Bate Nasu’ – un roman fascinant semnat Claudia Minela

Astăzi am terminat de citit primul volum al romanului Bate Nasul al Claudiei Minela.
Ca de obicei, cititul pentru mine este valabil în tren sau în staţiile de autobuz, mergând la muncă. Şi, ca de obicei, când mă adâncesc în lectură pierd coborârea la staţia corectă.
Citind romanul surâdeam. Un zâmbet tâmp de adolescentă îndrăgostită îmi înflorea pe faţă. Adâncită în lectură, m-am surprins cum fixam geamul trenului, prin care treceau amintiri dragi ale copilăriei şi adolescenţei mele. Romanul mi-a adus în suflet amintiri, sentimente frumoase de prietenie, naivitatea şi sensibilitatea copilăriei, iubiri dulci, pure, fără frici, doar bucuria sentimentelor şi atât. Iubiri libere de prejudecăţi, care vin din adâncul inocenţei adolescentine, întâmplări hazlii, şicane, gelozii, nesiguranţe. Inima şi mintea mea erau deja în casa bunicii, cu vestită ,,băiţă,, a bobocilor, care la mine au fost pui de găină, cu vestită frază ,,Ie mulita mamaie”. La coşurile pline cu câteva zeci de ouă roşii, pregătite pentru dus la biserică, pe care le-am spart, ca să am „oul cel mai tare”. Hainele noi pregătite pe spătarul scaunului, la care mă uităm cu jind vreo două săptămâni aşteptând dimineaţa de Paşti. Furatul dulciurilor din dulap, linsul castroanelor cu crema, cozonacii aburinzi, pasca şi beciul cu butoaiele de vinul roşu. Petrecerile câmpeneşti cu muzică şi lăutari, cu miros de mici, grătar, turtă dulce şi susan. Balul de la Căminul Cultural, dansul cu „frumosul” satului şi fiul bogatului. Iubiri ascunse, neîmpărtăşite de unii nici la maturitate dar care rămân adânc îngropate în inimile noastre şi ne fac să tresărim când auzim un nume, vedem ochi sau figuri asemănătoare. Impactul reîntâlnirii cu dragostea şi suferinţa din trecut, întrebându-ne dacă vrem să continuăm sau să rămânem în zona de siguranţă a sufletului, fără a avea puterea de a înfrunta fantomele trecutului. Orgolii de tineri, de copii care nu mai au răbdare să crească.
Stilul vesel, tumultul de sentimente, obiceiuri, ritualuri al romanului, ne face imaginaţia să alerge printre rânduri dincolo de timp. Mi-a readus în minte lecturile adolescenţei, George Şovu cu a lui Declaraţie de dragoste, O vara de dor, dar şi pe Vlad Muşetescu, cu Cei trei veseli năpârstoci. Un amestec de bucurie, veselie, visare şi melancolie, rămân în suflet şi sunt acolo în suspans… Aştept urmarea povestei. Felicitări!!!

Facebook Comments