Aşteptarea unei clipe perfecte. Aşteptarea în iubire

așteptare

Există „clipa perfectă”? E o întrebare destul de aleatorie şi totuşi eu cred că această clipă perfectă există. Poate fi înţeleasă şi ca acea clipă în care totul se deschide, totul merge bine în sensul în care îţi doreşti să meargă lucrurile. Vine un moment când se aşază aproape tot ce îţi doreşti. Clipa perfectă poate fi clipa care îţi trebuie, care vine la momentul potrivit. Oamenii au tendinţa de a fi mereu în aşteptare. Îi întrebi uneori de ce nu fac anumite lucruri şi îţi răspund că nu a sosit clipa, sau nu obţin ceea ce îşi doresc, la fel, nu a venit ceasul potrivit. Te aştepţi la această replică mai ales din partea oamenilor care au o credinţă destul de temeinică. Îl laşi pe Dumnezeu să aleagă momentul tău de vârf, să îţi dăruiască tot ceea ce ai nevoie.

Aşteptăm clipa dar ea nu vine întotdeauna când dorim noi. Abia atunci omul începe să gândească ce trebuie el să facă ca să vină momentul împlinirii, cred că în primul rând să se schimbe, să schimbe ceva din ceea ce gândeşte, valorile create până într-un anumit punct să fie cumva întoarse la 360 de grade, mai există şi cazul când valorile sunt bune, dar nu se păstrează linia lor. Crezi că poate veni o clipa perfectă în viaţa ta? de ce numai una, pot fi mai multe. E necesar să urmezi calea de a ajunge la ea. Unii  spun că nu se vede nici o cale şi nu toţi oamenii pot fi favorizaţi. Favorizarea aceasta este mai mult o concepţie, relaţia om – Dumnezeu şi aşteptare – credinţă poate schimba cu adevărat chiar şi cele mai “nefavorabile” destine. Nu există nimic liniar în jurul nostru şi nici măcar nu am putea crede că Dumnezeu trasează anumite direcţii de viaţă fără ca să schimbe El însuşi ceva. Eu cred că aşteptarea are legătură şi cu răbdarea. Dacă mergi pe un drum bun şi gândurile tale sunt benefice, acţiunile tale de zi cu zi sunt pozitive şi crezi cu adevărat în ceea ce doreşti să obţii, sigur că deja urci la o altă treaptă, undeva mai sus, poate nu cu mult dar urcarea este de fapt evoluţia ta personală. Această evoluţie te ajută să vezi altfel lucrurile şi chiar propriile tale dorinţe să se schimbe. Aţi auzit de multe ori cazuri când unii oameni şi-au dorit toată viaţa ceva, dar după ce şi-au schimbat atitudinea, mai ales cea spirituală, şi-au dat seama că dorinţele lor chiar nu sunt atât de importante. S-au uimit şi ei la rândul lor că îşi doreau ceva atât de nepotrivit.

Să vorbim despre aşteptarea în iubire. Sunt mai multe întrebări, cum aştepţi, cât aştepţi, de ce unii aşteaptă mai mult si alţii mai puţin, ş.a. Unii aşteaptă ca iubitul, iubita să apară în viaţa lor şi să schimbe ceva din planul lor actual. Dar aşteaptă pe cineva exact aşa cum l-a creat mintea lor. De multe ori se pot trezi că cel aşteptat nu e cel dorit, el/ ea nu este la fel cum mintea l-a construit, îi lipseşte ceva. Hei tu străine, ai venit în viaţa mea dar eu nu te aşteptam aşa, eu voiam să fii blond/brunet, înalt, subţire etc. Unde se greşeşte? La alegere.

Nu poţi să faci un robot în mintea ta şi să aştepţi acel robot să apară exact aşa cum l-ai văzut tu. În cele mai multe cazuri apare exact ceea ce tu nu aştepţi. Deci, există un şablon pe care ţi-l faci tu, unul pe care nu ţi-l faci şi există în soarta ta, dar şi elementul surpriză. Cea mai bună varianta este a doua. Ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru tine este cea mai bună variantă. Mulţi prieteni, cunoştinţe s-au căsătorit cu şablonul şi de cele mai multe ori au dat greş. Nu mintea este cea care trebuie să analizeze ci sufletul. Mintea şi ochiul pot crea anumite distorsiuni, sufletul de cele mai puţine ori. Mintea te poate păcăli, influenţarea de cele mai multe ori vine din toate lucrurile din jur. Vezi un film şi îţi creezi un personaj potrivit şi aştepţi ca iubitul tău să semene cu acea tipologie, etc. exemple. Sufletul însă nu prea dă greş.

El este de multe ori în dezacord cu mintea. Dar să nu uităm că sentimentul vine din suflet şi frumuseţea este creată şi văzută de minte. Poţi avea un bărbat frumos lângă tine sau o femeie frumoasă aşa cum o vezi tu, pentru tine este cea mai frumoasă, pentru ceilalţi nu. Mulţi întreabă cum pot să îşi dea seama că cel întâlnit este cel mai potrivit. Sufletul nu te minte niciodată, aici este totul, simţi efectiv că nu e păcăleală, că nu ai semne că acea persoană este nepotrivită. Poţi „simţi” greşit ce îţi spune sufletul? Da, dar asta numai dacă este influenţat de minte. Să presupunem că întâlneşti pe cineva, petreci cu persoana respectivă o zi, două, trei ş.a, pe parcurs începi să îl cunoşti, să îi vezi calităţile, părţile bune sau mai puţin bune. Îţi poţi da seama imediat dacă sufletul tău îl acceptă sau nu. Poţi realiza dacă este jumătatea ta, ceea ce ţi-ai dorit. Există şi cazuri când se vede acest lucru, se văd unele defecte şi totuşi din slăbiciune se trece uşor peste ele. Ce îşi doreşte omul? Să fie cu cineva, să dăruiască iubire cât mai multă. Acceptă uneori unele greşeli ale partenerului, partenerei pentru că nu mai vrea să fie din nou singur.

Aici este cea mai mare problemă de fapt. Ca să nu mai fie singur, singură, trece cu vederea, face compromisuri, ce pot mai târziu afecta foarte grav relaţia. Defectele se pot adânci şi e mult mai greu să te desparţi de acel om după ce ai întemeiat cu el o familie. Nu judecăm pe nimeni, facem doar o analiză care ne ajută sufletul să ia decizia cea mai bună. Şi iar ne întoarcem la aceiaşi întrebare. Oare care este cea mai bună decizie? Cea fără compromis. Dacă nu îţi este teamă că vei rămâne singur poţi căuta pe altcineva, şi asta e bine, înseamnă că eşti vertical cu tine însuţi. Întotdeauna există cineva potrivit şi pentru tine, dar aşteptarea fără limită oboseşte şi creează panică. Omul îşi spune; uite cât am aşteptat şi nu am întâlnit pe nimeni, uite cât timp a trecut şi eu sunt singur. De ce să aştepţi implicat, ataşat? Aşteaptă pur şi simplu fără să faci din asta cel mai important subiect al vieţii tale. Ai multe lucruri de făcut şi este foarte normal să te axezi pe ceea ce ai de făcut zi de zi. Transformă această aşteptare în non-aşteptare. Aştept dar nu aşteptând.

Este greu să realizezi cum faci de fapt dar totuşi cu trecerea timpului vezi singur că aşteptarea ta este pasivă, echilibrată. Este foarte adevărat că omul aşteaptă toată viaţa câte ceva. Acest verb „a aştepta” este folosit foarte des în toate circumstanţele, aştepţi mereu zi de zi, tramvaiul, trenul, iubitul, copilul să se nască sau să vină de la şcoală, soţul de la serviciu. Nici nu îţi imaginezi cât de des aştepţi. Ar fi foarte bine să aştepţi lucrurile importante ca pe cele cotidiene. Să aştepţi iubitul aşa cum vine salarul la data de 15. Dacă poţi să faci asta, echilibrul tău interior este de invidiat. Nu facem din aşteptare o panică, nu aşteptăm ca şi cum ar veni sfârşitul lumii. Aici greşim cel mai mult. Fiind mereu în panică luăm de obicei primul tren, iubit, decizie, etc şi plecăm la drum, le luăm din frica că dacă nu o să mai vină altele. Ele vin mereu. Mai bine să ne întrebăm; ce trebuie să facem când nu ştim să aşteptăm? Să cerem un sfat, să ne consultăm cu cineva responsabil, cineva care ne iubeşte şi ne vrea binele, să mergem la un prieten, psiholog, preot. Ce multe cazuri fericite ar fi dacă omul ar cere sfatul atunci când se simte în impas. Dacă nu ştii să aştepţi, atunci mergi la cineva să te înveţe, e mai bine pentru viitorul tău. Sau dacă nu vrei să ceri sfatul la un om, roagă-te mult şi cere-l de la Dumnezeu, cu siguranţă îţi va arăta calea. Dar important este să o şi urmezi, El oricum îţi arată calea chiar din prima clipă, dând această simţire în inima ta, aceste sentiment de încredere că ceea ce faci este bine. Sentimentul există mereu dar puţini îl văd sau chiar nu vor să îl ia în seamă.

Aşteaptă conştient momentul tău, fii mereu treaz şi serios la ce alegeri faci pentru viitorul tău. De multe ori cere un sfat de la un prieten din afara problemei tale căci de acolo se vede cel mai bine. Iubirea vine mereu spre tine ca un flux, manifestată prin mulţi oameni, dacă trăieşti în iubire şi ai încredere că sufletul tău alege bine pentru tine, încrede-te în el. Nu contează cât aştepţi, factorul de timp nu are decât acea relevanţă pe care i-o dai tu. Nu există aştept mai mult sau mai puţin, ci există doar aştept. În linişte, fără să te temi, de azi, mâine, viitor, etc.  Un exemplu. O fată nu se mărită deşi are 40 de ani. Ea vrea foarte mult să se căsătorească dar nu are cu cine. A trecut prin mai multe relaţii, a cunoscut mai mulţi bărbaţi dar nu s-a căsătorit cu nici unul. A existat în viaţa ei o persoană potrivită, aşa cum şi-ar fi dorit-o ea, dar mama ei nu a fost de acord ca ea să se căsătorească cu acel băiat. Se poate spune că mama i-a distrus o parte din principiile ei de alegere? Da, şi nu numai. Dacă sufletul ei a simţit că acel băiat era potrivit pentru ea şi mama nu a fost de acord spunându-i să mai aibă răbdare că va întâlni pe altul mai bun, atunci mama a greşit. Lucrurile nu sunt foarte simple în acest caz. Ce obiecţii a avut mama faţă de acel băiat? Era sărac. Ea suferă şi astăzi pentru că mama ei nu a fost de acord ca ea să se căsătorească cu el şi chiar a mai vorbit la telefon de câteva ori cu acel fost iubit. El este căsătorit şi nu foarte împlinit. Iubirea manifestată nu este la un nivel foarte mare. Acum se pune o altă problemă, aşteptarea. Ea greşeşte pentru că aşteaptă ataşată. E nevoie să schimbe foarte multe lucruri în comportamentul ei pentru că linia relaţiilor ce au urmat a fost cam la fel. Ea posesivă şi dornică de măritat, el dorea să o cunoască mai bine şi mai târziu să facă un pas. Teama a dus-o şi pe ea la o extremă destul de nefavorabilă; pentru că se agăţa efectiv de oricine îi ieşea în cale, numai să se mărite. Trebuie să se schimbe neîntârziat şi să recunoască că greşeşte, să meargă la un psiholog ca să încerce să depăşească această teamă de a nu rămâne singură. Dacă nu lucrează cu ea însăşi să poată  învinge temerile, riscă să rămână singură şi toţi să fugă de ea, din cauza comportamentului ei posesiv.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.