Consumatorii de frici


Marile puteri au interese iar mijloacele media ale acestora le justifică, la fel de intersate, cu cinism și nerușinare.

Cine sunt aceste puteri zise mari?

Să consideri cetățenii unui stat, fie și numeros sau înstărit, ca fiind mare putere s-a dovedit o amăgire.

Marile puteri sunt corporatiste, sunt greii din lumea finanțelor, sunt foarte bogații lumii din spatele acelor bogați afișați în marile liste.

Cei pe care îi vedem expuși public ca fiind cei mai bogați oameni ai lumii au la rândul lor stăpâni din umbră.

Vei spune, citind aici, că m-am lăsat captivat de teoriile conspiraționiste și că le accept fără nicio dovadă.

Banii foarte mulți înseamnă putere și puterea decide. Dovediți-mi că nu este așa! Priviți de la orice nivel poftiți.

Cine sunt atunci politicienii statelor puternic dezvoltate economic (militar, mai ales) și care decid soarta nu doar a cetățenilor țărilor lor?

Este simplu, un politician este propulsat la putere de o susținere financiară uriașă. Cine ar cheltui banii să fie cutare ales fără să aibă un interes direct?

Mai crede cineva că formațiunile politice sunt altceva decât ”companii teatrale” (cu ”actori” mai mult sau mai puțin credibili), puse în slujba banului?

Care formațiune politică sau politician și-a respectat promisiunile electorale, apărând interesele gloatei?

Democrația este un experiment eșuat câtă vreme totul este dirijat de alte interese decât aspirațiile gloatei, demosul.

Când a cerut vreodată cetățeanul simplu alesului său ca acesta din urmă să adopte legi asupritoare? Introducerea vreunei taxe sau mărirea ei, a fost vocea gloatei?

Vorbim de sănătatea celor mulți, gloata, vorbim de apărarea popoarelor, de autodeterminare, de libertăți și de drepturile omului. Care om?!

Doar vorbim! În realitate, mecanismele financiare dirijează toate celelalte mecanisme și emit nu doar monedă, ci și vorbe menite să ne lege de monedă sau chiar să înceapă războaiele.

În această ”interesocrație”, construită prin sisteme sofisticate și conectate între ele, interesul omul de rând nu contează deloc.

Nu contezi nici măcar ca vot, nu contezi nici ca sclav, ci doar ca număr consumator, faci parte din gloata care consumă și, firește, plătește.

Ce consumi tu, omule de rând? Hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, divertisment, spațiul de locuit, instrucție, informație, știri, internet, gaz metan, curent electric, carburant, șosele, trotuare… lista rămâne deschisă.

Consumi resurse și produci gunoi menajer și poluare. Consumi forța minții și a trupului, să poți plăti, dar mai ales conștiința forțată să se alinieze (cum ți se cere) unei societăți pe care, chipurile, ți-ai dorit-o, ai ales-o, ai determinat-o să se instaureze și ai ales să-i fii membru, număr.

De ce faci asta? Fiindcă așa ai fost educat și așa îți impun legile?

Întregul eșafodaj al educației este dictat de interese. Morala o dictează aceste interese. Instrumentul educativ cel mai penetrant este FRICA.

Iată ce consumi, frică. Frici prefabricate, ambalate lucios, amenințări iminente că: nu vei avea ce să consumi, fiindcă ai fost educat să consumi, nu vei avea sănătate, nici apărare, nici confort, nici libertăți.

Tot prin educație ți se inoculează ce este valoare și ce nu, standarde, ținte de atins, dorințe și modurile de a le împlini. În multe momente conștiința ta refuză ”educația”, dar intervine frica și o adoarme!

Artele, în mare parte, sunt elogiul instictelor și instrumentul de manipulare. Artele servesc intereselor, libertatea de expresie în artă este limitată când mesajul contravine intereselor și este premiată când le susține.

Legile nu se fac niciodată la cererea sau la nevoile, interesele tale, fiindcă tu nu contezi aici. Aleșii tăi ascultă de cei care conduc din umbră.

Mai pe scurt, eliberarea de frici, de comenzile care îndeamnă la consum, de legile care te subjugă, nu poate fi anarhia, lipsa unor rânduieli, ci dorința de a instaura o nouă orânduire.

Ni se spune că am atins progresul maxim prin democrație, că libertățile și drepturile ne sunt apărate. Că sunt puteri separate în orice stat și că legea răspunde nevoile oamenilor.

Viața ne dovedește contrariul. Suntem supușii unei stăpânii despotice numită Ban.

Să abolim despotul Ban? Să aruncăm democrația la groapa istoriei, așa cum au făcut-o grecii și romanii în antichitate?

Ajunge doar să schimbăm individual conștiința, percepțiile, atitudinea față de tot ceea ce ne înconjoară, ne fericește, ne consumă și ne solicită să consumăm.

Ajunge să privim fricile direct în ochi și să le înfrângem. Ajunge să ne educăm diferit, o educație în favoarea vieții, a tot ceeea ce este ființă, inclus ființa care ne găzduiește, Terra.

Limbajul comercial ne-a îndepărat de cel spiritual

Spiritualitate nu înseamnă achiziția (cu bani) a unor obiecte, idei, gesturi sau loc într-un grup care se pretinde spiritual. Cum nici primirea ca dar, revelație, trezire, a oricăror rătăciri induse de ”interesați”.

Spiritualitatea este raportul conștiinței tale cu Universul, cu Dumnezeu și întreaga Sa energie subtilă numită iubire, raportul cu sinele.

Un om înalt spiritual nu se lasă folosit, nu se supune fricilor, nu consumă ce i se dictează. De asta și spiritualitatea a fost înlocuită cu rătăcirile și cu îndemnul la dezmăț, la instinctualizare.

Revenind la Marile Puteri

Cine crezi că vor fi învingătorii în orice conflict militar, mai mult sau mai puțin iminent, mai mult sau mai puțin devastator, început oriunde pe glob?

Cei care investesc în fabricile de armament? Cei care dețin depozite de produse de primă necesitate? Proprietarii resurselor naturale?

NU! NIMENI! Nici măcar cei mai bogați oameni de acolo, din umbră. Nici măcar bogații expuși public.

Istoria a dovedit că totul este trecător și schimbător, mai puțin viciile, metehnele, păcatele noastre. Puterea este efemeră, averea la fel.

Să presupunem că una dintre marile țări înarmate, precum Rusia ori SUA, vor încheia un conflict pe poziția de învingător, cetățeanului de rând i se va îmbunătăți viața? Va resimți în bunăstarea lui victoria?

O țară devastată poate renaște și înflori, devastatorul, fie și doldora de pradă, poate putrezi și nărui din interior sau devastat la rândul său de alte frici! Vedem asta în istoria marilor imperii.

Ce s-a ales de cele mai temute imperii? Au cotropit alte popoare, s-au îndestulat dar, au dus-o bine oamenii de rând? Niciodată!

Atunci, care sens mai găsim, ca, să zicem cetățean rus ori american, astăzi, să încurajăm înarmarea și prădăciunea altor neamuri?  Orgoliul că suspușii noștri sunt învingătorii?

Să privim astăzi viața de zi cu zi a unui om simplu din țările super-bogate. Este el cu adevărat liber și prosper? Prosperitatea lui servește stăpânilor iar lui i se dă năluca bunăstării.

Vântul războiului înfierbântă frunțile celor înarmați și gata să-și expună mândria lor de puternici, armele. Se simt deasupra vieții și a morții. Se simt decidenții sorții altor oameni. Sunt gata să ucidă și să distrugă.

Ce va fi după? Victoria, probabil. Cu eroii îngropați festiv, cu capitularea inamicului și strânsul mâinilor surâzând în poze.

Memoria colectivă, mereu scurtă, iute vindecă rănile. Un gust amar se resimte oriunde. Frica își schimbă haina!

Frica este reinventată și multiplicată apăsător pe creștetul oricărui om de rând și la învingător și la învins. Fiindcă doar așa se conduce o țară, prin frică.

Opresiunea legilor anume create pentru a subjuga gloata. Tratate internaționale menite să așeze noi și noi granițe între puternicii din umbră și restul oamenilor.

Puterea adevărată este apărarea vieții iar pe asta nu o posedă decât înțelepții.

Bogații lumii nu pot cumpăra înțelepciune. Nu o pot dobândi nici măcar renunțând la bogăție, fiindcă au dobândit averea prin mijloace care le-au pervertit conștiințele.

Așadar, nume sonore precum Biden, Putin, Xi, și așa mai departe, sunt doar ”actori” și nu au înțelepciune, ci doar niște valize cu butoane, niște supuși înarmați, gata de luptă.

O comparație amară: niște băiețoi bătăuși în curtea școlii, care se bat crâncen pentru o minge spartă. Mingea este pasată de la unul la altul, ajunge ferfeniță undeva peste gard!

Când bătăușul din curtea școlii te trântește la pământ, de acolo de jos tu nu îl privești cu respect, nici nu îl recunoști ca superior ori ca stăpân, ci cu frică, dar și cu dorința să te ridici…

Mingea aia se numește azi Terra.

Revin la educație. Cum mi-aș educa azi fiul/fiica, în așa fel încât să învingă fricile, manipulările, stăpâniile ostile? Cum să-i insuflu căutarea înțelepciunii?