De Ziua Națională a Culturii, au fost desemnați laureații Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, atât la categoria „Opus Primum”, cât și la categoria „Opera Omnia”, într-un cadru festiv. Evenimentul, aflat la cea de a douăzeci și opta ediție, a avut loc începând cu ora 17:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Botoșani.
Astfel, laureata Premiului „Opus Primum” este tânăra scriitoare Anastasia Gavrilovici, în vârstă de 25 de ani, în vreme ce Premiul „Opera Omnia” a fost adjudecat de către Ovidiu Genaru, în vârstă de 85 de ani. Potrivit Știri.Botoșani.ro
Pornind de la această știre, mânat de valul de contestări și furii manifestate virtualnic, încerc să filtrez în lumina opiniei mele situația perpetuă a negării oricărui premiu literar, îndeosebi celor importante precum Premiul Mihai Eminescu.
Iată mai întâi poezia premiată:
cât de bine
cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea
subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea
acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca
liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura
tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe
acupunctura dacă ești femeie
la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații
de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe
intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor
e la fel de apăsătoare ca a criminalilor
dar a cui nu e
te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea
măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei
s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer
ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână
în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors
lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A
algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite
acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul
emoțional de-aici provoacă greață
la semafor șoferul dă drumul la muzică
și începe să-ți scarpine membrul fantomă
cât de biiine
Anastasia Gavrilovici este născută în Suceava, a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București apoi și-a continuat studiile la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, în cadrul masteratului „Societate, Multimedia, Spectacol”. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.
Ei, bine!… Să nu fi fost premiată cartea unde se află această poezie, nimeni nu ar fi avut de ce să o conteste, fiindcă este un text autentic și îndrăzneț față de miile de texte manieriste care vântură literatura actuală.
Ce înseamnă un concurs literar și un juriu, mai toți pretind că știu, însă doar atunci când te afli implicat înăuntrul lui îți dai seama că nu este foarte greu să detașezi un text autentic, mustind de metaforă și mesaj, de noianul de texte participante care nu fac altceva decât să imite ceea ce deja s-a scris, chiar dacă apar scrise corect literar sau politic, cum este la modă acum, politically correct!
Când spui Mihai Eminescu, te aștepți să câștige premiul cineva care scrie la nivelul sau în maniera lui Eminescu, ceea ce ar fi și nefolositor dar și imposibil cumva, Eminescu este Eminescu și atât.
De aici pornește eroarea. Fiindcă juriul caută cartea anului și nicidecum stilul imitativ eminescian. Juriul parcurge sute de texte pe care le poți numi cu amabilitate doar exerciții literare și nicidecum poeme și, la final, cumpănește dacă textul rămas premiabil împlinește anumite criterii literare cerute de concurs. În plus, votează membrii juriului, nu decide unul singur.
Un alt aspect, termenii vulgari: Mulți se arată oripilați de cuvintele pizdă și membrul fantomă, folosite în textul premiat. O pudibonderie gratuită, deoarece până și Eminescu s-a distrat folosindu-le iar Muzeul Literaturii Române găzduiește manuscrisele marelui poet național ca drept dovadă. El avea voie, tu nu!…
În plus, textul tinerei premiate nu se centrează deloc pe tema pizdei, pentru a fi acuzat de vulgaritate, el exprimă cu totul și cu totul o altă stare iar cine nu izbutește să o perceapă, o contestă!
Cel mai ascuțit argument este CINE este autoarea: soția unui important literat, Claudiu Komartin. Aici încep să se facă tot felul de speculații, ba că astfel a fost compromis Komartin, cumpărat de cine știe ce oculte elite, ba că el însuși face parte din acestea și ar fi pretins ca soața lui să fie premiată.
Nu cred deloc așa ceva, faptul că este soția cuiva pentru mine este irelevant, textul a contat, deoarece juriul nu a avut ceva mai bun în concurs.
Se mai cârcotește și despre lipsa punctuației în text, despre așezarea frazei, despre lejeritatea subiectului, nefiind de interes general și atemporal, adică, nu se crede că acest text va putea fi citit peste generații și socotit important, plus că ar fi alte texte mult mai bune dar care sunt, și în viziunea cui, nu se știe!
Aici, posibil să dau dreptate în oarece măsură vocilor, însă, autenticitatea nu constă doar în ceea ce spui și cum spui iar autorul se încadrează firesc în curentele anului 2019 în care așa se scrie și nu precum în deceniile scurse, altfel nu ar mai fi deosebirea, în plus, acestui text ce i se poate reproșa gramatical?
Cui nu-i convine ce soi de texte au fost premiate anul acesta, să pună mâna să scrie ceva genial și autentic și să ajungă în concurs. La contestat toată lumea se pricepe…
Nu o cunosc pe autoare, abia o singură dată l-am văzut pe Komartin, cu ani în urmă, nu sunt plătit să dreg vreun busuioc sau să țin parte cuiva, pur și simplu îmi exprim opinia în mod liber și independent de oricare alte voci. Faptul că suntem în listele rețelelor sociale nu arată decât faptul că, firesc, coexistăm virtualnic în lumea literară pe care o trăim sau …doar o simulăm!
Să fi fost în juriu poate că nu aș fi premiat acest text dacă aș fi avut un altul cu adevărat penetrant, autentic, de mare forță a expresiei, cu rol puternic spiritualizant și menit să atingă sufletele generațiilor viitoare. Și, cum doar acest text mi se pare că reflectă ars poetica 2019, spun DA premiului…
În fine, constat că majoritatea contestatarilor tinerei autoare ascultă manele, la șpriț vorbesc colorat, dacă îi iriți pe rețele te pizduie de nu te vezi, nu au texte peste nivelul acestei femei, astfel, se reafirmă faptul că degeaba iei premiu dacă nu ești și contestat, ca un fel de …dublă premiere… de apreciere a valorii.
Citiți, scrieți sau nu, contestați, faceți ce vă tună, important este că tinerii de astăzi izbutesc să fie autentici, fie că nu convine unora sau altora.
Personal, ca autor semi-ratat, aș face vreo sugestie două tinerilor autori: să nu se lase prea influențați de literatura comercială americană, de Charles Bukowski sau alți frumoși bagabonți literari, de atracția cuvintelor vulgare doar ca semn al libertății și dezinvolturii, să scrie absolut după îndemnul sufletului lor, dincolo de suferințele comune, dincolo de mofturi elitiste, să devină voci distincte, unice. Autoarea de mai sus are textul centrat pe o stare banală, nu mai urmați acest imbold, evitați banalul…
În ceea ce privește elitele confecționate, mofturile unor tineri țâfnoși sau ale unor afaceriști, lasă să fie și astea, bune-rele cum or fi, așa cum sunt tot felul de grupuri sau găști literare, judecătorul suprem al tuturora este Timpul. Textele valoroase le vor judeca generațiile viitoare, socotindu-le pe măsura inimii lor sau le vor ignora. Educația literară nu se formează doar citind operele elitelor, ci citind cărți. Din cele puține cărți pe care ai vremea să le citești într-o viață, doar una sau două te vor zidi spiritual, care sunt acestea? Pentru fiecare altele… Inima ta știe!…
Nu cred în mari autori, ci în mari opere, nu cred în premiați, ci în strădania de a stimula scrisul și, mai ales, cititul.
A! Uitasem, felicitări pentru premiu tinerei Anastasia, zică lumea ce-o zice… să scrie cum îi vine… Cu siguranță pe viitor va încerca să lepede textele ei de povara acestui premiu și să dea cititorimii …opera absolută…
foto: euphorion
