Carnavalurile sunt în toi în aceste zile, în mai multe localități din Italia. Dar, ia să vedem unde își au originea acestea:
Etimologia cuvântului carnaval este legată de latinul carnem-levamen (sau levare) = scoate (elimină) carnea. Cineva pretindea că ar deriva direct de la carnem + vale unde vale era salutul latin cu care se lăsa la vatră un soldat, astfel Carnem vale ar însemna, de fapt, „carne adio, carne te salut…”
O altă ipoteză, mai puțin acreditată, recunoaște etimologia carnavalului în Carrus Navalis, (carul naval) care este un fel de navă pe roți, un fel de carroccio care era adus la procesiunile de sărbători.
Într-adevăr, prima interpretare etimologică a Carnavalului coincide perfect cu sensul dat cuvântului, adică, acea perioadă de sărbătoare, difuzată în țările de tradiție creștină, în care este folosită masca, pentru a se deghiza și a se face glume, care se scurge între Epifanie și Miercuria Cenușilor, care precede perioada de post și de abstinență, prin excluderea cărnii de la mese înainte de sărbătorile pascale…
Așadar, carnavalul este o ceremonie de lăsata-secului… ne îndeamnă să consumăm toate măștile acum, ca apoi, în perioada postului să ne golim de rele și să ne pregătim să întâmpinăm Învierea Domnului fără nicio mască, fără nicio formă de ipocrizie.
