30 de ani de la căderea regimului ceaușist – dileme
Deschidem prin acest articol o serie de analize și mărturii despre un argument deși arhi-discutat, rămas cu prea multe ...necunoscute. Să începem cu întrebarea: a fost sau nu a fost revoluție în România anului 1989?
Ar fi fost firesc să începem cu întrebarea: Cum au murit, cine a tras și cum au fost trași la răspundere vinovații, și pentru ce au murit peste o mie de tineri în tulburările decembriste? Și despre asta o să scriem dar… să începem cu ”revoluția”.
Pornind de la definiția revoluției, aceasta presupune o nouă viziune socială. Ei bine, în România de dinainte de 1989, economia era centralizată, proprietatea privată era atât de limitată încât nu se vedea, decizia politică era în mâinile unei nomenclaturi strânsă în jurul unui singur om, Nicolae Ceașescu.
După 1989, economia a început tranziția spre descentralizare, capitalism, privatizare, piață liberă iar proprietatea de stat se dizolva în cea privată. Cum s-au petrecut aceste mutări vom analiza pe rând și cu sprijinul vostru al cititorilor Vocativ Plus.
Concluzia: se poate spune că a fost revoluție dar mijloacele folosite ne dovedește că a fost mai degrabă o lovitură de stat, culminând cu asasinarea dictatorului și preluarea puterii tot de către comuniști.
Mulți vorbesc și de un amestec din afara granițelor, că ar fi fost o ”comandă” a marilor puteri occidentale executată (pe bani) de fostul KGB, împreună cu alte agenții de breaslă.
Așadar, pe parcurs, am avut de-a face și cu o nouă viziune socială și economică, o nouă formă de putere dorită …democratică. Deci, revoluția s-a petrecut cumva!
Emerge astfel a doua întrebare: după 1989 s-a instaurat în România cu adevărat democrația?
Democrația presupune nu doar posibilitatea de a alege și de a fi ales, ci, mai întâi de toate, crearea statului de drept și separarea puterilor în stat, totodată, garantarea unor libertăți prin Constituție și legi specifice.
Și înainte de 1989 se vorbea despre democrație, se vota, dar era un soi de ironie… După 1989 putem vorbi de intenții de democrație care, cu deceniile, și-au consolidat instituirea prin elaborarea legislației necesare dar… nici astăzi nu am putea spune cu mâna pe inimă că este cu adevărat democrație, chiar dacă …ar părea că este!…
Separarea puterilor în stat este doar pe hârtie, în realitate, conduce sigur ceva sau cineva din umbră, să spunem că partidul sau coaliția aleasă, deși parcă ...mai e ceva!
Cea mai spinoasă chestiune vizibilă și cu efecte grave după 1989 au fost ”numirile de partid” în funcțiile importante de decizie în instituțiile statului, fără concurs, fără competențe, fără o etică profesională. (Nici Ceaușescu, fie el cu patru clase, nu punea idioții să fie directori de fabrici, punea cei mai pregătiți oameni dar îi flanca de secretarii săi de la partid.)
Democrația numită adesea ”originală” a însemnat în România deloc educarea cetățenilor în spirit democratic, civic, ci, mai degrabă, haosul și instaurarea clanurilor de putere, baronizarea, acapararea prin corupție a unor averi colosale de către foștii securiști care au devenit peste noapte marii păpușari, mai mult sau mai puțin din umbră, ai majorității demersurilor din toate sferele.
Toate partidele create imediat după 1989, au fost înțesate cu foștii securiști care au ajuns astfel la putere și au distrus ideea de opoziție reală, și iată cum: din FSN au izvorât simultan sau pe rând câteva partide pretins de centru dreapta dar care aplicau politicile cu mijloace de stânga, fiindcă așa erau educați, aveau socialismul în vene, erau ”imitații” ale lui Ceaușescu. În aceste partide nu exista democrație, comanda ”stăpânul” și dacă nu erai de acord cu el, te dădea afară.
Mai mult, în partidele istorice reînființate s-au infiltrat feseniștii, foștii securiști, distrugând tot ceea ce însemnaseră valoare în aceste partide care, înainte de instaurarea totalitarismului de tip sovietic, au făcut istoria.
Astăzi, după 30 de ani, noile partide create au ca protagoniști fiii foștilor securiști sau uneltele lor, și merg pe aceleași căi precum partidele aparent contrastate.
Ideologiile politice aproape că au dispărut, nu se mai știe cine este de dreapta și cine de stânga, nu au programe politice naționale și coerente, par deloc respectate până și simulările ăstor programe, ci doar bâjbâieli sumare și presărate cu populisme păguboase.
Omul politic de astăzi este analfabet funcțional și anume promovat, fiindcă nu trebuie să gândească, ci doar să execute ceea ce comandă păpușarii din umbră. În vreme ce intelectualitatea a trădat țara pentru prea puținele avantaje personale…
Definiția analfabetului funcțional o lămurește citatul preluat de la psihologi: ”Dacă ești analfabet funcțional înseamnă că știi să citești, știi literele, dar nu înțelegi ceea ce ai citit. Analfabetul funcțional poate să reproducă verbal sau în scris un text, dar nu îl înțelege suficient pentru a-l folosi în alt context. Semnele grafice sunt recunoscute, dar conținutul de idei nu este înțeles decât, cel mult, la un nivel foarte superficial” . Aceștia au umplut Parlamentele de după 1989.
Ce decizii au luat păpușarii? Se vede că mai toate deciziile au avut efecte dezastruoase pentru România.
Analfabeții funcționali au fost cele bune unelte de distrugere națională. Nici marile invazii ale istoriei antice și medievale, nici marile epidemii, nici perioada otomană și nici cea fanariotă, nici cele două războaie mondiale, nici instaurarea socialismului adunate la un loc… nu au dăunat României pe cât au dăunat în acești 30 de ani cei care au avut frâiele țării.
S-ar putea spune că nimeni nu a reușit mai bine decât românul să-și distrugă propria țară.
Și mai grav este faptul că nu există nicio formă prin care să poată fi trași la răspundere, deoarece sunt încă la putere direct sau prin odraslele lor sau uneltele lor.
Să vedem ce s-a întâmplat cu economia țării. Fiindcă aici se manifestă efectele deciziei puterii. Privatizarea a însemnat raderea la sol a industriei românești, chiar dacă unele unități erau competitive la nivel mondial.
Averile industriei au intrat pe mâini străine și ale îmbogățiților pseudo-legal locali. Ce au făcut acești îmbogățiți? Au spălat averile sau le-au transferat peste hotare. Ce efecte au lăsat?
Lipsirea de loc de muncă a milioane de români care au fost obligați astfel să emigreze aiurea prin lume.
Marea dezrădăcinare, exodul, depopularea României.
Mai mult, distrugerea industriei României a însemnat necesitatea importării a orice și, astfel, dependența de împrumuturi externe. Și mai mult, pe lângă reglarea deficitului, împrumuturile au servit și la marile furturi, săvârșite prin inginerii aparent legale, ajunse în buzunarele păpușarilor, puterea obscură din România, cei care finanțează și conduc din umbră partidele și instituțiile sistemelor statului. Exemple? Sute… Cum puteau dregătorii statului să acumuleze averi uriașe? Absolut toți marii îmbogățiți ai României au averi sau părți din averi, ilegal sau pseudo-legal acumulate…
După acest cadru oarecum sintetic, să nu spun haotic precum e și democrația românească, început aici astăzi, ne vom ghida pentru a analiza ultimii 30 de ani. Punem punct astăzi, ne regăsim în articolul de mâine. Urmăriți-ne și vă așteptăm cu mărturii, dovezi, ipoteze chiar.
Radiografia a 30 de ani nu se poate face de unul singur și în doar câteva rânduri, vorbim de o țară, de oamenii ei, de istoria actuală și, mai ales, de ceea ce vom lăsa ca moștenire urmașilor noștri asupra cărora pretindem că se revarsă toată dragostea noastră.
VA URMA
(fotografia de copertă este o imagine cu expunere dublă compusă dintr-un basorelief, realizat de Ioan Iordănescu, ce decorează pereţii Crematoriului Uman Cenuşa şi o coroană de flori depusă în memoria celor 43 de eroi-martiri decedaţi în 17 decembrie 1989 în Timişoara şi incineraţi în Bucureşti în cadrul operaţiunii „Trandafirul”, realizată în Bucureşti, sâmbătă, 20 decembrie 2014. Operaţiunea Trandafirul s-a desfăşurat în zilele de 18 şi 20 decembrie 1989, în cadrul acţiunilor de reprimare a Revoluţiei din decembrie 1989. 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstraţiile din Timişoara în zilele de 16 şi 18 decembrie, dar şi ale unor răniţi executaţi în Spitalul Judeţean Timiş (SJT), au fost furate de la morga acestui spital şi transportate la Bucureşti, unde au fost incinerate în Crematoriul Uman Cenuşa. Cenuşa rezultată a fost aruncată într-un canal din Popeşti-Leordeni. Mulțumiri sursei foto: Mediafax.)
