Oare chiar este LIBERĂ presa? – 3 Mai, Ziua Mondială a Libertății Presei

Ziua internațională a libertății presei, celebrată în fiecare an la data de 3 Mai, în 2019, are un mesaj special dat de UNESCO: „jurnalism pentru democrație”.

Jurnalismul pentru democrație este, prin urmare, sloganul ales pentru 2019. Dar și mai explicit este subtitlul: „jurnalismul și electoralele în era dezinformării.”


Din ianuarie 2018 până la sfârșitul lunii octombrie a aceluiași an, datele raportate de către Reporteri Fără Frontiere, au fost foarte îngrijorătoare: 67 jurnaliști și 4 cameramani uciși în lume, 299 jurnaliști reținut în închisori.

Mulți jurnaliști din întreaga lume sunt amenințați și trăiesc sub presiune din partea grupurilor mafiote care nu ezită să pătrundă în apartamentele lor pentru a le fura computerele, aparatele fotografice  și documente de lucru confidențiale sau chiar sunt atacați și jefuiți în plină stradă, uneori …asasinați.


Italia, care a cucerit puncte în clasament (din 180 de țări), trecând de la poziția 48 la 43 pe tema libertății presei, în noiembrie 2018 au fost numărați: 19 jurnaliști aflați sub escortă, 3360 amenințări, 176 măsurile de supraveghere întreprinse de poliție, 126 acte de intimidare.

Analizele realizate  de către un centru pentru coordonarea activităților de monitorizare privind intimidarea jurnaliștilor, arată că, în majoritatea cazurilor, este vorba despre intimidare, „Cea mai mare parte reprezentată de amenințările publicate pe net sau prin mesaje ori apeluri telefonice, dar și direct prin comportament verbal violent.”

Aceste episoade pot fi atribuite criminalității organizate și puțini știu că atunci când presa deranjează, acei deranjați apelează la serviciile acestora.

Pentru aceste date alarmante, 48 de ore de mobilizări au fost programate în Italia pentru a apăra libertatea presei, viața jurnaliștilor și reporterilor, bloggerilor, operatorilor și profesioniștilor din domeniul informației.


Dar, se cade să vorbim și de presa manipulatoare, de cea pusă în slujba răului, a dezinformării.

Fake news (știrile false) sunt în mare parte produse chiar de jurnaliști profesioniști bine  plătiți, înregimentați unor obscure agenții plătite din umbră de interesați, uneori chiar guverne sau servicii secrete.

Jurnalismul este o profesiune foarte grea care implică nu doar curaj, deontologie, slujire cu credință, ci și un raport special cu …banii!…

Iată că am atins nodul, banii, benzina societății, cei care transformă un om din foarte bun profesionist în unealta răului.


Sunt tot mai puțini jurnaliști de credință și independenți cu adevărat, majoritatea slujesc trusturi care la rândul lor slujesc interese.

Cu apariția internetului, jurnalismul a căpătat noi posibilități dar și noi metehne. Partea bună este că se pot dezvolta platforme de jurnalism independent, creându-se ziare online care nu implică mari costuri și operează local, denunțând ceea ce media trusturilor nu își permit să o facă deoarece ar deranja ”interesele” și, pe de altă parte, tot acest independentism poate crea și fake news, din lipsa de profesionalism sau din rea credință ori, în bună parte, fiind doar declarativ independente, ele în realitate aparținând CUIVA interesat să răspândească fake-urile.


Lupta împotriva dezinformării începe cu credibilitatea. Marile nume din presă lasă impresia că sunt de la sine de încredere și nu este mereu așa. Și pe New York Times sau Il Messaggero ori Le Figaro și oricare alt nume cu rezonanță, au fost publicate fake news.

Tendința în lupta contra fake news este să se lovească mai întâi în ziarele online mici, tocmai pentru a lăsa teren trusturilor …să manipuleze în voie.

Ceea ce ne rămâne acum, este de îndemnat cititorul, publicul, să-și formeze propriile filtre de apreciere, să se informeze din mai multe surse, să compare, să analizeze și SĂ NU CREADĂ ORICE, doar pentru că știrea a apărut  la …un ziar mare!…


Atenție la presa afiliată formațiunilor politice, cea guvernamentală  și a marilor agenții internaționale. Aceleași știri aparent vin pe toate canalele, sunt preluate de toată mass-media, dar, în realitate, este forma cea mai odioasă a manipulării.

Acea știre trece ca fiind un adevăr doar pentru că este dată peste tot. Criteriul de credibilizare al vostru, ca public, trebuie să fie altul, întrebați-vă, cui servește acea știre să fie transmisă astfel? Ce se urmărește cu ea? Oare o fi adevărată?

Libertatea presei ar trebui să fie o condiție niciodată pusă în discuție, dijmuită, negociată, dar și jurnaliștii ar trebui să înțeleagă cât rău pot provoca lumii prin dezinformare și asta doar pentru ca ei să devină tot mai bogați. E bine să fii bogat, dar cu ce preț la schimb?

Astăzi asistăm la un fenomen total opus secolului trecut când oamenii credeau orbește în presă, totul este pus la îndoială iar dubiu este și el, la rândul lui, o armă și o formă de destabilizare socială.

Cea mai la îndemână modalitate să anulezi libertatea unui om este să-l înspăimânți prin informații, să-l arunci în îndoială și nesiguranță. Iată de ce presa are o responsabilitate enormă.

Ce ar fi de făcut?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.