Drame contemporane (2) – Zei la second hand! – Sălbăticirea, deriva familiei

0

Civilizațiile parcurg anumite trepte cărora li se spune ,,progres”. Au loc diverse revoluții între o etapă și alta doar când intervin viziuni sociale inovatoare. Nimic nu se face fără luptă, fără învingători și învinși.

Fiecare etapă a civilizație are modelele sale și zeii săi, uneori de împrumut!… Alteori doar inspirați! Rareori unul autentic și reprezentativ.

Am fost educați că suntem compuși din spirit și materie. Apare acum, în ultimul secol, ideea că suntem doare spirit iar realitatea este doar o proiecție. Apar și negările unor zei consacrați, mai presus de toate al zeului aparent monoteist și creștin, Dumnezeu.

Despre cât de creștin este Dumnezeu puțini pot răspunde, darămite despre cât de creștin mai este omul!

Religiile, instituționalizate oarecum militarist, deși fără arme convenționale, nu au făcut altceva decât să manipuleze în numele unor interese sociale comportamentele sau să justifice războaiele.

Nicio religie la ora actuală, chiar mondializată fiind, nu este în gradul să aducă pacea fiindcă nici nu urmărește asta!… Atunci ce urmărește? Osanale și supunere Zeului Ban?

Unde sunt astăzi zeii antichității în care gloata era  educată să creadă orbește? Unde vor fi  peste câteva decenii zeii actuali în care gloata crede orbește?… Care sunt adevărații zeii ai zilelor noastre? Fotbaliștii, cântăreții, politicienii, afaceriștii,  scriitorii?… Care modele alegem sau am dori să le aleagă copiii noștri?

Ideea de Dumnezeu suprem a devenit o chestiune de tradiție și de turism și mai puțin una esențial spirituală. A ajuns doar un simbol de apărat chiar și atunci când acel simbol nu credem în el, așadar, doar un pretext, o scuză, un nume în contul căruia să ucidem sau să umilim alte ființe, fie om sau alte forme de viață.

Familia. Privind alte viețuitoare care compun încă fauna Terrei, constatăm că am moștenit sau am  împrumutat de la ele anumite comportamente. Altele le-am adăugat noi fantezist sau demonic, cum ar fi pedofilia.

Dacă o căsătorie este un act spiritual și nu doar un contract social, nu doar un ceva bazat pe un pretext numit Iubire sau interese pecuniare privind viitorul sau perpetuarea… atunci ar trebui să reformulăm toate legile țărilor în această privință. Însă câtă vreme se invocă iubirea în dreptul opțiunii sexuale, atunci avem o gravă problemă de percepție. Iubirea este doar satisfacerea nevoilor sexuale?… NU. Iubirea este desexualizată și nu are nicio treabă cu asta? Abia după ce vom înțelege ce este una și alta, vom fi în măsura să ne lepădăm de prejudecăți și să reconsiderăm familia pe baze firesc-naturale sau pe bazele unei libertăți absolute.

Dacă natura sau Dumnezeu sau vreo civilizație extraterestră a căror clone suntem ne-a creat funcțiile fiziologice, biochimice într-o anumită natură firească, orice deviație nu poate fi privită decât astfel: o deviație. Fără să invocăm iubirea sau libertatea în opțiunile noastre sexuale care ne privesc intim nu și social. Fiindcă odată ce numim intim ceva, nu poate fi simultan și ceva social.

Opțiunile sexuale nu ne interesează în acest articol, cum nici manipularea masivă a opiniei publice referitor la astea. Ideea este familia. Familia înseamnă nu doar fabrica procreatoare, mai ales că tehnologiile ne permit astăzi să creăm copiii parțial artificial. Familia este o chestiune de morală iar morala o face PUTEREA. Puterea o deține Banul. Când ajung la putere și la bani anumite persoane, își impun cu această ocazie opțiunile lor sexuale și morala și legile. Fiindcă dacă ceva este legal, automat este și moral!…

Mai mult, când se vrea degenerarea unei societăți i se distruge morala, cultura, valorile… sugerând în numele libertății absolute cele mai absurde și aberante elemente noi de morală. Din care punct de vedere absurde și aberante? Din punctul de vedere natural,  fiindcă fiecare orificiu sau parte a corpului unei ființe vii (umane în cazul nostru) are o destinație fiziologică precisă. Dacă se crea o specie aparte de ,,diverși,, aceasta avea natural și funcțiile de reproducere… nu doar nevoia de a-și satisface diferit anumite percepții sexuale sau… cum se tot invocă, iubielnice!… Iubirea este o chestiune care, cel puțin aici după părerea mea, nu ține doar de sex, nici doar de religie sau educație ori interese materiale. Iubirea este un foc sacrificial neînțelesÎmi iubesc câțiva prieteni din toată inima dar nu am nici cea mai mică intenție să-i sodomizez! Sălbăticirea este doar un mic gest după o lungă suită de procese și fenomene sociale menite să educe umanitatea, civilizația, de la un punct la altul. Nimeni nu ne spune ce se intenționează cu aceste progresiste porniri. Nimeni nu ne spune încotro merge umanitatea. Fiindcă umanitatea nu s-a gestionat niciodată de la sine. A fost mereu nevoie de idei, de eroi, de modele, de religii, de zei, de revoluții… de PUTERE… am ajuns aici. După?

În episoadele care urmează o să scriu despre sex și putere, femeia ca obiect sexual, bărbatul de asemenea, exploatarea religioasă, îndobitocirea prin educație, banul ca o scuză, familia viitorului. Apoi, o să pricepeți de ce au fost necesare aceste două articole introductive din serialul Drame contemporane. Prima parte o puteți citi aici: Drame contemporane 1

(VA URMA)

 

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.