Autonomia – o capcană – forma cea mai abilă de destabilizare a statelor, întoarcerea Europei cu două sute de ani înapoi!

distrugerea statelor

Istoria Statelor, cu granițele pe care le vedem astăzi pe hărți, nu este atât de veche în cazul majorității lor. Formarea Statelor, în urma fărâmițării imperiilor, a trecerii de la feudalism la epoca industrializării, a fost un proces îndelungat, început cam  în perioada revoluției franceze și a evoluat până astăzi.

Globalizarea, sau noua denumire dată imperialismului, este un proiect vechi de sute sau chiar mii de ani. Mulți au visat la un stat planetar, la un imperiu total, la o lume fără granițe, cu o conducere centralizată, fără războaie, și a fost perceput de-a lungul vremii ca fiind o utopie. Astăzi este manipulată lumea să creadă că ar fi unica soluție la pacea și bunăstarea globală!

Experimentele sociale au fost aduse de etapele parcurse pe drumul progresului tehnologic, cum ar fi colonialismul și apoi decolonizarea, formarea statelor naționale și apoi (vezi în prezent) fărâmițarea statelor sub masca autonomismului. Războaiele mondiale, precum și cele locale, au fost instrumentate, atent planificate, de către marii deținători ale finanțelor, cu scopul reglării sferelor de interese și de putere, de subjugare a statelor vecine sau mai mici pentru a li se exploata resursele sau redesena zona geografică pe baza unor reîmpărțiri între statele mari.

Experimentele așa-zise democratice, ideologiile socialiste, comuniste sau cele legate de capitalism, conduc încet-încet spre  o lume nouă: cea a împărțirii pe caste, fiind nevoie pentru asta de deznaționalizarea statelor, metișizarea etnică sau de rasă, sub scuza nediscriminărilor și a multiculturalismului, crearea de regiuni mai largi, aparent unite, cum ar fi Uniunea Europeană, jocul aparent ostil dintre marile puteri S.U.A și Rusia, care, în realitate, sunt ”jucători” pe scena împărțirii resurselor planetei, folosind manipularea cum că ele ar fi state inamice și antrenând alte state mai mici în războaie, în realitate, aceste două mari puteri neluptându-se niciodată pe teritoriile lor, ci numai pe ale altora, ceea ce se numește astăzi războiul de proximitate!

Scopul acestui tip de război nu este decât distrugerea, destabilizarea statelor pe pământul cărora se stârnește, nicidecum victoria unei puteri contra alteia!…

Destabilizarea Nordului Africii, cât și ale altor zone de pe acest continent bogat în resurse, sub masca purtării democrației, nu este altceva decât o recolonizare, pe lângă faptul că o decolonizare totală nu a avut loc niciodată. Țările europene beneficiind permanent de resursele, de bogățiile Africii și menținând aceste populații în stadiul de lume a treia, deși ele ar fi avut, lăsate în pace, resursele necesare dezvoltării lor.

Țările arabe sunt o țintă extrem de importantă pentru marile puteri.

Geopolitica actuală ne indică foarte mulți parametri în urma cărora am putea înțelege limpede încotro se îndreaptă omenirea. Țările arabe nu sunt unite și nici nu vor fi curând, ele sunt victima occidentului și plătesc cel mai scump asta. Amintiți-vă cum arăta lumea arabă acum 30 – 40 de ani!… Iată cum arată astăzi.

China a devenit una dintre marile puteri ale lumii și a împrumutat masiv Statele Unite, a cumpărat două treimi din Africa, s-a impus economic în Europa, are multă influență chiar și în țările arabe. Japonia  este a doua putere economică la care privim cu îngrijorare fiindcă recent se discută modificarea legislației pentru dezvoltarea sectorului militar. Coreea de Nord este oare adevărata țintă a S.U.A.?… Ori o mană cerească să lovească în cel care l-a împrumutat?

Progresul tehnologic, noile politici economice impuse de corporatism, (cei care decid politicile sociale, având finanțe, având locurile de muncă și producția de bunuri), ne indică oarecum ca o necesitate, ca pe ceva pozitiv globalizarea.

Autonomia cerută tot mai insistent de către unele regiuni, (iată cazul, doar cele mai dezvoltate) și mai în toate țările europene, este un fenomen bine planificat de către marile puteri. Nu vor putea stăpâni statele naționale bine închegate și care au o economie solidă și astfel le destabilizează sistematic alimentând diversionistic sentimente etnice, regionale, alimentând ura între frați și vecini. Oamenii sunt foarte ușor de manipulat!…

Dacă anumite regiuni ale unui stat au fost dezvoltate economic, nu este meritul doar al acelor regiuni. Nicio zonă a unui stat nu s-a dezvoltat fără aportul și al celorlalte zone, rămase astăzi mai sărace. Pretenția și înfumurarea că aceste regiuni sunt forța statului și ar fi cazul unei autonomii, ar trebui rezolvată mai întâi prin despăgubirea aportului dat dezvoltării și nu doar atât, spuse lucrurilor pe nume: de ce se crede că doar forța economică, îndestularea locală, ar face ca acea regiune să reziste în timp în fața intereselor marilor puteri? De ce nu privesc mai departe, să înțeleagă că doar un stat național mai mare și echilibrat economic, stabil cultural și armonizat interetnic poate rezista, iar fărâmițarea și crearea de stătulețe mai mici ar însemna destabilizarea zonei și o pradă lesnicioasă hulpavelor state superputeri.

Este exact ca într-o familie: unii frați se căpătuiesc, ajung bogați iar unii rămân la casa părintească, duc greul traiului și păstrează tradițiile și valorile neamului. Frații mai bogați privesc de sus, cei săraci privesc cu pizmă, și la un semn, lesne pot fi instigați să se ucidă între ei. Cine are interesul să-i instige? Cineva care îi vrea dezbinați. Frații de s-ar păstra uniți, nimeni și nimic nu i-ar putea distruge și astfel, Cineva îi instigă și este foarte comod să destabilizezi din interior inamicul, determinându-l să se autodistrugă… apoi, vine Cineva și cucerește totul!… Adio bogăție, dragă regiune dezvoltată și autonomă!…

Plăgile, dar și arme totodată,  ale acestor decenii și chiar următoarele care vor veni sunt: metișizarea; escaladarea urii religioase, etnice, regionale; adâncirea diferențelor economice, exploatarea statelor europene mai mici de către cele mai mari, (se vede cu ochiul liber faptul că Franța și Germania sunt avantajate economic și exploatează alte state mai mici sau mai nou intrate în U.E.) chimizarea excesivă a alimentației și distrugerea sistemelor de educație, sănătate, coborârea standardelor în cultură, dându-se valoare kitsch-ului, propagarea de idei și concepte puse pe seama libertății dar care să destabilizeze familia, satul, tradițiile, credințele… și încă multe altele.

Scopul? Slăbirea capacităților de apărare și rezistență a individului în fața Imperiului Global, al globalizării.

Nu este o întâmplare faptul că întreaga religie creștină se află în fața unui puternic și sistematic atac. În vreme ce se propagă accelerat islamismul, ca instrument la fel de util intereselor marilor puteri precum a fost în istorie folosit și creștinismul!…

Nu este o întâmplare faptul că în toate statele, cel puțin cele europene, se alimentează intense curente separatiste, autonomiste.

Ceea ce este cu adevărat grav: cei care ar trebui să fie apărătorii valorilor, intelectualii, politicienii de carieră, jurnaliștii profesioniști,  vârfurile științei, cu toții sunt atrași sau constrânși să participe la distrugerea statelor și a Omului, la spălarea creierelor, la distrugerea sentimentelor și închinarea omului în fața Măriei Sale Imperiul Global, la Divinul Zeu Banul.

Intelectualii de astăzi sunt mai nocivi istoriei ca niciodată, nocivi omului de rând, celui care suportă greul și care îi hrănește… așa-numita prostime care produce pâinea de sub nasul intelectualului care cu nerușinare o vinde (pe prostime) la Puterea Obscură.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici