Oamenii reduc biodiversitatea prin defrișarea pădurilor și construirea mai multor infrastructuri, iar acestea cresc riscul de pandemii, cum ar fi COVID-19.
Mulți ecologi au bănuit de mult acest lucru, dar un nou studiu ajută la dezvăluirea unui de ce: în timp ce unele specii dispar, cele care…
…tind să supraviețuiască și să prospere – șobolani și lilieci, de exemplu – sunt mai susceptibile să adăpostească agenți patogeni potențial periculoși care fac saltul la oameni.
Analiza a aproximativ 6.800 de comunități ecologice de pe 6 continente se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care leagă tendințele dezvoltării umane și pierderea biodiversității, la focare de boli.
„Simțim acest lucru de zeci de ani”, spune Kate Jones, de la University College London și autoare a studiului, publicat pe 5 august în Nature.
Jones face parte dintr-un grup de cercetători care au investigat de mult relațiile dintre biodiversitate, utilizarea terenurilor și bolile infecțioase emergente.
Munca lor constă în eforturile de a cartografia riscurile în comunitățile din întreaga lume și de a intui locurile cu cel mai mare risc să apară boli.
Săptămâna trecută, Platforma interguvernamentală de politici științifice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) a găzduit un seminar online despre legătura dintre pierderea biodiversității și bolile emergente.
Obiectivul organizației este acum să producă o evaluare științifică din spatele acestei conexiuni înaintea Summit-ului Organizației Națiunilor Unite de la New York din septembrie, în care guvernele ar trebui să își asume noi angajamente pentru păstrarea biodiversității.
Alții solicită un curs mai larg de acțiune. La 24 iulie, un grup interdisciplinar de oameni de știință, inclusiv virologi, economiști și ecologiști, a publicat un eseu în Science, susținând că…
…guvernele pot contribui la reducerea riscului de pandemii viitoare prin controlul defrișărilor și limitarea comerțului cu animale sălbatice care pot adăposti agenți patogeni periculoși.
Cele mai multe eforturi pentru a preveni răspândirea de noi boli tind să se concentreze pe dezvoltarea vaccinului, detectarea precoce și contenția, dar…
…este ca și cum ar trata simptomele fără să abordeze cauza de bază, spune Peter Daszak, un zoolog la non-organizație.
EcoHealth Alliance din New York, care a prezidat seminarul IPBES. El spune că COVID-19 a ajutat la clarificarea necesității investigării rolului biodiversității în transmiterea agenților patogeni.
Ultima lucrare a echipei lui Jones susține acțiuni, spune Daszak. „Căutăm modalități de a schimba comportamentele de care ar beneficia în mod direct biodiversitatea și ar reduce riscurile pentru sănătate”.
Cercetările anterioare au arătat că focarele de boli precum sindromul respirator acut sever (SARS) și gripa aviară care sunt transmise de la animale la oameni au crescut în ultimele decenii.
Acest fenomen este probabil să fie un rezultat direct al contact crescut între oameni, animale sălbatice și animale de consum, pe măsură ce oamenii se deplasează în zone subdezvoltate.
Aceste interacțiuni apar mai frecvent la granița expansiunii umane, din cauza schimbărilor din peisajul natural și a întâlnirilor tot mai crescute cu animalele.
Un studiu publicat în aprilie de cercetătorii de la Universitatea Stanford din California a descoperit că defrișarea și fragmentarea habitatului din Uganda au crescut întâlnirile directe între primate și oameni.
Dar o întrebare cheie în ultimul deceniu a fost dacă declinul biodiversității care însoțește inevitabil expansiunea umană pe frontiera rurală crește mulțimea de agenți patogeni care pot face saltul de la animale la oameni.
Lucrările lui Jones sugerează că răspunsul în multe cazuri este da.
Pentru analiza lor finală, Jones și echipa sa au întocmit peste 3,2 milioane de documente din câteva sute de studii ecologice pe situri din întreaga lume, de la păduri până la terenuri agricole și chiar până la orașe.
Ei au descoperit că populațiile de specii cunoscute ca fiind posesoare de bolile transmisibile oamenilor – inclusiv 143 de mamifere, cum ar fi lilieci, rozătoare și diverse primate – au crescut pe măsură ce peisajul a trecut de la natural la urban și biodiversitatea generală a scăzut.
Următorul pas pentru echipa lui Jones este de a examina probabilitatea transmiterii bolii către populația umană.
Echipa a efectuat deja acest tip de evaluare pentru focarele de virus Ebola în Africa, creând hărți de risc bazate pe tendințele de dezvoltare, prezența unor specii gazdă probabile și factori socio-economici care determină ritmul cu care un virus s-ar putea răspândi o odată ce trece la populația umană.
Hărțile de risc ale grupului au surprins cu exactitate acolo unde au apărut focare în Republica Democrată Congo (RDC) în ultimii ani, ceea ce sugerează că…
…este posibil să se înțeleagă și prevadă riscurile pe baza relațiilor dintre factori precum utilizarea terenului, ecologia, climatul și biodiversitate.
„Preocuparea mea, sincer, este că oamenii vor tăia și mai multe păduri dacă de aici cred că va veni următoarea pandemie”, spune Dan Nepstad, ecolog tropical și fondator al Institutului de Inovație al Pământului cu sediul în San Francisco, California, organizație non-profit care luptă pentru o dezvoltare durabilă.
Eforturile de a păstra biodiversitatea vor funcționa doar, dacă vor aborda factorii economici și culturali care determină defrișarea și dependența săracilor din mediul rural de vânătoare și comerț cu animale sălbatice.
Ibrahima Socé Fall, epidemiolog și șef de operații de urgență la Organizația Mondială a Sănătății de la Geneva, Elveția, este de acord că…
…înțelegerea ecologiei – precum și a tendințelor sociale și economice – ale frontierei rurale va fi crucială pentru proiectarea riscurilor a viitoarelor focare de boală.
„Dezvoltarea durabilă este esențială” … „Dacă vom continua să avem acest nivel de defrișare, minerit dezorganizat și dezvoltare neplanificată, vom avea mai multe focare”.
Un mesaj pe care următorul raport IPBES este probabil să îl transmită este acela că oamenii de știință și factorii de decizie trebuie să abordeze holistic frontiera rurală, abordând împreună problemele de sănătate publică, mediu și dezvoltare durabilă.
În urma pandemiei COVID-19, mulți oameni de știință și ecologiști au subliniat cum să frânăm comerțul cu animale sălbatice, o industrie în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari pe an în China, unde au apărut primele infecții cu coronavirus.
China și-a suspendat temporar comerțul cu astfel de animale. Dar Daszak spune că industria este doar o piesă a unui puzzle mai mare care implică vânătoarea, utilizarea terenurilor și ecologia.
„Ecologiștii ar trebui să colaboreze cu cercetătorii de boli infecțioase, cu profesioniștii din domeniul sănătății și cu medicii pentru a monitoriza schimbările de mediu, pentru a evalua riscul traversării de patogeni și pentru a reduce activitățile umane riscante”.
Daszak a fost autorul eseului de luna trecută în Science, care a susținut că guvernele ar putea reduce substanțial riscul de pandemii viitoare, cum ar fi COVID-19…
…investind în eforturi de a reduce defrișarea și comerțul cu animale sălbatice, precum și eforturi de monitorizare, prevenirea și controlul unor noi focare de virus de la animale sălbatice.
Echipa a estimat că toate costurile necesare acestor acțiuni ar fi cuprinse între 22 de miliarde și 33 de miliarde de dolari anual, inclusiv 19,4 miliarde de dolari pentru încheierea comerțului cu vânat din China – un pas pe care nu toți experții îl consideră de dorit.
Dar și 9,6 miliarde de dolari pentru a ajuta la reducerea defrișărilor tropicale. Investiția totală ar fi de două ordine de mărime sub prețul estimat de 5,6 trilioane de dolari pentru pandemia COVID-19, estimează echipa.
Fall spune că cheia este alinierea eforturilor guvernului și ale agențiilor internaționale concentrate pe sănătatea publică, sănătatea animalelor, mediul înconjurător și dezvoltarea durabilă.
Cel mai recent focar de Ebola din RDC, care a început în 2018 și s-a încheiat luna trecută, își are rădăcinile și în despăduririle, mineritul, instabilitatea politică și deplasarea oamenilor.
Scopul trebuie să fie concentrarea resurselor pe zone mai riscante și gestionarea interacțiunilor dintre oameni și animale, atât sălbatice cât și domestice, spune Fall.
