Ce ”negociază” de fapt Putin?


„Rusia este deschisă dialogului cu partea ucraineană, precum şi cu toţi cei care vor pacea în Ucraina. Dar cu condiţia ca toate cererile ruseşti să fie satisfăcute”, a specificat Kremlinul.

Să lămurim cum vine treaba cu negocierile: dialogul presupune prezentarea și analizarea, cu argumente, a cererilor a cel puțin două părți.

Fiecare dintre părți intenționează să obțină cât mai mult pentru sine de la orice negociere. Amână runda când crede că timpul îl avantajează sau, dacă nu, cedează celeilalte părți câte ceva, pentru început, ce crede că ar fi cumva nesemnificativ.

Dacă Ucraina nu își poate permite factorul timp, ce a cedat Rusiei la negociere?

Oricare dintre părți este conștientă că nu poate obține totul, ceva trebuie să cedeze celeilalte.

Se spune că doar evitarea unui conflict este cel mai bun mod de a-l rezolva, odată pornit, atacatorul va ceda cu greu poziția sa.

În cazul de față, acceptarea creării de coridoare umanitare în zonele atacate și asediate, nu poate fi socotită o victorie pentru pace.

Totul sau nimic! – Putin vrea totul și se va alege cu nimic. Asta deoarece vrea totul!

Să aduci la negociere din capul locului condiția să-ți fie satisfăcute integral cererile este ca și cum nu ai fi prezent, ai fi refuzat negocierea, fiindcă negocierea înseamnă ”ce-mi dai/ce-ți dau – dacă/pentru”.

Ce trădează această atitudine extrem de îndărătnică a lui Putin?

Probabil vrea mai mult decât atât. Adică, nu este interesat doar de a cuceri, destabiliza și de a distruge Ucraina, anexând-o unui posibil nou/vechi imperiu.

Dacă ar fi fost vorba doar despre un răspuns la provocarea vestului prin extinderea NATO, ceea ce nu ar fi însemnat un motiv justificant pentru declanșarea invaziei, negocierea nu avea de ce să fie între Rusia și Ucraina.

Rusia se aștepta la o reacție din partea vestului, fiindcă acesta din urmă are interese dincolo de binele ucrainienilor și al rușilor.

Știm foarte bine că discursul vestului despre libertăți, democrație, pace și bunăstare înseamnă doar sferă de influență și acces la resurse, fiindcă nimeni nu cheltuie gratis și nu se sacrifică pentru binele altrui.

Acolo unde vestul a intervenit pentru așa-zisele valori, nu s-a așternut bunăstarea! Sau cel puțin nu gratis!

Geopolitica mondială se concentrează pe lupta pentru resurse iar lupta sfârșește cu învingători și învinși. Cât îi pasă învingătorului de suferințele învinșilor?

Istoria ultimului secol stă mărturie câtă distrugere și moarte au adus ambițiile de putere și lăcomia.

Popoarele au obținut mai multă bunăstare prin pace decât prin războaie. Prada de război costă scump și se mântuie repede!

O negociere credibilă în conflictul actual, ar presupune încetarea focului și așezarea la masa tratativelor.

Dialogul este acum asurzit de zgomotul armelor și de vaietul celor atinși de gloanțe, asurzit și de tropotul pașilor în fugă.

Sancțiunile dure ale aproape întregii lumi asupra Rusiei, (înclusiv metoda anulării, prin excluderea a tot ceea ce este rusesc și declarat paria orice rus), chiar dacă au un preț și pentru cei care le aplică, sunt dovada unui război la nivel global.

Ușurătatea cu care s-a confecționat un ”erou Zelenski” și un ”monstru Putin”, propaganda  și dezinformarea dinspre ambele tabere, indică și ele faptul că războiul nu privește doar părțile direct implicate.

Deși NATO declară că nu intenționează să se implice direct în lupte, se așază doar în poziție defensivă, un cel mai mic gest sau pas greșit al rușilor poate fi degetul pe trăgaciul vestului.

Vrajba între oameni este alăptată substanțial. Criza economică este pe mâna speculanților, speculanții conduc prin finanțare membrii guvernelor multor state ale lumii, inclusiv Rusia.

Deși nu doar Rusia vinde petrol și gaze sau energie electrică, prețurile au sărit în sus nejustificat de mult, cineva profită!

Mecanismele pieței sunt atent conduse și nicidecum libere, niciodată nu au fost ”libere”!

Cine plătește această stare amenințătoare și aceste crize? Oamenii de rând, cei deja săraci.

Pandemia a furat umanității libertățile anume parcă, pregătind urgii și mai teribile, războiul și adâncirea sărăciei.

Ce ”negociază” de fapt Putin?

Ori face jocul unor puteri obscure, ori și-a pierdut uzul rațiunii. Să arunci propria patrie în lupta contra întregii lumi și să crezi că vei învinge, este curată nebunie. Și, totuși, iată!

Să te știi stăpânul unor butoane malefice îți schimbă percepția asupra puterii, o alterează.

Amenințarea nucleară înseamnă că este dispus să distrugă o planetă întreagă doar pentru niște ambiții.

Putin, nici dacă ar fi avut dreptate, nu ar fi trebuit să amenințe nuclear, nici să atace vreun stat, asta arată că suntem în fața unui inconștient.

Rezistența ucrainienilor se va menține și după o eventuală cucerire rusească, Putin știe asta, așa cum orice popor își continuă rezistența și nu poate fi anihilat complet.

Atunci, ceea ce urmărește Putin este mult mai departe de Kiev.

Opinia publică mondială ar fi șocată să audă discuțiile ”greilor” lumii, despre ce au vorbit liderii marilor țări cu Putin.  Ceea ce să dă public este departe de adevăr.