Dragobete – Unicul mod de a iubi este necondiționat

Între tradiții și manipulare comercială  înclinăm să ne bucurăm de orice sărbătoare care aduce un surâs, o vorbă bună, un mic dar, ne scoate din rutina cotidiană, chiar dacă un dram de fățărnicie picurăm în mai toate acestea. Iubirea este din ce în ce pe sponci, adesea confundăm nevoia de iubire cu iubirea însăși, experimentăm ,,relații, și ne amăgim (și o amăgim) că iubim persoana din relație, când, de fapt, ne este teribil de frică de singurătate, uneori de imaginea noastră, alteori preocupați de averea celuilalt din care să ne înfruptăm cumva, cum tot atât de bine confundăm sentimentele de simplă simpatie cu iubirea. Iată de ce apar decepțiile în dragoste, fiindcă ,,așteptăm,, mereu ceva de la celălalt și mai rar de la noi înșine sau când oferim musai așteptăm un răspuns cel puțin pe măsură. Iubirea adevărată nu cunoaște decepția fiindcă este doar sacrificiu, ardere, grija permanentă pentru viața și fericirea celuilalt. În iubire stă credința și libertatea omului. În iubire stă necondiționarea. Unicul mod de a iubi este necondiționat de absolut nimic și nu caută altceva decât împlinirea ei, adică să se sacrifice pe altarul vieții și în acest sacrificiu află suprema satisfacție, nicidecum o povară. De obicei într-o relație, chiar și finalizată prin pecetluirea în instituția socială a căsătoriei, doar unul iubește, celălalt primește!… Cel care iubește mai are și momente de răgaz, de aparentă absență sau propriul spațiu și timp pentru a se regăsi pe sine, iar atunci, celui care primește i se pare că nu mai este iubit și asta fiindcă este nărăvit să primească mereu și dacă se poate din ce în ce mai mult. Cel care este iubit își caută la rândul său să iubească și află iubirea la o persoană diferită de cea care îl iubește, rănindu-l astfel și fiindcă iubirea este despotică adesea, egoistă în ea, nu poate înțelege că nu există nicio datorie în afară de respect (deci nu-l poate subjuga prin îndatorare) a celui iubit față de cine îl iubește și semnul suprem că iubește al celui care iubește  este deplina libertate și comprehensiune acordată celuilalt, chiar și rămânând cu sufletul sfâșiat!…. Musai să reamintim faptul că atracția sexuală nu se confundă cu iubirea!…

Ei bine, ia să vedem ce înseamnă totuși această zi de Dragobete, simbolul iubirii și al unirii între oameni, al primăverii și al dăinuirii. Înainte de a ,,împrumuta,, informații de la cei care s-au învrednicit să le adune din tradițiile românilor despre Dragobete, vă îndemnăm să vă ștergeți oglinzile, să vă faceți curat în odăile inimii, să fiți câteva clipe sinceri cu voi înșivă, iar dacă nu iubiți sau nu sunteți iubit, nu simulați asta amăgindu-vă, păcălind totodată o altă persoană. Se poate conviețui într-o relație și pe baza unor norme de viață acordate reciproc, de respect, de armonie, de grijă față de celălalt… ca astfel, cine știe, într-o bună zi să apară și marea iubire, probabil chiar față de persoana de lângă voi. Astăzi, ca de altfel la orice sărbătoare, să reînviați generozitatea, măcar atât!…

Conform vechii zicale, „Azi e Dragobetele, se sărută fetele”. În fiecare an pe 24 februarie românii de pretutindeni sărbătoresc Dragobetele.

În mitologia românească, Dragobete era zeul tinereţii, al veseliei dar şi al iubirii. Ziua în care românii sărbătoresc Dragobetele coincide cu sărbătoarea Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul.

Totuşi, această sărbătoare este puternic înrădăcinată în cultură română. Dragobetele este un personaj transmis din generaţie în generaţie de la vechii daci, transformat mai apoi într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii.

Conform unor legende populare, Dragobetele este chiar fiul babei Dochia, un tânăr chipeş şi iubăreț care obişnuia să seducă toate femeile care îi ieşeau în cale. Totuşi, în zilele noastre, Dragobetele reprezintă pentru români simbolul suprem al dragostei autohtone.

Celebrarea Dragobetelui se bucură de o simbolistica aparte, extrem de bogată şi interesantă. Acesta reprezintă atât începutul, cât şi sfârşitul, începerea unui nou anotimp, moment în care natura începe să prindă viaţă, dar şi sfârşitul desfrâurilor lumeşti deoarece începe Postul Sfânt al Paştelui.

În vremurile de demult şi în unele zone chiar şi în prezent, de Dragobete tinerii îmbrăcaţi în faine frumoae obişnuiau să se adune în păduri şi să culeagă buchete cu primele flori ale primăverii. Culesul floilor se făcea cu voie bună dar şi cu cântece şi un fel de joc numit zburătorit.

La ora prânzului fetele obişnuiau să fugă către sat în timp ce băieţii le fugăreau în încercarea lor de a le prinde şi de a le sărută. Dacă băiatul era drag fetei, aceasta se lasă prinsă şi sărutată. Semnificaţia sărutului în acest caz era un echivalent al logodnei şi al înfiripării iubirii dintre cei doi. Seara logodna se anunţa în cadrul comunităţii satului şi a membrilor celor două familii. Participanţii la sărbătoare, în concordanţă cu tradiţia erau consideraţi binecuvântaţi în acel an, bucurându-se de toate din belşug, fiind feriţi de boli. O superstiţie din popor spune că persoanele care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.

Dacă de Dragobete vremea se prezenta mohorâtă, iar ziua era friguroasă, ploioasă sau ningea, tinerii se adunau într-o casă unde să petreacă, să lege prietenii sau să se ţină de jocuri.

În unele zone ale ţării tinerele aruncau unele acuzaţii pentru farmecele de urăciune făcute împotriva rivalelor în iubire. Tinerii băieţi obişnuiau să îşi cresteze puţin braţul în formă unei cruci, atingandu-şi tăieturile şi rostind jurământul de a rămâne toată viaţa fraţi de sânge.

Tot în această zi bătrânii din sat se preocupau mai mult decât de obicei de animalele din ogradă. Cei în vârstă credeau că în ziua de Dragobete păsările îşi aleg perechea pe viaţă. Tot în această zi sacrificarea animalelor este interzisă.

Acum mult timp, există obiceiul conform căruia tinerele necăsătorite să strângă zăpadă puţină care se mai găsea, numită şi „zăpadă zânelor”. Apa apărută în urmă topirii acestei zăpezi ar fi avut proprietăţi magice când venea vorba de iubire, de descântece de iubire, dar şi de ritualurile de înfrumuseţare. Mai mult, conform datinilor străvechi, această zăpadă a apărut un urmă surâsului zânelor. Tocmai de aceea fetele obişnuiau să îşi clătească bucuroase chipul cu această apă, pentru a deveni la fel de frumoase precum zânele.

O superstiţie spune că fetele care nu se întâlneau în această zi cu o persoană de sex masculin nu aveau parte întreg anul de iubire. Mai mult, în unele sate se credea că toate fetele care ajung să atingă un bărbat dintr-un sat învecinat vor fi îndrăgostite tot timpul anului.

În unele regiuni din ţară se obişnuia ca în această zi să se scoată din pământ rădăcini de spânz pe care oamenii le foloseau pe post de leac pentru vindecarea unor boli.

De asemenea, conform tradiţiei, în această zi bărbaţii trebuie să fie în relaţii cordiale cu toate femeile. În această zi bărbaţilor nu le era permis să necăjească femeile sau să se certe cu ele. În caz contrar aceştia ar fi avut parte de o primăvară plină de ghinion şi un an greu. Pentru ca iubirea dintr-un cuplu să rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuie neapărat să se sărute în ziua de Dragobete.

Tot în această zi, lucrul capului, ţesutul, cusutul şi toate treburile grele de pe lângă gospodărie nu sunt permise. Totuşi, în această zi este permisă curățenia deoarece se consideră că aceasta este aducătoare de prospeţime şi de spor.

În ziua de Dragobete atât flăcăii, cât şi tinerele nu au voie să plângă. Conform tradiţiei, persoanele care plâng în această zi vor avea parte de necazuri şi supărări în lunile care vor urmă.

În unele regiuni din ţară, ajunul de Dragobete este tratat la fel ca noaptea de Bobotează. Tinerele care doresc să îşi afle ursitul îşi pun sub pernă busuioc sfinţit, sperând că Dragobetele le va ajută să-şi găsească ursitul. (Conform http://calendarulortodox.ro/)

Așadar, dragi prieteni, fiind începutul primăverii, mugurii inimii voastre să înflorească deplin, să aveți parte de iubire, să vă găsiți persoana iubită și care să vă primească sentimentele cu respect. Să ne bucurăm deci…

Facebook Comments