clubul întâlnirilor dintre generații

Bătrânii noștri sunt o sursă de experiență de viață, oameni de la care putem învăța multe lucruri. Totuși, cum fiecare generație își are slăbiciunile sale, cum alegem de la care bătrâni învățăm? Ce anume ne-ar folosi și ce înseamnă cu adevărat a avea experiență? În mod sigur ne gândim la succes, ce soluții au folosit în anumite situații, cum au sfârșit drumul lor până la pensionare. Poate și ce erori au făcut!
În mod sigur putem învăța de la oricine, chiar și de la prunci, însă cum alegem noi subiectele rămâne un mister sau ține strict de ceea ce ne preocupă ori impresionează aflând.
Subiectul propus, de fapt, este ce facem cu bătrânii noștri. Îi uităm adesea, îi ignorăm și ne izbim cu fruntea mereu de pragul acelorași erori. Ne avântăm în viață lăsând undeva în urmă bătrânii, adesea neajutorați sau ne exploatându-le potențialul de informații. Dacă mai ai bătrâni în familia ta sau ca vecini, cum interacționezi cu ei?
Dar oare ei ar fi dispuși să ne împărtășească din cunoștința lor, bună sau rea? Dar oare tinerii au răbdarea să asculte? – deja e prea mult!!! –

Iată o idee, să creăm un club al întâlnirilor dintre generații și să le propunem subiecte de discutat sau chiar mici activități, cumva recreative pentru bătrâni, și utile pentru tineri. Un weekend pe săptămână, să zicem, grupuri de tineri să viziteze azilurile de bătrâni sau cluburile pensionarilor, poate chiar și organizarea în parcuri sau terase ale unor astfel de întâlniri, unde generațiile să poată împărtăși ceea ce pot sau vor.
Sunt numeroase asociații de voluntariat care abia așteaptă inițiative și idei dar mai ales participanți. Tu ce crezi, ai putea să oferi ceva tinerilor? Dar celor care nu mai sunt tineri?
Dinamica tehnologiilor informaționale și nu doar, a bulversat cumva pe bătrâni și i-a pus în postura să privească adolescenții ca pe niște aliens, de ce nu, și invers!… limbajul schimbându-se dar și preocupările și aptitudinile, nu doar atitudinile. (Viciile și virtuțile părând mereu aceleași!… ) Ar fi și aici prilej de contact generațional, tinerii învățându-i pe bătrâni uzul acestor tehnologii, invers, bătrânii împărtășind din experiența lor de viață…
Am experimentat un fapt înainte de a scrie acest articol, am stat de vorbă mult mai atent cu o seamă de copii și de bătrâni, fie în parc sau pe stradă, despre diverse subiecte, cumva aleatorii, incitându-i la final la un dialog despre conflictele generaționale. Atât tinerii cât și bătrânii în bună parte s-au arătat deschiși oricărei forme de dialog și au criticat cu un soi de îngăduință ,,diferențele generaționale”, înțelegând faptul că indiferent de tehnologii, limbaje, resurse ori capacitate intelectuală, cu toți avem nevoie de prietenie, de căldură umană, de recunoaștere, dincolo de orice deosebiri sau clasificări. Bătrânii încearcă să accepte faptul că au devenit cumva inutili dar nu și faptul că nu ar mai avea nimic de oferit, tineri au sentimentul eternității și privesc bătrânii ca pe niște scăpări ale acestei eternități, lor nu li se va întâmpla așa ceva!… ei nu vor îmbătrâni, sau cel puțin nu așa!… Ei bine, grija vremii e să treacă și vine rândul fiecăruia să ajungă bătrân… cum ne va plăcea să fim tratați atunci?…

Facebook Comments