Albinele, zeiţele soarelui şi ale spiritului

Melissae, cunoscute şi ca Thriae sau Thriai sînt o triadă de divinităţi. Preotese în Grecia antică, ele au fost iniţial nimfe. Thriae erau capabile să vadă viitorul, să interpreteze semnele naturii şi pămîntului. Ele l-au pe învăţat pe zeul Apollo arta sa. Numele lor sînt Daphnis (Laurel), Kleodora (faimoasă pentru darul său) şi Melaina (cea neagră).

Albinele şi Marea Mamă în Grecia antică şi Creta

În Grecia antică, în special în templele lui Artemis, Afrodita, Demeter şi Cybele, Diana şi Rhea, preotesele erau numite Melissae – „albine”. Zeiţa ca Mare Mamă era uneori numită Melissa, „Regina Albina”. Unele surse descriu aceste preotese ca tinere virgine, alţii susţin că titlul era unul onorific, datorat devoţiunii şi muncii în cinstea Marii Zeiţe. Oracolul din Delphi era cunoscut ca „Albina de la Delphi” şi o asemenea emblemă era şi pe monede create în cinstea ei. Apar albine şi pe statuile lui Artemis şi la Elusis în timpul Misterelor.

Preotesele lui Demeter erau numite Melissae şi erau iniţiate, iar Artemis era albină ca zeiţă. Sufletele erau albine, iar rolul ei ca Melissa era cel de a atrage sufletele în această lume pentru a se naşte.

Este posibil ca titlul sa fi fost moştenit de la un ordin mai vechi de nimfe. Miturile Greciei antice o leagă pe Melissae de Zeus şi insula Creta. Zeus s-a născut într-o peşteră a albinelor şi a fost hrănit de ele. Altă formă a mitului arată că Melisseus, regele Cretei, a fost descoperitorul mierii şi al apiculturii. El a avut două fiice; Amalthaea şi Melissa, ce l-au hrănit pe tînărul Zeus cu lapte de capră şi miere. Tatăl său a numit-o pe Melissae prima preoteasă a Marii Zeiţe şi de atunci cele care au servit-o pe Mamă s-au numit Melissae.

Apicultura apare în Creta minoică în vechile surse, hieroglife, reprezentări artistice şi multe altele. Probabil aşa a trecut imaginea mitică a Marii Zeiţe ca Regina Albina de la minoice la greci. Ea era regenerarea, divinitatea, vindecarea, puritatea şi potenţa magiei. Pentru antici, albina nu era doar mesager, ci şi reprezentant direct al zeilor şi zeiţelor cerului şi a altor tărîmuri.

Marija Gimbutas a arătat multe exemple ale simbolismului albinei pînă în perioada neolitică. Ea credea că albinele erau foarte preţuite de cretani. În Lituania, spre exemplu, femeile foloseau o antică metodă de divinaţie cu ceară topită turnată în apă rece. În funcţie de forma solidificată şi se citea viitorul.

Se credea că abilitatea albinelor de a crea miere ar fi magică sau divină – un fel de alchimie. Producătorii de miere din Europa credeau că trebuie să fii pur şi onest pentru asta.

Albinele în culturile antice – lacrimile lui Ra şi Freya

În Egiptul antic albinele reprezentau roialitatea prin zeiţa Neith, iar soarele prin zeul Ra. Vechiul oraş egiptean Sais era casa zeiţei Neith cunoscut ca şi „Casa Albinelor”, Egiptenii antici credeau că albinele sau mierea sînt lacrimile lui Ra, zeul soare. Albinele sînt văzute ca simboluri solare în multe culturi – probabil din cauza culorii. Clădirile sacre din Babilon erau ridicate pe pămînt consacrat cu miere, iar incaşii din Peru ofereau miere în templurile lor închinate soarelui. În Australia şi Africa albinele erau totemuri tribale.

Pentru druizi, albinele veneau din lumea paradisului Soarelui şi Spiritului, iar în miturile celţilor albinele posedau înţelepciune secretă adunată în lumea de apoi. În folclorul german, albinele au venit pe pămînt dintr-un paradis subteran. În legendele nordice, lacrimile Freyei erau făcute din albine de aur. Mierea a adus umanităţii şi miedul – una dintre cele mai vechi băuturi alcoolice de pe pămînt.  Aproximativ 6000 de ani a jucat un rol central în vechile tradiţii religioase ale Europei.

În India, Vishnu este adesea asociat cu o albină albastră pe frunte sau este văzut ca o albină pe un lotus. Albinele sînt simbolul Soma, zeiţa lunii. Mierea şi laptele sînt hrana zeilor, simbol al abundenţei şi vieţii. În India se spune nou-născuţilor: „Îti dăruiesc această miere ca zeii să te protejeze şi să trăieşti o sută de toamne în această lume”.

Muzele, arta şi inspiraţia

Muzele suflau miere pe cel care îl favorizau – aceasta fiind sursa cunoaşterii şi artelor. Aşadar, în Grecia epitetul de Albina se aplica nu doar preoteselor, profeţilor sau zeiţelor ci şi poeţilor, muzicienilor, artiştilor şi filosofilor. Exista şi un grup de stele numit Stupul Albinelor (Praesepe).

Melissae trebuiau să întreprindă ritualuri ale purităţii prin anumite practici. Astfel, ele foloseau substanţe psihoactive, o „miere toxică” ce mărea percepţia. Ea se numea „miere verde”. Asta se întîmpla probabil şi la Delphi.

În multe temple din vechile culturi mediteraneene erau folosite liniile stupilor ca modele pentru organizare, comunitate, cooperare, organizare, toate erau atributele albinelor.

Sursa: Mythologica

Facebook Comments