Cetatea şi Biserica fortificată de la Prejmer

La câţiva kilometri nord de Braşov, se află două sate care au propriile lor poveşti şi obiective importante de vizitat: Harman şi Prejmer. La Prejmer găsim o falnică cetate, construită sub formă rotundă, cu ziduri groase de 3-4 metri, cetate ce adăposteşte o biserica veche fortificată.

Biserica fortificată Prejmer

Nu se cunoaşte dată la care s-au pus bazele satului, în schimb se ştie că originea numelui a este slavă şi că cel mai probabil înainte de a se pune bazele noului sat Prejmer, aici a fost o aşezare mai veche de origine slavă. Prima dată satul a fost atestat documentar în anul 1240, atunci când biserica de la Prejmer este cedată de către regele Bela al IV-lea al Ungariei către mănăstirea Citeaux din Bourgogne.

Asemeni altor monumente din Transilvania, Biserica Fortificată de la Prejmer a suferit în timp o serie de intervenţii; biserica şi-a recăpătat însă aspectul iniţial că urmare a restaurării făcute de Direcţia Monumentelor, restaurare care a avut loc între anii 1960-1970. Biserica de la Prejmer este cea mai bine păstrată biserica-cetate din estul Europei şi din anul 1999 face parte din lista Patrimoniului Cultural UNESCO. Bierica este ridicată pe un plan central care are formă unei cruci greceşti, de aici şi hramul „Sfânta Cruce”; în momentul în care biserica a fost construită, avea 4 braţe dispuse în jurul unui careu centrat de un tur octogonal, fiecare din braţe având câte două traverse, una de formă pătrată şi altă de formă poligonală. Datorită formei de cruce, biserica are 3 intrări şi un altar făcut din lemn pictat. Deoarece Biserica de le Prejmer seamănă cu stilul şi formele care s-au folosit la construcţia bisericii mănăstire Carta şi la biserica evanghelică a lui Bartolomeu de la Braşov, ne permite astăzi să spunem că această datează din a două treime a secolului al XVIII-lea.

Biserica Prejmer este cea mai veche biserica fortificată din Ţară Bârsei şi prima biserica cu cel mai vechi altar pictat.

Cetatea ţărănească de la Prejmer

În momentul în care turcii atacau venind dinspre Pasul Buzăului, satul Prejmer era primul atacat de aceştia fapt ce a dus la fortificarea bisericii. Aşadar s-a început construcţia unei cetăţi înalte şi puternice, cetate incojurata de un şanţ de apă. Cetatea construită are formă de cerc, ziduri groase de 3-4 metri, înalte de 12 metri şi bastioane, porţi de fier şi poduri care se ridică. Cetatea Prejmer avea găuri de foc fixate în ziduri, găuri prin care se turna smoală, apă clocotită, ulei încins şi o armă destul de neobişnuită, dar foarte eficientă: „orgă morţii”, care constituie mai multe arme grupate la un loc care trăgeau deodată şi produceau mari pierderi în armata inamicilor.

Zidurile cetăţii au fost construite între secolele al XV-ea şi al XVIII-lea. Zidurile interioare sunt prevăzute cu 272 de încăperi de dormit, reflectorii şi galerii care puteau adăposti toată suflarea satului în caz de atac; camerele sunt dispuse pe 4 etaje dintre care ultimul etaj include şi un culoar. În exteriorul cetăţii se află primăria încă funcţională şi închisă vizitelor şi încă o biserica în care se ţin slujbele iarnă. Accesul în cetate se face printr-un tunel păzit de două porţi puternice şi la un capăt şi la altul; în tunel există scări abrupte care fac accesul către nişte guri de observaţie a exteriorului în caz de pericol. Senzaţia pe care o ai când ajungi în interiorul cetăţii şi priveşti către zidurile exterioare este aceea a unei fortăreţe bine închegate, a unui stup; cele 270 de încăperi sunt dispuse sub formă de fagure. Fiecare camera este numerotată corespunzător, fiecare familie ştiind unde să îşi găsească locul în caz de primejdie; camerele erau folosite în restul timpului şi că depozit unde fiecare familie din sat îşi depozita strictul necesar la care să apeleze în caz de nevoie. Camerele aveau o mică aerisire sub formă pătrată la uşa, aerisire care permitea aerului să circule în interiorul cetăţii şi oamenilor să trăiască liniştit până la trecerea pericolului.

Una dintre legendele locului spune că în cetate există „odaia împăcării”; dacă un cuplu se certau erau închişi aici şi erau obligaţi să îţi petreacă timpul împreună şi să folosească un singur vas de mâncare şi un singur tacâm. Legendă spune că astfel se împăcau mai repede. (turistderomania.ro)

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.