Computerul mi-a mâncat ani din viață! – ce este de făcut?

o viață petrecută în virtual

Era virtuală verso era realităților vii

Am început să folosesc un computer prin anii 95, avea pe atunci performanțe depășite astăzi cu mult până și de cel mai slab smartphone! Îl utilizam sporadic, deci nu zilnic, uneori seara, după serviciu, un ceas două. Începând cu anul 1999 am ajuns să stau la PC minim două ore pe zi. Ca începând cu 2001 deja, patru ore pe zi nu îmi erau suficiente. Între 2007-2012 de luni până sâmbătă minim opt ore zilnic. A urmat o perioadă cu program mai intens la serviciu și, astfel, îmi rămăsese timp pentru PC mai puțin, minim șase ore, până noaptea târziu, și asta doar câteva luni, ca din 2013 până în prezent orele de stat în fața PC să atingă performanțe de chiar și 16 ore zilnic. Acum, în ultimii doi ani, nu este zi să nu folosesc PC minim 12 ore zilnic, duminica inclusă.

În acești ani am învățat tot ceea ce știu din domeniile hard și soft. Am instalat de-a lungul timpului sute de sisteme operative, toate windows-urile care s-au succedat, linux-uri și ubuntu-uri, mii de programe și softulețe, am testat tot ce mi-a căzut în mână, am stricat multe unități, am învățat astfel și să asamblez, upgradez, întrețin părțile hard. Am cheltuit bani buni cu PC-urile, deși nu m-am ținut chiar în pas mereu cu ultimele apariții. Am învățat foarte multe trucuri fie de optimizare și de performanță fie de sistematizare rețele. Apoi am învățat să-mi fac singur site-urile.

Mi-ar lua mult să adun toate orele din viață petrecute la computer și, oricum, nu le mai pot întoarce! Nu îmi pare rău deloc, a fost și este o pasiune dar și ceva util.

Astăzi însă am ajuns la concluzia că mi-a afectat oarecum sănătatea. Nu se bucure ,,prietenii,, nu sunt pe moarte!… Însă, port ochelari, am un început de sciatică, îmi îndrept cu greu spatele când merg pe stradă sau când stau în public, nu mai am răbdare cu oamenii, deși încă mă consider sociabil, am dus la limita disperării soția prin faptul că mai mereu mă știe la PC și mai puțin în treburile casei… Or mai fi și alte daune sănătății dar despre care nu vă spun pentru că nu am îndrăznit să parcurg consultațiile complete.

În anul 2012 am aruncat televizorul la conteiner iar pe radiouri on air intru extrem de rar… Mi-am deschis un radio online pe care nu se difuzează decât muzica bună și emisiuni tematice realizate de oameni cu adevărat pasionați. Nu mai cumpăr ziare de mai bine de 15 ani. Citesc unele știri pe sursele importante dar și de acolo mereu filtrez ceea ce citesc și verific informațiile iar dacă acestea nu sunt verificabile, nici nu le mai iau în seamă. Dacă o fi să fie vreo știre vitală pentru mine, am siguranța că știe ea cum să ajungă la mine!… În rest, folosesc motoarele de căutare cu oarece pricepe. Fiindcă și acestea nu îți furnizează informația corectă decât dacă știi să o cauți, în rest, totul este interes comercial și dezinformare! Am deschis și un zieruț online, o revistă a presei, aceasta, tot din dorința de a deveni alternativă pozitivă la noianul de articole defăimătoare despre români și noianul de fake news care abundă peste tot.

De ce v-am mărturisit toate acestea?

Fiindcă vă propun un test tuturor celor care stau mai mult de patru ore la PC sau pe tablet ori smartphone: să ne detașăm cât de cât de acest nou viciu și să trăim viața și în realitate, chiar dacă, din varii motive, realitatea ne zvârle în virtual sau ne ne refugiem acolo… simulând realități diferite!…

  • Să încercăm să reducem utilizarea acestor obiecte la strictul necesar.
  • Să setăm căsuțele de email să ne avizez doar pentru mesajele importante – trecem anumite adrese de unde așteptăm mesajele la un dosar numit important și apoi setăm ca doar acestea să ne fie semnalate acustic. La fel să procedăm și cu celelalte apps care ne semnalează nu știu ce mesaje sau update-uri.
  • Să utilizăm rețelele de socializare doar dacă vrem să știm ceva despre anumiți prieteni sau grupuri, însă, nu să considerăm aceste rețele un fel de sală de așteptare unde stăm împreună la rând la dentist și, neavând treabă ,,bârfim,,! Este cumva și dăunător planului privacy!..  Mai ales distribuitul oricărei fotografii adesea ținând de intimitatea noastră cotidiană sau mediul nostru real în care trăim, casa.
  • Să ieșim măcar dimineața și seara la plimbare prin parc, pe străzile curate și liniștite, la vreun muzeu sau expoziție, să ne căutăm prietenii direct acasă la ei sau să-i invităm la noi, ori în oraș, să petrecem câteva clipe face to face…
  • Să testăm măcar o formă de sport individual sau de grup, yoga sau gimnastică, ori ceva în plan spiritual, rugăciunea, de ce nu? …Orice…

Adăugați și voi alte soluții și propuneri, mai jos la comentarii.

Reducând utilizarea mijloacelor de comunicare, PC, tablet, telefon mobil, să scriem într-un carnețel ce schimbări am constat la noi, fizic și psihic. Apoi, să realizăm cât de mult ne-a schimbat viața aceste obiecte și mai ales cât în bine și cât în rău… Ce ziceți, vă prindeți?

Să nu aveți teamă că astfel vă veți întoarce în urmă cu un secol!… Progresul este foarte bun, uzul său este adesea …necumpătat. Și m-am dat pe mine mai întâi ca exemplu negativ!

VA URMA

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici