Cumpăr deci exist – sunt ceea ce îmi permit

cumpar deci exist

Provocat de un respectat fervent cititor al ziarului nostru, voi scrie astăzi despre estetica a ceea ce numim consum. Estetica se referă la arte iar consumul nu este o artă. Artă poate fi însă …determinarea oamenilor să consume. Moda shoping-ului nu înseamnă musai și consum, fiindcă oamenii nu utilizează chiar tot din ceea ce cumpără. Unde mai pui că ambalajele ocupă pondere importantă în volumul mărfurilor. Cumperi, umpli o sacoșă, la gunoi arunci cam același volum! Aș fi mai tentat să scriu despre mania cumpărăturilor dar, respect provocarea, mă limitez la subiect.

Așadar, când vorbim de consum începem cu informația, cum și de unde o primim, cât o conservăm, cum o utilizăm și ce efecte are asupra vieții sau comportamentelor noastre. Consumul începe cu aerul care încă nu este mercendizat, dar nu va mai dura mult nici asta. Apoi, apa… a cărei transport și distribuție o plătim nejustificat de scump și plină de intruși. Urmează alimentele care ar trebui să fie nutritive întâi de toate, deci naturale, apoi prezentate artistic, estetic. Aici prevalează capacitatea noastră de a fi păcălibili și, iată, suntem infinit păcălibili prin primul element de referință: informația… deci manipularea! Prețul nu are niciun merit aici, reflectați asta și îmi veți da dreptate că nu contează cât ne costă proasta alimentație! Ni se induc prin informații anumite convingeri, nevoi, gusturi, alegeri iar noi, orbi, surzi și mai ales îngâmfați ignoranți ce suntem, nu ne punem nicio întrebare înainte de a înghiți orice. Farmaceuticele – acestea sunt un subiect extrem de delicat: iei o pastilă pentru ceva și te îmbolnăvești de alte zece boli proaspete!

Am ajuns la vestimentație: nu ne mai interesează decât moda, nu și utilitatea sau sănătatea, cum nici demnitatea, filtrul intim. Totul este să nu părem în afara modei. Estetica proprie ar trebui să aibă un cuvânt de spus, dar ne-a fost diminuat considerabil simțul acesta al esteticului.

Cele mai multe dintre resurse ni le consumă viciile, aparentul divertisment, vestimentația, cosmeticele, gadget-urile, ieșitul în societate, imaginea publică. Cel mai puțin investim în adevărata sănătate și chestiunile utile. Răbdăm de foame, mâncăm precar, ieftin, nu ne reparăm dinții, numai să ne rămână bani pentru altele, nevoile iluzorii, distracțiile aparent distracții.

Cumpărăm doar fiindcă acel produs este la ofertă sau abia ieșit la modă și, mai ales pentru că avem iluzia că ne permitem. Psihologia acestui ,,îmi permit,, ne distruge. A devenit un fel de criteriu, o importanță în fața oglinzii, sunt ceea ce îmi permit să cumpăr! A avea  a înlocuit pe  a fi.

Estetica în consum ar putea însemna un singur lucru: să ne creăm filtrele personale, intime, de valorizare a unui obiect, produs, idee, informație și a unei nevoi induse.

O haină presupusă elegantă dar care ne face să arătăm ridicoli ne-ar îndemna să ne întrebăm: cine a spus că este elegantă? Ce este eleganța în ceea ce mă reprezintă?

Consumăm casa și casa ne consumă pe noi. Cumpărăm obiecte și utilăm casa noastră fără să obiectivizăm nevoile. Progresul tehnologiilor ne-a oferit într-o dinamică înspăimântătoare produse magice, foarte bune unele. Nu este rău deloc să modernizăm casa, uzul lucrurilor este deseori greșit, nu lucrurile. Despre casă aș păstra subiectul deschis deoarece este important și amplu discutabil.

Am ajuns la consumul de distracție, la arte și pseudo-arte, la industria spectacolului.

Dacă aș aduna toți banii cheltuiți în distracții iluzorii, pe cosmetice, pe obiecte realmente inutile, pe țigări, pe alcool, pe medicamente deselor atacuri de ipohondrie, aș rămâne uluit cât de bogat am fost dar am irosit bogăția. Alerg pentru bani și aș face orice pentru bani ca apoi acei bani să-i dau în vânt!…

Industria spectacolului este iarăși un argument pe care aș prefera să-l dezbatem împreună separat. Spun doar atât: de ce câștigă un lăutar cu fals talent, devenit vedetă prin mecanismele industriei spectacolului, o enormitate, pe când un chirurg, de exemplu, este ținut cu salariu mizerabil?  Fiindcă TU cumperi consumând sau nu produsul acelui scamator! Ai nevoie să fii mințit că ești distrat și plătești oricât pentru asta, iar dacă ai nevoie de un chirurg apelezi cu nerușinare ne-dându-i măcar jumătate din cât dai vedetelor idioate… De ce se învârt sume colosale în sporturile industrializate? Fiindcă moda de a fi fan unei echipe sau a unui jucător a făcut ca tu să lepezi banii într-acolo. De ce apar produse culturale slab estetic sau fără mesaj important, și de ce inesteticul invadează orice unghi al vieții? Fiindcă tu îl cumperi, tu nu ai filtre intime, tu nu ai gust pentru altceva decât ce ți se spune.

Nu poți consuma fără să cumperi. Nu poți cumpăra fără să ai nevoie. Dar poți cumpăra fiindcă îți permiți și să consumi sau nu nici nu mai contează, scopul manipulatorilor industriei publicității și-a atins scopul: ei devin tot mai bogați iar tu tot mai sărac fiindcă au știut să-ți spele creierul și să-ți inducă nevoi aparente și mode cum și iluzia că… îți permiți.

Produsele naturale adesea ne fac scârbă, am ajuns rupți de gustul autentic și dependenți de cel artificial. Un fruct dacă nu este de opt ori mai mare și cât mai perfect ca aspect față de cel natural, nu îl cumpărăm. O găină de țară ni se pare ațoasă, fiind obișnuiți cu putreziciunile fragede de la crescătorii. O haină din fibre sintetice și dăunătoare ne stă mai bine decât un pulover de lână împletit manual, sau pe oricare alt produs făcut cu mare grijă și respect pentru estetică și sănătate, doar pentru că pe cea sintetică este pus un logo, o firmă! Ai iluzia că dacă porți FIRMA tu ești firmă!… Aș plăti acea sumă exagerată dacă ar accepta să scrie pe haină numele meu ca eu să fiu firma, așa măcar aș înțelege prețul, nu eu să port numele tău pe haine ca să fiu ce, cine?

În tot ceea ce cumpărăm sau consumăm suntem sclavii publicității. Nu cumpărăm mai nimic la ceea ce nu se face publicitate. Filtrele pomenite mai sus sunt inexistente.

De ce sunt tot mai mulți oameni bolnavi și mai ales cu boli proaspete cum și mai ales copiii?

Fiindcă noi suntem la modă și ne permitem și am acceptat să nu avem filtrele personale, intime, de apreciere, nu avem discernământ. Noua religie ne este imaginea artificială. Distracția noastră este orice dar numai bucurie și împlinire estetică, înălțătoare, NU. Culmea, sunt din ce în ce mai mulți oameni școliți care se amuză la faza cu Stan și Bran când îi dă unul celuilalt cu scândura în cap. Iată nivelul spiritual atins în mileniul trei, chiar și super-tehnologizați!

Gustul omului nu-i latrină! Dar măcar să aibă un gust al său personal, fără să-i fie inoculat.

Vom mai discuta pe larg despre aceste argumente de mai sus, în edițiile viitoare.  Estetica unui consum deci, nu există, bunule meu prieten cititor al ziarului Vocativ Plus.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici