Arpeggio&Roua din Italia – Interviu cu membrii acestui grup polifonic românesc

A fost ca o revelație atunci când i-am auzit pentru prima dată, fiind invitat la un eveniment cultural de la Roma. Ajuns cu oarece întârziere și apropiindu-mă de sala unde se ținea evenimentul, răzbătea sunetul muzicii corale și eram nerăbdător să văd acel mare ansamblu coral care interpreta dumnezeiește cântecele copilăriei mele: Stupoare!… Pe scenă erau doar șase oameni. Sala era arhiplină. Mi-am făcut încet-încet loc să ajung cât mai aproape de scenă. Era adevărat. Un grup de șase oameni reușeau să acopere vocile coristice necesare interpretării ample. De atunci i-am mai întâlnit și la alte evenimente. Au acceptat fără nicio ezitare să participe și la Ziua Culturii Române organizată de noi (Cenaclul de la Roma) în ziua de 15 Ianuarie 2017. Iată astăzi 22 Mai 2017, am bucuria să fiu în mijlocul membrilor acestui grup, Arpeggio&Roua, într-o Biserică ortodoxă, cu hramul Sf Sebastian, din Pomezia, locul unde au fost primiți de către parohul Bisericii pentru ca acest grup să studieze și să își țină repetițiile.   M-am informat pentru acest interviu despre ce este un madrigal. Aceasta fiindcă protagoniștii interviului nostru de astăzi sunt membrii un grup polifonic de excelență, Arpeggio&Roua, care au ales să cânte piese corale printre care și de madrigal.  Ar părea că acest grup este unicul de acest gen din afara granițelor României.

,,Madrigalul este o formă de muzică de cameră, de obicei polifonică și neacompaniată instrumental, apărută și dezvoltată în sec. XVI-XVII în Italia.
La origine madrigalul a fost un cântec pastoral compus pentru mai multe voci, de obicei pentru grupuri de trei sau șase interpreți, dar în timp madrigalurile au devenit populare în cercurile cultivate.
Textul unui madrigal este o poezie lirică de proporții reduse cu caracter idilic sau galant, care exprimă sentimente delicate sau complimente galante, adresate unei femei.
Printre poeții importanți ale căror opere au fost adaptate muzical se numără Petrarca, Torquato Tasso și Battista Guarini.
Dintre compozitorii de madrigaluri italieni se remarcă Orlando di Lasso, Luca Marenzio, Carlo Gesualdo și Claudio Monteverdi. Numeroase madrigaluri englezești foarte apreciate au fost create de Thomas Morley, Thomas Weelkes și John Wilbye.” (sursa acestor informații despre madrigal: Wikipedia)

Valeriu Barbu – Să începem prezentările: cum vă numiți?

Simona Vasile vocea a doua, Bianca Vasile soprană, Lăcrămioara Preda soprană, Adrian Moșteanu bas, Vasilică Amuza, tenor și Gelu Morar, bas. (n.r. acesta din urmă, la data interviului lipsea, fiindcă era plecat pentru câteva zile în România pentru chestiuni personale)

VB – Cum, unde și când a luat ființă fiecare grup care s-a reunit atât de armonios apoi sub numele de Arpeggio&Roua? Cine au fost fondatorii?

Simona: Arpeggio&Roua s-a reunit în urmă cu aproximativ trei ani, erau într-adevăr două grupuri: Arpeggio format din cinci femei și Roua din patru bărbați, ne-am întâlnit întâmplător la un spectacol la Teatrul D’Anunzio din Latina și am experimentat să cântăm  cumva împreună și… văzând că merge bine… am rămas așa!

VB – Ce anume a determinat alegerea genurilor muzicale abordate? Toți membrii grupului au avut experiențe muzicale înainte?

Vasilică: Am ales să cântăm aceste genuri fiindcă fiecare dintre noi am făcut parte, în orașele de unde provenim din România, din grupuri corale și am încercat și aici să adunăm din bagajul nostru de cunoștințe muzicale creând un repertoriu al grupului Arpeggio&Roua. Unele sunt piese folclorice foarte cunoscute, avem și piese care au drept autor compozitori celebri ai genului, altele sunt adaptări din folclor pe teme coristice și așa mai departe…

VB – Parcursul grupului de la începuturi și până astăzi, pașii sucesului și, poate cel mai important, dificultățile care v-au călit, v-au ambiționat să nu renunțați…

Adrian: La început, venind aici în Italia, simțeam ceva că îmi lipsea, era muzica, și am intrat într-un grup italian dar… ,,bătăi de cap,, nu m-am regăsit, până ce i-am cunoscut pe colegii mei de astăzi. Totul se face pas cu pas și a fost așa: cântam din ceea ce ne aminteam fiecare de acasă încercând să armonizăm tonalitățile, vocile, uneori mai inversam rolurile, tenor-bas, fiindcă eram (și suntem) puțini. Apoi am început să studiem cu seriozitate, să alegem cu grijă piesele și să ne îmbogățim repertoriul.

VB – Pasiunea este un motor esențial în ceea ce faceți cu atâta măiestrie, ce a mai trebuit să investiți, cum vă reuniți și unde și cât de frecvent  pentru repetiții și cine alege piesele pe care să le adăugați repertoriului grupului?

Lăcrămioara: Sacrificiile sunt multe, cred că unul dintre cele mai importante este acela de a lăsa familia, renunțările, să alergi tot timpul, după o zi de muncă să vii aici la repetiții, cel puțin de două ori pe săptămână, plus spectacolele, ajungi târziu spre miezul nopții acasă, nu îți mai vezi familia. A doua zi trebuie să mergi iarăși la muncă! Fiindcă fiecare avem un serviciu.

VB – Astăzi muzica de cameră, cea corală, are un public restrâns iar grupul  Arpeggio&Roua a îndrăznit să urce și pe scenele unde participau și alte genuri artistice, să le zicem comerciale, ați avut succese demne de admirat, cumva acestea au fost rodul includerii în repertoriul grupului a pieselor folclorice adaptate și interpretate într-o manieră cultă?

Vasilică: Prin melodiile noastre, printre care am ales și piese ușoare și foarte cunoscute, încercăm să ajungem la publicul larg. Dar de bună seamă că avem și piese care se adresează unui public cu o anumită cultură muzicală. Nu preluăm piese decât din folclorul autentic și de la marii artiști, Anton Pann, Maria Tănase, Tudor Gheorghe, și alții.

VB – Care categorii de public ați observat că vă apreciază cel mai mult, generațional vorbind?

Vasilică: …depinde, alternăm, de la melodii lente care se adresează celor mai în vârstă până la cele antrenante care pot să ,,atingă,, tinerii și am avut și avem foarte mulți tineri care ne ascultă.

Adrian: tinerii probabil nu au avut ocazia să asculte folclor românesc interpretat într-o astfel de manieră, ei știind de la părinții sau bunicii lor anumite piese de muzică populară, acum noi, adaptându-le coristic, pentru ei este ceva nou, diferit de genurile mai… comercial, ca să spunem așa, prin asta cred că le stârnim cumva interesul.

VB – Să vorbim și despre festivaluri sau concursuri unde ați participat și despre rezultatele dobândite: puteți include și eșecurile dacă acestea au fost…

Bianca: Îmi place de fiecare dată când vorbesc despre grup să amintesc de cele două concerte de la Expo Milano, din 2015, pentru că a fost o experiență pur și simplu ieșită din comun. În plus, a fost și drumul mai greu, am ajuns acolo după ore-ore de mașină și imediat a trebuit să urcăm pe scenă fără timpii necesari ,,încălzirii,, știți cum este, vocile trebuiesc pregătite înainte de concert și… ne-am descurcat, zic eu, foarte bine. Și la întoarcere, am urcat în mașină… Ne aștepta un alt concert! A! uitam, se blocase și metroul, ne-am rătăcit prin Milano.

VB – Debutul în album imprimat pe suport audio, ați fost ajutați de un studio important sau l-ați împlinit în regim autonom? Urmează un nou album?

Simona: Da, ne-a ajutat un mic studio, aici aproape de Roma, pentru imprimarea în mare viteză, fiindcă se apropiau sărbătorile, a unui album de colinde. Pentru un al doilea album, ne dorim foarte mult, ne trebuie și timp, sperăm să îl scoatem curând.

VB – Cum sună mai bine, live sau înregistrare? Proiecte de viitor: țintiți să vă creați propriul studio, să obțineți propriul spațiu pentru repetiții și studiu?

Adrian: Noi am cântat întotdeauna live și așa cred că se ascultă cel mai bine grupul nostru. Înregistrările sunt bune dar se pierde din farmecul și  bucuria sălii, al contactului direct cu publicul, firește, și al lui cu noi. Cât privește studioul propriu mai avem de așteptat, într-un viitor mai îndepărtat, acum măcar să obținem un spațiu al nostru unde să repetăm în voie, unde să montăm și sistem de controlul audio pentru a ne ajuta să pregătim cât mai bine piesele.

Lăcrămioara: aici la Biserică, unde ne aflăm acum, eu făcând parte din această parohie, am vorbit cu preotul, care este un iubitor al muzicii folclorice românești, și acesta ne-a ajutat oferindu-ne Biserica pentru orele serale, târzii, pentru ca să repetăm.

VB – Cu siguranță publicul ziarului Vocativ Plus și al radioului Vocativ România, se așteaptă să vă întreb și ceva din zona gossip: ca de exemplu, dacă între voi sunt și altfel de relații decât cele ținând de colaborarea artistică sau dacă aveți rivali alte grupuri de același gen muzical sau momentele haioase ori stânjenitoare pe parcursul spectacolelor, deplasărilor, în culise ori în fața fanilor grupului, sau acele momente de criză ale grupului, certuri sau presiuni. Care dintre voi îndrăznește să răspundă acestor provocatoare întrebări?

Adrian: Toți! Dar să o luăm pe rând… Relațiile nostre sunt legate de muzică și …suntem ca frații!  Bianca: Înainte de toate noi suntem cuminți… rivali? dacă e să o luăm așa, nu, nu avem… Adrian: fiind unicul grup coral. Bianca: nu avem, clar, nu avem concurență și… asta poate fi și ceva care dezavantajează pe de o altă parte. Simona: în Canada mai este un grup…   Bianca: exista parcă un grup feminin, nu știu unde în Europa, nici dacă o mai fi în prezent! Dacă e…  acceptăm să ne ,,duelăm,, artistic. Adrian: pentru noi la repetiții sunt mereu momente de șotii, ne mai tachinăm, fiindcă fără asta nu am fi rezistat de peste doi ani, suntem prieteni…

VB – V-ați gândit vreodată să schimbați direcția și să cântați și alte genuri, cum ar fi pop sau jazz?

Vasilică: Da, ne-am gândit, noi deja cântăm mai multe genuri, acum recent am introdus pentru o serie anume de cântece și instrumente, nai și țambal, abordăm chiar și zona muzicii clasice… Adrian: ne-am apucat să pregătim și muzică religioasă, eu personal de acolo am început, o cântam în facultate apoi asta a fost, a trecut repede,  chiar îmi era dor să reiau acest gen.

VB – Sunteți mai receptați în România, fiindcă știu faptul că ați cântat și în țară, sau mult mai bine aici în Italia? Aveți în plan să cântați pe scene internaționale, Paris, Londra, Madrid, Viena, New York sau Dubai? Dat fiind faptul că sunteți unici peste graniță.

Vasilică: …e o chestie destul de complicată, suntem unici dar nu prea cunoscuți!… aici la Roma suntem oarecum cunoscuți, în urma câtorva spectacole, suntem mereu invitați la evenimente culturale Bianca: în România mai puțin, în Italia mai mult fiindcă românilor de aici le este dor mereu de acasă și au o nostalgie pentru piesele vechi sau pentru corul ascultat când erau acasă. În țară, ne-a apreciat publicul în fața căruia am avut ocazia să cântăm dar și renumitul compozitor Constantin Arvinte și a rămas plăcut surprins de faptul că noi reușim în doar șase voci să interpretăm piese corale, fapt pentru care a scris pentru noi trei piese.

VB – Aveți în plan să lărgiți grupul, ar fi benefic să atrageți și alte voci? Adică, să deveniți un ansamblu de mărimea madrigalului bucureștean creat de Constantin Marin în anii 60?

Bianca: Intenția la început a fost asta, apoi, cu timpul, ne-am dat seama că mergem mai bine așa cum suntem, ne-am armonizat, ar fi mai dificil să se adapteze nouă o nouă voce, ar trebui atunci să modificăm totul ținând seama de acestă nouă voce adăugată. Suntem deja un grup format. Adrian: ar fi greu, și pentru că nu toți pot veni la repetiții și de obicei lipsește azi unul, mâine altul, așa va trebui mult mai mult timp pentru repetiții pentru ca să îi prinzi pe toți și să se pregătească, să se integreze piesei, fiindcă un ansamblu este ca o voce unică și fiecare trebuie să se armonizeze la ceea ce un ansamblu o presupune.

VB – A sosit zilele acestea la redacție un comunicat de presă care sună așa: ”Grupul coral Arpeggio & Roua, constituit în asociația ARPRO continuă răspândirea muzicii românești în Italia, organizând turneul Confluenze Musicali – la Romania tra classico e folk – în diferite orașe din Italia.  Primul concert se desfășoară cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni pe 28 Mai la Consulatul General din Milano, sub patronajul Ambasadei României în Italia și al Consulatului General Român din Milano.” – vă rog să vă referiți în detaliu de ce ați creat asociația și care alte genuri de muzică românească veți promova sau dacă și alte genuri față de cele interpretate de grupul Arpeggio & Roua și ce traseu cuprinde turneul, cine vă ajută sau… vă încurcă?!

Simona: Ideea turneului pleacă de la un spectacol, la 1 Iunie anul trecut, a țâșnit așa, văzând impactul pe care îl are muzica noastră asupra publicului, de fiecare dată când am avut ieșiri la scenă, ne-am gândit să creăm un spectacol al nostru, ceva mai mare. Turneul acesta pornește  de la Milano, organizat cu prilejul Zilei românilor de pretutindeni, va avea loc la 28 Mai. Urmează apoi un spectacol la Terni și unul la Roma. Totul va fi, pe etape, parte dintr-un proiect sprijinit și aprobat de Ministerul Românilor de Pretutindeni, căruia îi trimitem mulțumirile nostre, proiect din care face parte și un festival de muzică sacră, mai spre toamnă, primul nostru festival, iată de ce ne-am și constituit în acestă asociație, pentru a crea o bază legală, să putem face proiecte mari.

VB –  Să vorbim acum și despre aspirațiile personale, despre viața voastră dincolo de grupul muzical: muncă, familie, copii, dorul de acasă în România, dacă păstrați legături cu prieteni într-ale muzici sau și altfel, să vorbim și despre temeri, și nu în ultimul rând și despre …cum vedeți viața dacă nu ați mai cânta?

Simona: Deja am văzut cum este viața dacă nu cânți, a fost o perioadă în care nu am cântat, îmi lipsea foarte mult, până să facem acest grup, acum este bine, pasiunea nostră comună este muzica și ne leagă foarte mult.  Adrian: era și chestia cu duelul, ala început, ne întreceam care cântă mai bine, grupul Roua, de băieți, cu grupul fetelor Arpeggio și din acest duel s-a născut acest împreună pentru muzică. Vasilică: dincolo de repetiții și de spectacole, fiecare avem familie, serviciu, eu am un copil care studiază în România, avem deci griji ca fiecare, sacrificii, datorăm mult familiilor noastre pentru că ne sprijină și ne înțeleg, ca aspirații? Firește că mă leagă totul de țară, am parte din familie acolo, părinții, copilăria, amintirile, sufletul, însă cu întorsul nu întrevedem acel moment acum. Lăcrămioara: îmi amintesc la început, am un băiat, acum are 22 ani și, lipseam mult de acasă și el nu prea înțelegea treaba asta, până când am avut un spectacol la Accademia di Romania și el în sală, după spectacol, la care a aplaudat cu toată inima, a venit și m-a îmbrățișat și a spus: ,,mamă, te iert pentru toate serile care ai lipsit de acasă, din cauza la emoția asta”. Familia nostră probabil nu știe eforturile noastre, că și nouă ne lipsește cât suntem departe de ea, dar …altfel nu se poate! Bianca: eu, dincolo de acest grup, sunt o simplă studentă la comunicare, la Sapienza din Roma, mă ocup de comunicare și în corul nostru și la Liga Studenților Români din Străinătate, filiala din Italia, mai am trei luni și termin facultatea, îmi place și să citesc, să scriu,  nu am publicat niciodată fiindcă sunt foarte, foarte timidă, colegii râd când spun asta, fiindcă ei nu mă consideră o timidă însă eu așa sunt, cel puțin dincolo de grupul nostru muzical.

VB – Pentru că ați evitat răspunsul la întrebarea cu dorul de țară: care dintre voi ar avea intenția să vă întoarceți definitiv acasă în România, sau știți deja că aceasta va fi doar o promisiune făcută de fiecare vouă înșivă aproape imposibilă?

Adrian: așa cum nu am știut dinainte că voi ajunge aici în Italia, tot așa nu știu când mă voi întoarce. Nu-mi promit nimic. Poate da, dar nu știu când. Simona: suntem o generație migratoare… s-a obișnuit, s-a adaptat, și din punctul meu de vedere acasă încă nu este o stabilitate, nu văd încă ziua întoarcerii. Bianca: Sunt aici de mică, am început  din clasa a treia să studiez aici, am prietenii aici, firește că înțeleg dorul, deși am familia aici. Zilele trecute eram la metrou și am auzit o reclamă în limba română și m-a mișcat, atunci am zis că ăsta este dorul, să te miște ceva la un moment dat, dar eu aici am acel acasă iar acolo în țară am ceva mai mult decât o casă dar nu se exprimă, se simte însă… Lăcrămioara: Dorul de acasă, da, probabil când nu vom mai vedea rostul să stăm aici ne vom întoarce, acum, avem rădăcinile aici, nu reușesc să văd în timp, probabil, oricum, inima noastră este acolo cumva.

VB – Muzica voastră poate apropia ascultătorul de Bunul și Milostivul Dumnezeu? Se poate vorbi de o cale de spiritualizare, de rugăciune, prin cântec?

Adrian: Biserica nu neagă nicio formă de artă și tot ea a fost cea care a fost prima care a început să educe poporul, a scris folclorul, pentru a-l păstra până astăzi, cred că mai toți compozitorii de cor care au început de la muzica religioasă sau au sfârșit cu ea, deci cumva este inevitabil, corul asta este, transpune altfel folclorul și nu numai, iar la muzica religioasă îi dă o notă aparte, o apropie de public.

VB – Este vreo întrebare la care v-ați fi așteptat să fie exprimată la acest interviu și v-am dezamăgit ne-aducând-o în discuție?

Vasilică: Da. Nu ai întrebat dacă o să te luăm cu noi atunci când o să cântăm la Dubai sau New York!!! (râsete)

VB – V-ați da acordul să difuzăm pe radio vocativ romania albumul sau alte înregistrări ale grupului vostru  Arpeggio & Roua?

Adrian: Cu siguranță. Adrian: Cu mare plăcere.

VB – Un mesaj pentru publicul Vocativ și Vocativ Plus care nu vă cunosc încă și unul pentru cei care au ascultat grupul și abia așteaptă să vă revadă și reaudă pe scene sau pe înregistrări.

Vasilică: Dacă nu ne-ați ascultat încă, dați un Click pe Youtube, acolo ne puteți descoperi, dacă vă place vă mulțumim, dacă nu, ne cerem iertare, noi încercăm să vă bucurăm și punem mult suflet în ceea ce facem. Adrian: pentru cei care ne-au ascultat deja și ar vrea să ne mai asculte din nou, le spun așa, îi rog să mai aibă un pic de răbdare, lucrurile bune se fac doar cu răbdare, peste un pic le vom oferi ceva nou și, sperăm, emoționant. Lăcrămioara: Eu aș zice așa: ascultați muzică, oricare gen, orice vă pică în mână dar …ascultați-ne și pe noi și filtrați cu inima voastră. Bianca: Un mesaj pentru cei care nu ne-au ascultat, să știți că pe scenă părem mult mai serioși ca aici, la acest interviu.   Simona: și eu spun același lucru, dacă nu ne-ați ascultat încă, încercați pe Youtube canalul nostru, apoi vă așteptăm la spectacolele noastre, să ne ascultați live pentru că veți trăi o experiență aparte, legătura public este una specială, o simțim noi și o simte și publicul și ne bucurăm foarte mult împreună de muzica pe care o avem de la străbunii noștri, muzică în care ne unim, mai ales că este interpretată într-un mod deosebit.

VB – O ultimă întrebare extra-interviu sau bonus, cum se spune acum: ce anume faceți fiecare sau împreună imediat înainte de a urca pe scenă? Aveți vreo mantra, rugăciune, gest, ceva particular?

Vasilică: de obicei la spectacole este multă încărcătură, noi încercă să lăsăm tensiunea la o parte, după ce terminăm cu vocalizele și treburile importante, mai glumim, spunem bancuri, ne stârnim polemici prietenești… râdem. Adrian: Vali (n.r. așa îl alintă colegii pe Vasilică) pornește de obicei hazul și apoi ne antrenăm cu toții și iese bine, trecem peste emoții fiindcă, firește, le avem. Bianca: la spectacole, Simonei, și nu este ceva voluntar, mereu îi cad foile din mapă și… trebuie să le adune de pe jos și noi să o așteptăm… (râsete, privirea blând mustrătoare a Simonei)

VB – Aveți emoții pentru spectacolul de la Milano?

Simona: Da, foarte multe, dar abia așteptăm să întâlnim publicul și muzica noastră la fel îi așteaptă…

VB – Personal sunt onorat să vă cunosc, v-am ascultat în repetate rânduri și ați reușit prin interpretarea voastră să-mi provocați emoții frumoase și să-mi treziți momente de vie bucurie pentru care dați-mi voie să vă mulțumesc și să vă felicit din toată inima. Vă mulțumesc și pentru răbdarea și generozitatea voastră, pentru sinceritatea și deschiderea de care ați dat dovadă pe parcursul acestui interviu, vă dorim mult succes și împliniri personale, viață lungă și încununată de grandioase spectacole grupului vostru, Arpeggio & Roua?

Interviu realizat de Valeriu Barbu, Vocativ

Grupul polifonic Arpeggio&Roua poate fi accesat pe Youtube aici: Youtube Arpeggio&Roua
Pagina de Facebook a grupului este: Arpeggioroua
Iar publicul din Milano și împrejurimi poate afla detalii despre spectacolul care va avea loc pe 28 mai 2017 la Milano – aici: Confluenze Musicali – la Romania tra classico e folk
Pentru contactarea grupului vă punem la dispoziție și adresa lor de e-mail:[email protected]

 

.

.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.