Cum adică să ucizi și să consumi? – a doua poveste de pe planeta Sqeurox

Stubb, ieșind de la muzeul virtual,  avusese aici de pregătit o lecție despre Terra, planeta demult dispărută, luneca pe trotuarul verde-azuriu, un fel de transportor magnetic, în vreme ce viziona pe retină materialul descărcat din serverul muzeului. Nu înțelegea de ce oamenii, acele ființe atât de înapoiate, aveau decupate sau aplicate buzunare la îmbrăcămintea lor de atunci. Ce ar fi putut purta în acele buzunare? Îmbrăcămintea aici, în mileniul patru, este un fel de spot luminos colorat  în funcție de starea de spirit și nu este nevoie de niciun accesoriu, fiindcă lucrurile în spațiul sqeuroxian nu au nicio relevanță, fiecare obiect este așezat cu un scop precis și doar acolo unde este efectiv util iar ceea ce oamenii numeau artă fusese de câteva secole abolită integral și definitiv, fiind considerată o pierdere de resurse și o frână în calea căutării altor viziuni.

Conversa cu nano-mesagerii, un fel de drone minuscule, asemănătoare luminițelor multicolore pe care le vedeau doar pruncii pe Terra, în primul an de viață. Conversația nu însemna pălăvrăgeală, ci mai degrabă un schimb aproape intuitiv de senzații, sentimente, idei concrete. Nano-mesagerii erau produse de înaltă tehnologie care erau atașați fiecărei ființe ca un fel de satelit privat și mai ales obligatoriu. Prin aceste mini-computere ființele erau controlate, educate, ajutate să afle orice le este necesar și mai ales foloseau ființelor să-și împlinească menirea.

De-a lungul trotuarului magnetic se foiau încolo și încoace nano-ghizi, un fel de polițiști, drone minuscule asemănătoare nano-mesagerilor însă cu puteri considerabil mai mari,  care dirijau ființele iar în cazul în care erau gata-gata să săvârșească vreo ceva nepotrivit, le prevedea intenția și interveneau oprindu-i de la gest. Astfel, nu mai era nevoie de anchetatori, judecători și avocați, cu atât mai puțin de spații de recluziune. Nimeni nu putea face nicio faptă împotriva sistemelor fiindcă erau dinainte opriți.

Stubb era uluit de ceea ce aflase despre trecutul oamenilor. Înainte de toate nu înțelegea anumite trăsături cum ar fi instinctul războinic, violența, falsitatea, perfidia, lăcomia și tot atât de tulburat era și de neînțelesul ideii de proprietate, cum adică lucrul tău? Este ceva totalmente absurd, nimic nu aparține nimănui, totul este al sinelui, fiecare obiect aparține obiectului în sine, cum și ființele nu aparțin nimănui, nici măcar speciei, cu atât mai puțin vreunui creator. Cum adică să fie planeta mea? Creatorul, acolo pe Terra era o entitate imaginară, invizibilă, doar insinuată și în contul acestuia erau puse toate cele rele sau bune deși nici aceste noțiuni, bine și rău,  nu-i păreau definite limpede, fiindcă oamenii nu percepeau la fel acestea, ceea ce astăzi ar fi de neconceput.

Ființele sqeurox, descendente îndepărtate ale umanoizilor de pe Terra, însă total evoluate, nu mai păstrau nimic din tot ceea ce însemna umanitate, civilizație, cultură, în înțelesul oamenilor. Un copil, precum Stubb, nu ar fi înțeles în ruptul capului ce poate însemna ideea de muncă, datorii bancare, bani, schimb, democrație, vicii sau virtuți. Muzeele virtuale erau accesibile doar copiilor care se pregăteau pentru a deveni navigatori spațiali și trebuia să fie în gradul de a deosebi o civilizație avansată de una înapoiată și, astfel, aveau acces la anumite informații despre viața pe celelalte planete existente sau dispărute.

Navigatorii spațiali  sunt un fel de ceea ce se chema cândva pe Terra preoți. Aveau misiune dinainte de naștere, fiindcă nașterea pe sqeurox nu era fructul unei relații terriene, ci o consecință bine controlată de un sistem și se petrecea în laboratoare speciale, pe cale sintetică. Corpurile sqeuroxienilor nici nu ar fi în gradul să procreeze, fiindcă evoluția a însemnat dispariția multor organe și funcții biologice față de cum aveau terrienii, oamenii.

Navigatorii spațiali erau interesați doar de contemplare a spațiului și de acumulare de energii subtile pe care să le descarce apoi în mega-serverul central de pe planeta sqeurox. Aceste energii erau și hrană și substanță din care se produceau prin puterea minții și a inimii acordate armonios. Stubb constată cu ușurință faptul că oamenii, pe fosta Terra, știau de aceste energii dar nu le accesau în scopuri normale ca astăzi, le spunea pe atunci iubire, altruism, caritate, voluntariat dar erau eronat percepute și utilizate, ba chiar și în cantități nesemnificative. Preoții lumii apuse doar invocau energiile subtile, însă până și această invocare era o simulare gestuală, complet inutilă.

Pe Sqeurox nu exista serviciu sau pensionare, nu exista comerț sau schimb liber, totul era accesibil oricui și fiecare ființă contribuia cu ceva doar dacă era nevoie de acel ceva și îl confecționa, așa cum spuneam, prin puterea minții și a inimii convertind energiile subtile, pur și simplu prin puterea poruncii, cerea unui lucru să-și înceapă existența și acel lucru apărea ca din senin. Tot așa și să dispară, dacă este oportun.

Sistemele sunt un complex de principii și sunt coordonate informatic sau mai bine spus –  folosind limbajul terrian de demult –  spiritual.

Stubb admira acum pe retină surâsul și grimasele oamenilor plângând sau gemând de durere, boli, suferințe, adesea produse de ei înșiși, ceea ce îi păru foarte ciudat și considera toate aceste stări sau manifestări un fel de handicap, de alienare. Sqeuroxienii nu știau ce-i surâsul sau lacrima, nici nu ar mai aveam cum, fiindcă trupurile astăzi s-ar dezintegra la astfel de neînțelese și inutile stări.

Ajunsese cu proiecția la chestiunea vârstelor, generațiilor și la crescătoriile artificiale de ființe numite acolo animale, care erau destinate hranei. Cum adică să ucizi și să consumi acele corpuri? Cum adică să îmbătrânești?  Un copil procreat de sistem crește până la maturitate și așa rămâne până ce sistemul îl reciclează transformându-l, la cererea acestuia, în vreun obiect util planetei, cum ar fi un pilon, un perete transparent sau un flux de lumină destinată construcțiilor. Veșnicia este o idee neînțeleasă, timpul este doar un pretext, nicidecum o dimensiune, fiecare ființă sau lucru există atât cât vrea sau cât se simte util, apoi, se convertește în altceva inerent circuitului substanței. Energiile subtile creează substanță însă abuzul poate deveni opusul substanței și să o dezintegreze, așa cum lumina umple întunericul doar cât să nu mai existe întuneric, altfel ar arde nu doar inutil, ci și dezintegrator.

A ajuns la capătul rampei. Închise canalul informatic, acea proiecție pe retină și, încă păstrând tulburătoarele informații despre fosta Terra, urcă pe naveta nou-nouță creată de sistem, urma să plece în primul său voiaj inițiatic, un fel de ascetism galactic la capătul căreia urma să se încarce cu energia subtilă necesară pe Squerox. O să aibă oare de înfruntat civilizații precum erau oamenii? Nu l-ar interesa prea mult, dar totuși, cine știe, dacă ar fi să le întâlnească, nu le va da nicio informație. Își aminti de Prometeu din istoria oamenilor. Promoteu pe Terra vru să dea foc omenirii nu să le dăruie focul  și greși de un milimetru ținta, iată, după această eroare, oamenii au suferit, deși ei, naivi, credeau că au evoluat din pricina focului. Desigur, Stubb nu va face o astfel de eroare de calcul, nici nu va distruge pe nimeni și nimic dar nici nu va interveni în cursul evoluțiilor, rolul lui este doar să încarce fruntea cu energii subtile și să se întoarcă pe Sqeurox. Sistemul îl pre-anunțase că, dacă atinge nivelul energetic maxim, va fi convertit într-un pod intercontinental, ceea ce ar fi însemnat una dintre cele mai nobile transformări, la fel cum și în culoarea violet, hrana sqeuroxienilor. Va reuși, deja intuia asta. Ultima amintire din ceea ce vizionase despre oameni, înainte de îmbarcare, fu aceea a apocalipsei de pe Terra, când un om s-a încărcat cu energie subtilă mai mult decât oricare om vreodată și s-a pretins nejustificat ca fiind un Iisus revenit pe Terra. Adevăratul Iisus, care dintotdeauna stă la baza oricăror sisteme, firește,  chiar și aici pe Sqeurox, și care nu este așa cum îl imaginau oamenii, l-a străfulgerat cu un brâu de foc și explodând falsul Iisus a distrus odată cu pieirea lui și planeta Terra, incendiind-o.

Adevăratul Iisus a convertit substanța terriană într-un Soare nou, care încă mai poate fi admirat, însă nu pe aceeași orbită, a fost mutat acolo unde era nevoie de lumină. Stubb se așeză pe cubul de comandă și cu puterea sentimentelor urni naveta, o dâră verzuie fulgeră spațiul. La bază, în urma lui, sqeuroxienii îl așteptau să se întoarcă. Și se va întoarce. (VA URMA)

Valeriu DG Barbu

Orice sugestie sau comentariu ne-ar ajuta să îmbunătățim ziarul. Iar dacă poți considera articolul interesant și demn să îl afle și alții, te rugăm să îl distribui, ai aici mai jos butoanele anume.   Mulțumim.

Facebook Comments