Cartea aştrilor – computerul ceresc al lui Enoh

cartea sfanta

Exploratorul scoţian James Bruce găseşte (în 1773) într-o veche
mănăstire din Abisinia (Etiopia), cîteva copii intacte ale Cărţii lui
Enoh. Acei călugări din deşert reproduceau cu fidelitate Cartea, din
generaţie în generaţie imediat ce copiile lor se alterau. Manuscrisul
se presupune că este de la sfîrşitul secolului 4 – începutul secolului
3 înainte de Hristos, redactat după fragmente mult mai vechi. Cartea
lui Enoh este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, deşi ea a
fost scoasă din Biblia canonică fiind catalogată apocrifă. Examinările
lingvistice comparative ale tuturor ediţiilor disponibile au permis
stabilirea, cu deplină certitudine, a faptului că iniţial Cartea lui
Enoh a fost scrisă în versuri, stil care s-a pierdut în decursul
traducerilor succesive.

cartea lui enohDoctorul în teologie Robert Henry Charles, în
traducerea sa din 1906 a cărţii, distinge cinci secţiuni; Secţiunea
I, numită şi Cartea Veghetorilor (cap.1-36) începe cu o precizare a
judecăţii finale. Un înger face cu Enoh înconjurul celeilalte lumi
unde vede Şeolul şi Grădina Dreptăţii. Secţiunea II, numită şi Cartea
Pildelor (cap.37-71) este alcătuită din parabole privitoare la Fiul
Omului ce îi sunt povestite lui Enoh. Aici parabolă are sensul de
discurs elaborat în formă de viziune, o profeţie sau un poem.
Secţiunea III, numită şi Cartea Luminătorilor Cereşti (cap.72-82) este
o secţiune astronomică. În ea se fac preziceri referitoare la
dezordinea corpurilor cereşti la venirea judecăţii şi conţine un
calendar solar asemănător celui de la Qumran. Secţiunea IV, numită şi
Cartea Fantasmelor din Vis (cap.83-90) cuprinde două viziuni de vis.
Prima priveşte potopul care va pedepsi lumea (83-84). A doua este o
analogie (85-90) a istoriei lumii de la creaţie la timpul final în
care trăieşte autorul (probabil perioada macabee). Secţiunea V, numită
şi Epistola lui Enoh (cap.91-108) este partea care conţine
avertismentele lui Enoh (91-104) şi are încorporată în ea o apocalipsă
a săptămînilor.

Web Hosting
Enoh, potrivit Genezei este al şaptelea patriarh după Noe.
Profeţiile sale, atît de dezbătute de marii teologi ai timpului
descoperă lumea cerească a îngerilor diferit de cum au făcut-o alţi
profeţi incluşi în Vechiul Testament. Lumea cerească şi pămîntească
văzută de Enoh pare o poveste, un cîntec care bucură dar şi
înfricoşează în acelaşi timp. Viziunile lui Enoh sunt avansate, un
adevărat computer ceresc, în care zilele, anii, anotimpurile,
corpurile cereşti sunt explicate cu o precizie extrem de amănunţită.
Dacă printre profeţii principali ai Vechiului Testament (Isaia,
Ieremia, Iezechiel, Daniel), găsim în special profeţii mesianice
(alături de profeţii despre timpurile care vor veni, păcate şi
judecata de apoi), Enoh diferă oarecum în profeţii şi descrie lumea
nevăzută de om, lumea cerească şi multe întîmplări despre mişcarea
corpurile cereşti în viitor. Cartea Luminătorilor Cereşti sau Cartea
Astronomică, conţine revelaţiile lui Enoh primite de la călăuza lui
cerească, îngerul Uriel. El îi povesteşte că anul solar este format
din 364 de zile şi cel lunar din 354 de zile; „Oamenii s-au înşelat
asupra acestor zile căci/ trebuie ţinut cont de aceşti luminători
pentru a se face socoteala/, ştiind că una este adăugată la prima
poartă/, a doua la a treia, alta la a patra şi ultima la a şasea/.

Acesta este felul în care se împlineşte numărul/ de treisute şaizeci
şi patru de poziţii care formează tot atîtea zile/.” Ambele date au
fost găsite şi în documentele de la Qumran, inclusiv o formulă de
calcul pentru calcularea lunilor ebraice lunare în luni solare. Enoh
vede intrarea şi ieşirea soarelui şi a lunii prin porţi diferite
(Est-Vest) şi relaţionarea astronomică a stelelor, a vînturilor, toate
considerate elemente divine pentru crearea unei ordini divine într-o
lume locuită de oameni. „Am văzut douăsprezece porţi în cer/ la
marginile pămîntului prin care ies soarele şi luna/ şi stelele şi
toate lucrările cerului la răsărit şi la apus/. Şi către marginile
pămîntului am văzut/ douăsprezece porţi pentru toate vînturile care
ies/ din timp în timp pentru a se răspîndi pe pămînt/. Prin patru
porţi ies vînturile de binecuvantare şi de mîntuire/ şi prin celelalte
opt vînturile de jale/. Cînd ele suflă, ele aduc stricăciune
pămîntului/ şi locuitorilor săi, apelor şi tuturor celor ce trăiesc în
ele/. Prin poarta aşezată la răsărit/ pleacă un vînt ce aduce
distrugerea/, seceta, căldura înăbuşitoare şi stricăciunea/. După
aceste vînturi vin vînturile lui Notus/ care suflă prin trei porţi
principale/, prin prima, întoarsă către răsărit iese un vînt cald/.
Vîntul din nord suflă prin trei porţi/. De la a şaptea/, la miazăzi
ies roua, ploaia, tăciunea şi stricăciunea/. De la cel de mijloc vine
ploaia, roua, viaţa şi mîntuirea/. De la a treia poartă întoarsă spre
apus, dar apropiată de miazănoapte/ vine grindina, gheaţa, zăpada,
ploaia şi roua/. Vin în sfîrşit, din a patra regiune, vînturile de
apus/.” Şi acestea au fost descoperite în peştera de la Qumran scrise
în aramaică. Esenienii şi după ei creştinii au adoptat calendarul
solar iar ritualul Templului din Ierusalim a fost condus după
calendarul lunar.

Web Hosting
Enoh descrie amănunţit în viziunile sale toate
elementele naturii şi cum a dezvoltat Dumnezeu partea nevăzută de om,
cerul. El impresionează tocmai prin aceste amănunte extrem de bine
definite. Cartea Astronomică este unică. Pomenită în Zohar şi în
Epistola Sf. Iuda, cartea aceasta a exercitat o puternică influenţă
asupra gînditorilor evrei şi creştini, inclusiv asupra autorilor
Noului Testament. Cîteva teme familiare precum: introducerea răului în
lume de către „îngerii căzuţi”, epoca mesianică, Noul Ierusalim,
Învierea şi Judecata de Apoi sunt numai cîteva dintre ele. Bogăţia de
detalii şi simbolismul folosit de patriarhul Enoh în descrierea
viziunilor sale legate de îngeri şi demoni, de cerurile şi iadurile
din lumea de dincolo sunt egalate doar de Revelaţia Sf. Ioan. În ciuda
caracterului său fragmentar, Cartea lui Enoh poate fi considerată
expresia clară a trăirii şi cunoaşterii mistice din timpul Vechiului
Testament cu consecinţe de netăgăduit şi în vremea celui Nou.


Referinţe: Cartea lui Enoh, Editura Herald, Bucureşti, 2009
Biblia, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2009
Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoaşterea lui Dumnezeu, traducere,
cuvînt înainte şi comentarii Walther Alexander Prager, Editura Herald,
Bucureşti, 2004

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici