Arta, exprimarea personalității – Interviu cu Daniela Strună

,,Când intru pe făgașul amintirilor, mă simt că Don Quijote… însă nici o dorința nu ți se da fără a ți se da și posibilitatea de a o transforma în realitate”.

Câteva date esențiale despre tine?

Am absolvit liceul Regina Maria din Dorohoi în 2006, am continuat studiile la Universitatea de Arte plastice, Decorative și Design din Iași, sub îndrumarea domnului profesor Valentin Sava. Odată cu terminare studiilor am emigrat în Italia, unde aveam deja o parte din familie.

Am început totul de la zero, dar cu efort și perseverență am reușit să-mi continui visul. În anul 2011, m-am înscris la Accademia de Belle Arti din Roma. Am absolvit în 2017 cu votul maxim 110/110 cu laude.

În lucrarea de teza, am abordat subiecte de arheologie, s-a intitulat ,,Între simbol și culoare în arta tracă”, abordând subiecte din arheologia traco-dacă.

Cum ai înțeles înclinația ta către arte, pictură?

Arta trebuie să fie primul sistem de alarmă care se declanșează când libertatea este în pericol. Arta este Adevărul. Atracția față de pictură s-a manifestat de timpuriu. Primele încercări au fost portretele idolilor mei. În timpul liceului, sub îndrumarea domnilor Aurelian și Maria Antal, am descoperit noi dimensiuni ale picturii și desenului.

Cum te-a influențat emigrarea, asupra viziunii artei?

Contactul cu vestigiile istorice din peninsula, mi-a trezit  multe semne de întrebare, dar m-a inspirat în creațiile mele. Vedeam istoria vechii Dacii dintr-o altă perspectiva și asta mă făcea să-mi iubesc și mai mult rădăcinile.

Ce tip de culori folosești?

Folosesc acrilice și pasteluri, am pictat în ulei când eram mai mică. Culoarea rămâne mai vie în ulei dar necesită mai mult timp de uscare.

Ce tehnică? De ce acrilice?

Acrilicele nu sunt tocmai „nobile”, însă îmi permit să lucrez cu mai multe straturi, formându-se reliefuri. Îmi place efectul. Pun culoarea pe pânză și aștept… iar rezultatul este bun. Bună tehnică, mai ales că poți modifică mai ușor.

Cum a apărut pasiunea pentru cai? De ce cai, de ce unicorni?

În 2017 traversăm o perioada mai dificilă. Ca de fiecare dată îți trebuie un impuls să ieși din starea de confuzie. Din întâmplare am descoperit imagini cu lupte de cai și m-a atras forța și disperarea din ochii lor.

,,Caii au venit la mine, când mă aflăm în labirint și au fost ca un fir al Arianei. Ei mi-au dat un semn, un sens”.

Privirea mi-a fost atrasă de imaginea unui cal. Am început studiul în creion și așa s-a născut primul inorog. Unicornul este modul meu de a povești istoria. Este o creatură puternică, extravagantă și fabuloasă. Calul a fost considerat animal sacru în timpurile traco-dace.

Caii tăi plâng. De ce?

Îmi amintesc istoria țării noastre, este foarte zbuciumată.

Plasezi caii în timp și spațiu, zboară în univers, este ca și cum ai urmării o harta.

Studiez arheologie și mitologie. Legendele 0limpului încep cu menționarea titanilor care i-au creeat pe zeii greci. Titanii fac parte din mitologia traco-dacă. Într-un fel se recunoaște că zorii civilizației au început în Europa central estică.

Ce sens au ideogramele în tablouri? Mi-au amintit de ceasurile lui Dali.

Compozițiile mele sunt populate de simboluri sacre misterioase și sofisticate, reprezentând Zeiță Mama, prima religie a lumii: chevron, meandre, spirale, cercuri, barcă solară, svastici. Până la primele scrieri în spațiul mediteranean. Schemă compozițională este cercul, ca simbol al spiritului uman, al cerului, al soarelui. Numerele și hărțile cerești, fac referire la știința traco- dacă.

Planuri pentru viitor? Proiecte?

Momentan lucrez la unele proiecte artistice și sper că voi obține acordul instituțiilor competențe. Este vorba despre organizarea unor expoziții și evenimente culturale în spații inedite, pline de istorie. Mă interesează în primul rând monumentele istorice aflate în degradare și abandon. 80% din „bijuteriile” arhitecturii românești se află în această situație. Prin această inițiativa doresc să dau o a două viață fragmentelor de istorie care au învins timpul și care ne reamintesc cine suntem și de unde venim. Este necesară o campanie de informare și sensibilizare la nivel național și internațional pentru a atrage eventuale colaborări și sponsorizări.

Câteva detalii despre succesele tale

În 2005 am câștigat medalia de argint în Franța, la concursul Olympiades des Artes, Culture e Francofonie. Prima expoziție personală s-a intitulat „Icoană, punte între cer și pământ”. În 2009 am organizat a două expoziție personală, intitulată „Și îngerii sunt că noi”, găzduită de Biblioteca Gheorghe Asachi din Iași.

Expoziții și vernisaje la Roma?

Am avut câteva expoziții colective de pictură găzduite la Galleria Domus Română: „Change art”, „Romanian Fashion Show”, Museo Crocetti: „Vultus Artis”, galleria Contessa: „A comme anno”, „Nebbie”… În timpul studiilor am participat, de asemenea, la diverse expoziții „La mia casă è îl mare”, „Un’artista per una rosa”, „Premio Roma 2016”

Un citat sau un gând drag?

„Voi muritori… lăsaţi măcar odată,
Deschisă uşa cailor din gând,
Să plece-n cavalcade fără hamuri
Şi coamele să fluture în vânt…

Lăsaţi-mi caii gândului să zburde,
Nestingheriţi şi liberi să-i lăsaţi,
Şi din fântâna sufletelor voastre
Cu dragoste, mereu să-i adăpaţi!”

„NUMELE MEU ESTE UNICORNUL”

„Voi, muritori, lăsați măcar o dată
Deschisă ușa cailor din gând
Să plece-n cavalcade fără hamuri,
Să radă ochii cailor din gând”

texte de Mariana Adăscăliței
facebook

Interviu realizat de Nicoleta Barbu

Facebook Comments