Cum să înțelegem noile tensiuni dintre Grecia și Turcia în estul Mediteranei

Cum să înțelegem noile tensiuni dintre Grecia și Turcia în estul Mediteranei

Turcia și Grecia – doi aliați ai NATO – sunt în conflict unul cu celălalt în estul Mediteranei. Tensiunea a crescut în urma demonstrațiilor provocatoare de ambele părți.

Cea mai recentă mișcare a Greciei a fost de a desfășura un exercițiu naval de patru zile lângă Creta.

Între timp, Turcia și-a extins operațiunile de cercetare seismică, desfășurând o navă de cercetare în aceeași regiune disputată din jurul Cretei.

Aceste acțiuni sporesc riscul escaladării, evidențiat de o recentă coliziune minoră din 12 august, între o navă greacă și una turcă din zonă.

Potrivit unei surse grecești de apărare, o navă militară greacă, Limnos a atins partea din spate a unei nave militare turcești, Kemal Reis, care însoțea nava de cercetare turcă.

Turcia și Grecia se află în relații ”reci” de la mijlocul anilor 1970, dar s-au abținut de la acțiuni unilaterale care ar putea duce la un conflict total.

Au reușit să dezamorseze mai multe escaladări cu diplomație și dialog. Cu siguranță, medierea SUA a jucat un rol crucial în menținerea stabilității.

Cu toate acestea, adăugarea resurselor Mediteranei de Est ca subiect în interesul ambelor părți complică lucrurile. Cele două părți par să fi deschis cutia Pandorei.

La suprafață, dezacordul se referă la opiniile conflictuale ale celor două țări cu privire la jurisdicția maritimă a Mediteranei de Est și cu privire la resursele energetice.

Cu toate acestea, implicarea UE și a unor țări precum Israel, Franța, Emiratele Arabe Unite și Egipt (precum și Cipru) complică și mai mult situația.

Deteriorarea relațiilor Turciei cu UE și aceste țări deschide calea unei noi alianțe împotriva acesteia.

Ce este în joc în estul Mediteranei?

Descoperirile de resurse energetice de pe coastele Israelului, Ciprului și Egiptului sporesc potențialul Mediteranei de Est.

Descoperirea unui imens câmp de gaz în largul coastei Egiptului în 2015, în special, a ridicat posibilitatea exportului de energie regională către Europa.

Revendicările conflictuale de suveranitate asupra apelor mediteraneene de est au provocat, așadar, un mediu politic destul de tensionat.

Au apărut noi alianțe regionale având în vedere aceste rezerve de energie.

Un prim acord între Grecia, Cipru, Italia și Israel privind proiectul de conducte East-Med s-a transformat într-un forum cu implicarea Egiptului, Iordaniei și Palestinei. Dar Turcia, Libanul și Siria s-au trezit excluse.

Alegerile „politicii externe asertive” ale Turciei de-a lungul anilor au afectat relațiile sale bilaterale atât cu Egiptul, cât și cu Israelul.

Relațiile tensionate cu aliații occidentali au izolat și mai mult Turcia în regiune.

Până la toate acestea, țările din regiune luaseră o poziție echilibrată cu privire la tensiunile dintre Turcia și Grecia.

Cu toate acestea, SUA a ridicat recent un embargo care a durat 33 de ani asupra armelor  Ciprului și a consolidat cooperarea militară cu Grecia, trimițând un mesaj puternic Turciei despre alianțele sale.

Pentru a ieși din izolarea sa regională și pentru a împiedica Forumul Est-Med al Gazelor să conecteze resursele energetice regionale la Europa prin Cipru și Creta, Turcia a semnat un acord de „delimitare a jurisdicției maritime” cu guvernul libian susținut de ONU.

Acest acord a permis activităților de cercetare ale Turciei în apele disputate dintre Cipru și Creta la sfârșitul lunii iulie.

Înainte de aceasta, și-a concentrat activitățile maritime în principal în zone disputate din jurul Ciprului, unde are cereri de jurisdicție suprapuse asupra cercetării energiei offshore.

În urma apelurilor pornite din Germania și Spania, Turcia și-a suspendat activitățile din jurul Cretei.

Dar tensiunile au izbucnit încă o dată când Grecia a semnat declarația ZEE cu Egiptul. Atât Turcia cât și Grecia au declarat nule acordurile celeilalte părți.

Politica externă ca instrument de sprijin intern

Astfel, mai multe țări au fost atrase în lungul impas dintre Grecia și Turcia. Sprijinul acestor țări nu încurajează Grecia și nici Turcia să ia măsuri mai riscante.

Statele Unite au fost veriga crucială în menținerea ordinii, așa că, acum par să se alăture Greciei, iar tensiunea nu se va relaxa cu ușurință.

Ar fi naiv să ne așteptăm la raționalitate în alegerile politice atât ale Greciei, cât și ale Turciei datorită istoriei lor îndelungate de rivalitate.

Dar au fost de multă vreme de acord cu privire la modul de gestionare a lucrurilor. Ambii aleg să militarizeze problemele pentru a-și consolida sprijinul politic intern.

Tensiunea oferă un instrument cu care se pot aprinde sentimentele naționaliste.

Insistând asupra „abordărilor maximaliste”, atât Turcia, cât și Grecia folosesc problema pentru a oferi o distragere a atenției față de alte probleme – cum ar fi economia și pandemia.

Grecia și Turcia au suferit numeroase incidente care i-au adus în pragul războiului, în special în Marea Egee, dar acestea au fost atenuate prin dialog și mediere.

Nu există un mecanism de dialog stabilit pentru un conflict în estul Mediteranei și care contează cu adevărat în această regiune plină de conflicte.

Germania solicită un nou dialog, dar nici Turcia și nici Grecia nu par pregătite să facă concesii și să revină la pragmatism.

sursa: Cihan Dizdaroğlu, Universitatea Coventry, pe site theconversation.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.