Cum ne-a arătat pandemia că putem trăi și fără:

ganditorul
putem trai fara orice dar nu si fara noi insine
Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Cum ne-a arătat pandemia că putem trăi și fără… – fără …ce?

Pandemia ne-a arătat că putem trăi fără libertăți, fără școală, fără biserică, fără mașină, fără prieteni aproape, fără să mergem la rude, fără muncă, fără distracții publice, fără muzee, fără haine la modă și doar în pijamale, fără sport, fără multe altele încă… dar, totodată…

…Că nu putem trăi mai ales fără: hrană și apă, multele vicii, internet, Facebook și telefonul mobil, fără politicienii care și-au întărit puterea și nu cu acordul nostru, fără polițiști, fără servicii secrete, fără energie electrică și gaze, fără manipulările media, și, firește, fără personalul medical, deși acestora, din păcate, li s-au tăiat decenii la rând echipamentele și condițiile de exercitare a profesiei …iar lista rămâne deschisă…

Trăitul fără atâtea ”fără” și obligați prin constrângere la un nou mod de viață nu este altceva decât un exercițiu de Putere, o modificare a percepțiilor noastre asupra societății și a vieții, o formă subtilă de a testa cum ar putea Puterea să ne asuprească total sub scuze că ne protejează de vreun iminent dezastru planetar.

Înainte aveam școli dar nu ne plăcea foarte tare să învățăm și ni se păreau cursurile o corvoadă inutilă.

Înainte aveam Bisericile dar le călcam pragul cel mult de două ori pe an, la Paști și la Crăciun, în mare parte nici atunci. În schimb, huleam preoții și lăcașurile religioase pe rețelele de socializare și în discuțiile cotidiene sau în creațiile noastre și în modul de viață.

Înainte aveam prieteni și rude și nu ne înghesuiam așa tare să-i vizităm. Aveam în schimb barurile, restaurantele, cluburile care deveniseră pentru noi școală și biserică, iar colegii de pe la alte mese ne erau rudele…

Munca pentru marea majoritate nu era o pasiune, ci doar o sursă de bani, bani cu care apoi eram și suntem încă, turmele de cumpărători ”de competiție”, ne împărțeam și încă o facem, în cei care își permit și cei care nu și ca să fim printre cei care își permit, eram și suntem încă… în stare de orice…

Shopping-ul fiind instinctiv deja, vital, sport, condiția lui a fi, rang și nicidecum achiziționare de produse necesare.

Cum vom trăi de acum încolo traversând noi crize economice și redimensionarea pieței muncii, a împărțirii resurselor, a exercitării noi puteri lărgite obținute de politicieni și manifestate prin sistemele de coerciție?

Ne vor învăța să trăim și fără internet, Facebook și telefonul mobil? NU, fiindcă prin acestea ne controlează.

Majoritatea dintre noi suntem doar oi căpiate cu capul vârât în coșul zilnic și cu ochii doar în telefonul mobil…

Nu avem filtre proprii de procesare a informației și stăm cu buza în cârligul undiței ideilor altora… adică suntem extrem de ușor manipulabili. Aici ne-au adus.

Refuzăm să gândim cu propria minte și să simțim sentimentele fără să ne fi fost induse de alții.

Refuzăm să trăim plenar propriile noastre sentimente și să gândim puternic la propriile noastre aspirații. Nu avem aspirații dincolo de faima de a fi cei mai asidui cumpărători… consumatori…

Ce-ai vrea să te faci când vei fi mare? Ești deja mare? Cât de mare și în comparație cu cine sau ce?

Ești adult sau deja bătrân? Cum ți-ai cheltuit viața? Muncă și surogatul de distracție și ratele la casă și mașină? Visul vieții tale care a fost? De ce nu l-ai împlinit? A! Voiai să fii miliardar… de ce? Fiindcă miliardarii își pot cumpăra orice?

Foamea de imagine este cumplită, vrem să fim CINEVA. Cineva care ce? Păi așa am fost educat, să ajung vedetă, să fiu o divă, un div… să pot cumpăra orice… Lăuntric ceva îți spune că totul este greșit…

Că viața ta are o altă menire dar pe care nu ai aflat-o, de aia aștepți să ți-o zică un altul… Ți-e lene să te întrebi lăuntric despre menirea ta și ți-e și mai lene să o cauți…

Astfel, decid mereu alții ce să fii, cine să fii, cât să fii, unde să fii… și așa mai departe.

Este vina lui Dumnezeu că nu stă de vorbă personal cu tine, să te ajute direct. Este vina preoților care se îmbogățesc și vor doar banii tăi la Biserica s.r.l. sau S.A. Este vina învățătorilor și profesorilor tăi care te-au spălat pe creier să fii docil societății și de folos așa cum te vrea ea. Să fii în rând cu lumea…

Vina ta nu este nicăieri, niciodată?

Ai refuzat orice credință, ai refuzat învățătura bună de la profesori, ai refuzat să fii docil și în rând cu lumea iar societatea te-a exclus, te-a numit delicvent, te-a împins spre delicvență… iar nu este vina ta. Ești produsul societății.

Dar unde erai tu când societatea te producea? Ființa ta intimă cu ce se ocupa? Visul tău și sentimentele tale pe unde hălăduiau?

Hai, recitește acestea de la capăt, oricum eu voi fi vinovatul pentru câte ți-am scris. Îmi asum asta declarând pentru tine iertare, îngăduință, gata să-ți fiu aproape dacă ai nevoie de un umăr – (eu deja am trei… al treilea umăr al meu este confecționat din ceea ce am trăit autentic) – Vrei și tu?

Închide computer sau telefon, tabletă, închide cartea sau ziarul, închide fereastra și aruncă-te în profundul tău sine…

Nu ieși de acolo fără propriile răspunsuri la cele mai grave și importante întrebări, pot fi absolut orice întrebări, inclusiv leacul pentru moarte și…

…pentru încurajare îți zic: vezi că acolo sunt și monștri, sunt și zeii, sunt și cine să te mustre și ajute, dar… obișnuit acum să trăiești fără atâtea, chiar și fără Dumnezeu, vei înțelege că …nu poți trăi și fără tine. 


Cele mai mari erori dintotdeauna ale umanității au fost: îndemnarea gloatei să-și caute fericirea și libertatea… (acestea sunt stări de spirit care izvorăsc doar din ceea ce iubești cu toată puterea ființei tale) și… instituționalizarea chestiunilor spirituale cum ar fi: credințele, artele, dreptatea, educația, sănătatea, rânduiala socială…

Acum, îți pare că oriunde ai lua-o este o razna impetuoasă, nu-i așa?

Facebook Comments

Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •