Căsătorie între două suflete în iubire: Oameni „plini” – Oameni „goi”

Web Hosting

Când simţi că ai sufletul plin? Atunci când iubeşti deschis şi fără teamă. Am auzit mulţi oameni care afirmă că sunt fericiţi şi dacă îi întrebi cum simt ei că sunt în această fericire, îţi spun că au sufletul plin.

Ce înseamnă suflet „plin” şi suflet „gol”? Termenul de plin este pozitiv în orice context l-ai aşeza, iar gol se înţelege de la sine. În momentul când un cuplu se căsătoreşte cel mai bine ar fi ca ambele suflete implicate în această uniune în iubire să fie pline, de fericire, de bucurie, de împlinire, şi să rezoneze amândouă în aceiaşi măsură.

Dumnezeu pune foarte multe daruri în sufletul omului, credinţă, speranţă, bunătate, milă, voinţă, puritate, etc, darul iubirii însumându-le pe toate. Dacă un singur dar lipseşte din acest tot, am putea spune că lipsa se resimte în special în iubirea dăruită. Dacă lipsesc mai multe daruri atunci se face o breşă destul de mare în structura inimii.

Sufletul nu mai este plină cu tot ce a pus Dumnezeu în el şi iubirea dăruită scade în intensitate. Să presupunem că unui om îi lipseşte darul milei dar el lucrează într-un loc unde se îngrijesc animale, vă daţi seama că acel om nu are ce căuta în acel loc să lucreze.

Se pot da n exemple, de aceea e important ca darurile primite să fie păstrate. Cum poţi păstra un dar primit? Făcând uz de el în permanenţă, Dumnezeu ţi l-a dat ca să îl foloseşti şi să te bucuri şi tu şi ceilalţi din jurul tău de dânsul.

De ce nu rezistă multe din căsătoriile care se fac azi? Pentru că se pierde darul iubirii. Bineînţeles că el nu se pierde în totalitate ci doar o parte din el. Dacă copiii ajung la maturitate cu o breşă pe iubire ea se poate reface prin uniunea cu un suflet în taina căsătoriei, de fapt mai bine zis, a cununiei.

Taina cununiei este cea mai importantă pentru a se vindeca partea care lipseşte din suflet. Iubirea dintre doi tineri necăsătoriţi este deosebită dar ea nu poate completa lipsa unor daruri. Dumnezeu poate completa aceste daruri când familia se uneşte în legea pe care ne-a lăsat-o El.

Mulţi îşi pun întrebări de genul, de ce nu merge iubirea dintre ei, mă refer la cei necăsătoriţi. Se întâlnesc, sunt foarte îndrăgostiţi unul de celălalt şi totuşi undeva există scăpări, ajung să nu se mai înţeleagă şi nu mai fac pasul sper o căsătorie, sau dacă nu s-au gândit la căsătorie iubirea lor se stinge şi rămân cu sechele, făcându-se o altă breşă în sufletul lor.

Dacă unul dintre cei doi tineri din cuplu nu a crescut în iubire iar celălalt da, atunci există variante ca; cuplul să se destrame repede, şi asta pentru că iubirea unuia nu este foarte puternică să susţină şi să reabiliteze relaţia, sau, cuplul să aibă şansa să reuşească prin voinţa ambilor tineri.

Poate fi şi cazul în care cuplul să înceapă o relaţie şi ea să nu poată avea continuitate mai târziu şi atunci despărţirea să fie mult mai dureroasă. Contează cu ce bagaj de iubire a venit fiecare dintre ei, iubirea se dezvoltă în familie iar copilul încă de mic copie ce face mama şi tata în casă.

Dacă părinţii au o relaţie armonioasă şi se iubesc, copilul va avea şansa să reuşească în relaţia de căsătorie, el va dărui ceea ce a primit încă de mic de acasă. Când sufletul este lipsit de iubire, golit de multe daruri este foarte greu să reuşească într-o relaţie de viitor dar nu imposibil.

Sunt şi cazuri când copiii nu au părinţi buni şi găsesc alinare la alte rude apropiate, la unii preoţi care îi ajută să experimenteze iubirea, să înveţe s-o primească şi dăruiască. Acei copii au şanse foarte mari într-o relaţie de cuplu.

Aportul de iubire primit este aproape egal cu cel dăruit atunci când el se face de la o vârstă fragedă. Transferul de iubire de la un suflet la alt suflet se face armonios, corect, numai dacă sufletele au primit iubire încă de la naştere, au trăit în iubire alături de părinţi, rude, prieteni.

Dacă iubirea nu este implementată bine în structuri, niciunul dintre sufletele implicate într-o relaţie de căsătorie nu pot susţine relaţia. Doi tineri ce au deja de acasă o foarte bună educaţie şi au trăit în armonie şi iubire, au şansa să dea naştere unor copii sănătoşi.

Un copil sănătos înseamnă în primul rând un copil ce are configurată complet încă de la naştere structura iubirii. Dacă părinţii au breşe pe propria lor structură dar ei se roagă mult la Dumnezeu să aibă un copil deosebit de ei, fără îndoială că Dumnezeu le va dărui acel copil.

Aţi văzut cazuri în care părinţi cu un nivel modest intelectual şi sufletesc, au copii deosebiţi, chiar geniali. Asta poate fi doar rugăciunea părinţilor şi Voia Domnului de a le trimite un copil deosebit.

Când omul este gol, golit de daruri, fără iubire în suflet, nu are nicio şansă să aibă o relaţie de iubire, de căsătorie, sau orice fel de relaţie în Voia Domnului.  Şi dacă o face, va da naştere unor copii cu probleme care la rândul lor vor crea probleme.

Am avut o vecină, o fată blondă cu ochi albaştri, drăguţă, dintr-o familie bună, care s-a căsătorit cu un bărbat frumos, dar beţiv şi violent. Împreună au dat naştere la 4 copii.

Fata cea mai mare lipsea mult de la şcoală şi  îşi petrecea timpul cu băieţi pe stradă, era în  clasa a 6-a, băiatul mijlociu fura, iar ceilalţi fraţi mai mici umblau şi ei cât era ziua de lungă pe stradă, pentru că nu mergeau la grădiniţă.

Vecinii le dădeau de mâncare, haine, tot ce puteau. Ea era la începutul căsniciei foarte tristă de ce i se întâmplase dar neavând ajutor de la părinţi, nu a dat divorţ şi astfel a dat naştere unor copii cu mari probleme. Mai târziu a început şi ea să bea. Familia a fost dată afară din bloc şi au plecat undeva pe malul apei într-o casă dărăpănată.

Cred că nu este greu să ne dăm seama că gena tatălui a fost foarte puternică şi iubirea în acea familie era la un nivel foarte scăzut. Cel mai potrivit ar fi fost dacă mama, mai ales în situaţia în care se afla, nu dădea naştere la copii.

O despărţire în cazul de faţă era necesară. Ar fi putut să dea naştere unor copii cu un bărbat potrivit şi cu o structură a iubirii bine configurată.

Eroarea gravă pe care a făcut-o mama a fost că în deplină cunoştinţă de cauză şi cu liberul ei arbitru, a dat naştere unor copii ştiind că pot prelua din gena tatălui şi cel puţin unul sau doi dintre ei pot avea probleme mari în viaţă. Şi încă un aspect, situaţia financiară a familiei nu era îndestulătoare pentru a putea creşte copii oferindu-le tot ce este necesar.

Este necesar să ştii despre tine cum stai la capitolul iubire. Ce poţi dărui, ce cuplu poţi face cu x, cum reuşiţi împreună să vă dezvoltaţi în iubire şi la ce copii daţi naştere.

Perseverenţa de a menţine darurile primite de la Dumnezeu şi de a le dezvolta te poate ajuta atât pe tine cât şi pe cei din jurul tău. Dacă aceste daruri nu sunt dezvoltate ele pot fi pierdute chiar şi pentru totdeauna, cu greu prin multă rugăciune ele pot fi primite înapoi.

Nimic din ceea ce ţi-a dat Dumnezeu nu trebuie să pierzi, şi nici să laşi acel dar fără să îl dezvolţi, căci numai aşa iubirea curge ca un flux şi fluxul iubirii nu trebuie întrerupt.

Facebook Comments