Pentru multe cupluri, mutarea împreună înseamnă un pas mare în relație. În mod tradițional, acest lucru ar însemna căsătoria, deși majoritatea din zilele noastre trăiesc împreună înainte de a se căsători. Există însă o a treia alegere: să trăiești separat.
Nu numai că este surprinzător de comun faptul, dar traiul separat este văzut din ce în ce mai mult ca un mod nou și mai bun pentru cuplurile moderne de a trăi.
Sondajele au sugerat faptul că aproximativ 10% dintre adulții din Europa de Vest, Statele Unite, Canada, Noua Zeelandă și Australia trăiesc separat, în timp ce până la un sfert dintre persoanele din Marea Britanie, denumite statistic „single” au de fapt un partener intim. – doar că locuiește fiecare pe contul lui.
Să trăiești separat oferă, probabil, oamenilor avantaje, făcând ceea ce îți dorești în spațiul tău, menținând acorduri și prietenii locale preexistente – precum și plăcerile intimității cu un partener. Unii chiar consideră „subvertirea normelor de gen” – sau cel puțin faptul că femeile pot scăpa de lipsa diviziunilor tradiționale în munca din casă.
Cercetările noastre arată însă o motivație mai întunecată: oamenii pot ajunge să trăiască separat, deoarece se simt anxioși, vulnerabili, chiar frica de a trăi cu un partener. Și în ciuda faptului că trăiesc separat, femeile continuă să joace adesea roluri tradiționale.
În timp ce unii care trăiesc separat la distanțe mari au relații de lungă durată, mulți trăiesc aproape unul de altul, chiar și pe aceeași stradă, și stau împreună de cele mai multe ori. Aproape toată lumea este în contact constant prin SMS, Facebook, FaceTime și alte platforme de mesagerie. Și, practic, toată lumea se așteaptă la o loialitate monogamă.
Sondajele arată trei tipuri diferite de cupluri care trăiesc separat.
În primul rând, ei sunt cei care simt că este „prea devreme” sau „încă nu este pregătit” să trăiască împreună – în mare parte tineri care văd coexistența ca următoarea etapă din viața lor. Apoi, sunt cuplurile care doresc cu adevărat să trăiască împreună, dar care sunt împiedicate să facă acest lucru. Nu își pot permite o casă comună sau un partener are un loc de muncă în altă parte, ori nu pot obține viză sau se află în închisoare sau într-un azil. Uneori, opoziția familiei, de exemplu față de un partener al unei alte religii, este cea mai frecventă situație.
Al treilea grup de „preferințe”, care aleg să trăiască separat pe termen lung. Acestea sunt în mare parte persoane în vârstă care au fost căsătorite sau au trăit anterior împreună. Acest grup este cel care probează să folosească viața separată pentru a crea un mod de viață nou și mai bun.
Cercetarea bazată pe un sondaj completat pe interviuri în profunzime, indică o poveste diferită pentru multe cupluri „privilegiate”. În loc să caute o formă nouă și mai bună de relație prin coexistență, idealul a rămas o familie „corectă”: coexistență, căsătorie și casă familială. Dar, respondenții s-au temut deseori de acest ideal în practică și, prin urmare, au „ales” să trăiască separat ca fiind cea mai bună modalitate de a face față acestor temeri, menținând în același timp o relație. Au fost adesea răniți profund în relațiile de conviețuire anterioare, din punct de vedere financiar și emoțional. Unele femei au fost abuzate. După cum a explicat o femeie:
”Nu vreau să pierd totul în casa mea, nu vreau să fiu posedată, nu vreau și nu vreau să fiu bătută de cineva care vrea să …mă iubească.”
Nu este surprinzător, ea „construise un zid foarte solid” cu partenerul său actual. Viața a fost cea care a ținut acest zid. Un alt intervievat, bărbat, a cunoscut o „perioadă incredibil de stresantă” după ce s-a separat de soția sa, cu „nicăieri unde să trăiască și fără resurse reale sau altceva”. Așa că a trăi separat era un „fel de autoconservare”.
Chiar și partenerii actuali pot fi o problemă. Ea locuise cu partenerul ei, dar a descoperit că „atunci când bea nu este o persoană bună … Era un abuzator atât pentru mine, cât și pentru fiul meu”.
A trăi împreună nu a fost soluția. Maggie a fost respinsă de stilul de viață „hardcore” al partenerului său: lipsa lui de igienă, spălarea toaletei sporadice și nici o încălzire centrală (de care avea nevoie din motive medicale). De asemenea, a simțit că partenerul ei o privea ca fiind inferioară intelectual. Așadar, a trăi separat împreună a fost „următorul pas și cel mai bun” pentru idealul ei de relație conjugală.
Unii bărbați au găsit ideea de a trăi cu femei ca fiind …amenințătoare.
Pentru un alt intervievat: să trăiești împreună era cel mai puțin „în siguranță”. Și mai mulți bărbați din studiu au sperat să găsească parteneri mai „conformi” în străinătate. Pentru englezul Daniel, partenera actuală, mult mai tânără, locuiește în România, a explicat cum „întregul său univers a fost distrus” prin divorț. Și cum a crezut că „femeile din Anglia… par să își dorească totul imediat, după părerea mea – chiar nu mai voiam să comunic cu femeile engleze”.
Având în vedere aceste temeri, griji și aversiuni, de ce sunt acești oameni cu partenerii lor? Răspunsul este o dorință de dragoste și intimitate. După cum spunea Wendy:
”Îl iubesc … [și] mi-ar plăcea să fiu alături de el, dacă el ar fi persoana în care nu bea.”
Iar Maggie ne-a povestit cum și-a „iubit” cu adevărat partenerul și cum „au făcut un acord” prin care „dacă îți gătesc, spăl și calc, mă poți scoate o dată pe lună în oraș și mă plătești”. Chiar și Gemma, care a crezut că-i mai bine trăind separat dar într-o relație, și-a dat totul în relație, s-a regăsit în „rolul soției” și a făcut întreg menajul. Sursa:theconversation.com
