Crucea Caraiman

12

Să facem un tur prin Buşteni şi să vizităm un frumos obiectiv de care, noi românii, sîntem tare mîndri.

Crucea Caraiman cunoscută şi sub numele de Crucea Eroilor Neamului este un monument ridicat în cinstea eroilor români căzuţi în luptă, în Primul Război Mondial, monument construit la rugămintea Regelui Ferdinand I şi a soţiei acestuia, Regina Maria. Astăzi, monumentul se află pe Lista Monumentelor Istorice din Judeţul Prahova, alături de o serie de case memoriale, biserici, mănăstiri şi necropole care se găsesc în ţinutul prahovean.

Crucea Caraiman se află pe Masivul Caraiman, către Valea Seacă. Aceasta a fost construită între anii 1926-1928 la altitudinea de 2291 m – altitudinea la care este amplasată o face unică pe teritoriul Europei. Crucea este pe vîrful mic al Masivului Caraiman, deoarece dacă ar fi fost amplasată pe vîrful principal (la altitudinea de 2325 m), crucea ar fi fost vizibilă doar de pe platou. Un alt element de unicitate la nivel european este dat de dimensiunile impresionante ale acesteia: are 28 de metri înălţime şi braţele de cîte 7 metri fiecare. La momentul construcţiei, Crucea Caraiman era cea mai înaltă construcţie din lume situată la o aşa altitudine. Construcţia este executată pe profil de oţel, totul fiind montat pe un soclu din beton armat placat cu piatră (acest soclu măsoară 7,5 m şi a fost construit la un an după sfinţirea Crucii). În interiorul soclului se află o încăpere care a adăpostit în trecut generatorul care alimenta cu energie electrică becurile ce luminează crucea: 120 de becuri de 500 W.

Crucea Eroilor Neamului a fost construită în cinstea eroilor ceferişti care au căzut la datorie, apărînd ţara în Primul Război Mondial. Construită la iniţiativa Casei regale, aceasta avea scopul de a fi văzută de la o distanţă foarte mare. La baza construcţiei acestui monument, se spune ca stă un vis avut de Regina Maria.

Cei care au coordonat bunul mers al lucrurilor au fost arhitecţii George Cristinel şi Constantin Procopiu. Regina Maria a fost cea care a supravegheat de aproape proiectul. Lucrările au fost efectuate la Direcţia de poduri a C.F.R., secţiile L1 si L5 din Sinaia, în vreme ce lucrările de rezistenţă au fost făcute de inginerii Alfred Pilder şi Teofil Revici, diriginte de şantier a fost Nicu Stănescu iar şef de şantier V. Bumbulescu. Investiţia financiară necesară a fost obţinută de la firme particulare, instituţii de stat şi din donaţii. O serie de elemente necesare construcţiei au fost cărate pînă sus cu ajutorul carelor trase de boi din Buşteni pînă la Vîrful Caraiman, după ce în prealabil au fost aduse aici cu trenul. Alte elemente necesare au fost aduse cu funicularul Fabricii de Hîrtie Buşteni pînă în Valea Jepilor şi de aici au fost duse pînă la baza Crucii cu cai şi măgari. În zonă, numărul căruţelor care puteau ajuta la transportul materialelor de construcţii era mic, dar o bancă din acele vremuri a acordat un credit cu o dobîndă mică pentru a putea suplimenta necesarul de căruţe. Drumul pînă în vîrf însă era greu de străbătut. O căruţă nu putea să facă mai mult de doua, trei drumuri pînă sus. Căruţaşii care au ajutat la transport cu propriile atelaje şi animale au fost recompensaţi cu bani, mîncare şi fîn pentru animale. Printre cei care au ajutat se numără fam. Clinici, familie care şi astăzi este păstrată în memoria localnicilor din Sinaia. Crucea Caraiman a fost inaugurată şi sfinşită la data de 14 septembrie 1928, zi în care credincioşii sărbătoresc an de an Ziua Crucii.

Iluminatul Crucii Caraiman a fost făcut cu ajutorul unui generator şi a 120 de becuri de 500 W. El era situat în soclul de beton armat de la baza Crucii. În anul 1939 Crucea a fost racordată la sistemul naţional de energie electrică şi primea energie electrică printr-un cablu subteran de la staţia Costila (situată la altitudinea de 2487 m). Pînă în anul 1948, cînd s-a instalat regimul comunist, Crucea era aprinsă în noaptea de 15 august cînd se sărbatoreşte Sfînta Maria şi cu ocazia Înălţării Domnului, zi în care se sărbătoreşte şi Ziua Eroilor. O dată cu instalarea comunismului, monumentul a fost ameninţat cu acţiuni de vandalism, iar unul dintre primarii regimului a dorit sa taie braţele crucii şi să rămînă doar o coloană în vîrful căreia să monteze o stea de culoare roşie.

Anul 1989 a fost anul în care s-a tras un alt cablu electric la cruce. Doi ani mai tîrziu, în 1991 s-a terminat de montat instalaţia electrică cu ajutorul Primăriei Buşteni, a locuitorilor de aici şi a unei societăţi comerciale. În anul 1991 crucea a fost din nou iluminată. Anii ce au trecut însă au atras alte acţiuni de vandalism din partea turiştilor care s-au căţărat în repetate rînduri şi au spart becurile. În 2003, instalaţia de energie electrică s-a defectat. Reparaţia acesteia a fost efectuată cu ajutorul salvamontiştilor care au cărat pînă sus sute de kilograme de materiale şi au înlocuit becurile stricate. În anul 2004, instalaţia de energie electrică a fost pusă în funcţiune şi racordată la reţeaua oraşului Buşteni. Astăzi, Crucea Caraiman este în administraţia Consiliului Local al oraşului Buşteni. Permanent aceasta este aprinsă şi veghează asupra oraşului. În prezent, 300 de becuri sînt montate pe suprafaţa acesteia, lucru care o face vizibilă de la mare depărtare în toată Valea Prahovei. Există însă un proiect conform căruia se doreşte îmbrăcarea Crucii Caraiman în vopsea fluorescentă şi proiectarea unui spot laser deasupra.

„Ridicatu-s-a acest monument întru slava şi memoria eroilor prahoveni căzuţi în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei – construit între anii 1926-1928“ – este inscripţia care se află la baza monumentului.

Facebook Comments