Roma sub semnul sărbătorii, închisă Piazza Venezia – Ziua Unității Naționale și a Forțelor Armate este o zi națională de sărbătoare a Italiei. A fost înființat în 1919 pentru a comemora victoria italiană în Primul Război Mondial, eveniment de război considerat finalizarea procesului de unificare a Risorgimento.
Sărbătoarea este 4 noiembrie, data intrării în vigoare a armistițiului semnat la Vila Giusti (semnat pe 3 noiembrie 1918) și a predării Imperiului Austro-Ungar.
Înființată în 1919, (deci, anul acesta este centenarul de când se celebrează), sărbătoarea de 4 noiembrie este singura sărbătoare națională care a cuprins zeci de ani de istorie italiană: de la epoca liberală, la fascism, până în Italia republicană.
În 1921, cu ocazia sărbătorii Zilei Unității Naționale și a Forțelor Armate, Soldatul Necunoscut a fost înmormântat solemn la Altare della Patria din Roma.
În 1922, la scurt timp după marșul de la Roma, festivitatea și-a schimbat numele în Aniversarea Victoriei, asumând astfel un nume caracterizat printr-o puternică referire la puterea militară a Italiei, în timp ce după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1949, sensul inițial al sărbătorii a revenit, devenind încă o dată sărbătoarea forțelor armate italiene și finalizarea Unificării Italiei.
De fapt, odată cu victoria din primul război mondial, Italia a completat unitatea națională, începută cu Risorgimento, cu anexarea Trento și Trieste, atât de mult încât acest conflict este considerat al patrulea război italian de independență, deși astăzi acest termen și-a pierdut relevanța, fără să dispară totuși.
Până în 1976, 4 noiembrie a fost o sărbătoare publică. Începând cu 1977, într-un climat de austeritate, datorită reformei calendarului sărbătorilor naționale introdus prin Legea nr.54, în prima duminică a lunii noiembrie.
În decursul anilor optzeci și nouăzeci, importanța sa în categoria sărbătorilor naționale a scăzut, dar în anii 2000, datorită impulsului dat de fostul președinte al Republicii, Carlo Azeglio Ciampi, care la începutul secolului XXI, printr-o serie de acțiuni mai generale pentru îmbunătățirea simbolurilor patriotice italiene, Italia a revenit la sărbători mai largi.
Pe 4 noiembrie și în zilele imediat precedente, cele mai înalte organisme ale statului, aduc un omagiu Soldatului Necunoscut, al cărui trup simbolic se află înmormântat pe Altarul Patriei din Roma, aceștia vizitează Altarul Redipuglia, unde sunt păstrate trupurile eroilor, a peste 100.000 de soldați italieni uciși în primul război mondial, precum și în Vittorio Veneto, unde a avut loc ultima și decisivă bătălie a conflictului armat dintre armata regală italiană și armata imperială austro-ungară.
Este practica prin care președintele Republicii Italiene și ministrul Apărării trimit forțelor armate italiene, în ziua sărbătorii, un mesaj de salut și recunoștință în numele țării.
4 noiembrie este sărbătorită și în alte locuri instituționale, cum ar fi Regiunile, Provinciile și Municipalitățile.
În ziua sărbătorii, la Palazzo del Quirinale, are loc Schimbarea Gărzii cu Regimentul Corazzieri și Fanfara Regimentului 4 Carabinieri, călare, în uniformă de paradă, se desfășoară în formă solemnă. Acest rit solemn se desfășoară doar în alte două ocazii, în cadrul sărbătorilor Tricolorului (7 ianuarie) și a Zilei Republicii Italiene (2 iunie).
Cu ocazia sărbătorii forțelor armate italiene, este o practică obișnuită să deschidă unitățile militare publicului și să poate fi vizitate unități navale militare.
Expoziții de armamente și expoziții despre primul război mondial sunt organizate în diferite cazărmi. Demonstrațiile sportive și exercițiile de demonstrație ale soldaților sunt de asemenea obișnuite.
