„Vive la France” – 14 iulie 2019 – ”La Fête Nationale Française”

Revoluția franceză a marcat începutul unor noi viziuni sociale și revenirea democrației în lumea occidentală.

14 iulie nu este numai sărbătorirea revoluției din 1789 (cucerirea sau predarea Bastiliei, după punct de vedere) ci și aniversarea Sărbătorii Federației (Fête de la Fédération) de la 14 iulie 1790 (sărbătoarea reconcilierii și unității tuturor francezilor unde regele Ludovic al XVI-lea a jurat credință Națiunii și legii).

Instituită în 1880, ziua națională a Franței aniversează implicit ambele evenimente, fiindcă legea care a instituit sărbătoarea națională specifică numai data de 14 iulie, fără să facă referință la an.

Căderea Bastiliei a reprezentat momentul de început pentru Revoluția franceză când, pe 14 iulie 1789, fortăreța a fost cucerită de revoluționarii care căutau acolo arme și praf de pușcă.

O mulțime dezlănțuită, de peste 40000 de oameni, a pătruns în fort și a luat cele peste 30000 de puști și 12 tunuri păstrate în interiorul fortului.

Demolarea a început pe 16 iulie, la inițiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (după ce sculptase pe ele o miniatură a Bastiliei).

Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, Pont de la Concorde.

În dimineața zilei de 14 iulie 1789, după ce au intrat cu forța în Hôtel des Invalides procurându-și armele necesare, revoluționarii francezi s-au îndreptat spre fortăreața Bastille pentru a-și face provizii de muniție (praf de pușcă; fotăreața mai îndeplinea și rolul de arsenal al Parisului).

Negocierile între revoluționari și Bernard-René Jordan de Launay, guvernatorul fortăreței, au eșuat și acesta a fost luat prizonier și omorât. Începând cu ziua următoare, Bastille a fost complet dărâmată.

În dimineața de 15 iulie, regele Ludovic al XVI-lea a înțeles înfrângerea suferită în fața insurecției cetățenilor parizieni, a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui și a revenit asupra schimbărilor guvernamentale făcute în urmă cu câteva zile.

În Paris, a fost stabilit un nou primar, într-o nouă structură, numită „Comună” și s-a înființat o armată populară, „Garda Națională„.

Revoluția s-a răspândit în țară, după modelul parizian, populația organizându-se în municipalități cu scop de auto-guvernare; de asemenea au înființat corpuri ale Gărzii Naționale, ignorându-se autoritatea regală.

La 27 iulie, într-un gest de aparentă reconciliere, regele a acceptat o cocardă tricoloră, intrând în Primăria Parisului. În ciuda acestui gest simbolic, nobilii au început să părăsească țara, începând să pregătească un război civil și provocând o coaliție europeană împotriva Franței.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.