Orgoliozismul – un nou cuvânt la vechi patimi
Majoritatea popoarelor alimentează sentimentul acela de exagerată mândrie față de alte popoare, fie ținând de gloria propriilor criminali care au jefuit și ucis alte neamuri, numindu-i viteji cuceritori, fie de întâietate pe un petic de țărână sau auto-proclamându-se popoare alese de un Cel de Sus!
Și românii au motive de orgoliu, fiind descendenții unor triburi tracice cu mare faimă la vremea lor și, mai ales, pentru un ținut fabulos, plin de resurse naturale.
Niciun popor însă, nu mai păstrează virtuțile sau orice din ceea ce s-au remarcat în istorie cei ai căror descendenți sunt sau se pretind a fi.
Bravii aventurieri europeni sau asiatici care au fondat statele unite și au avut un vis de libertate și au creat pe un tărâm sălbatic o civilizație pretins avansată, ucigând și jefuind triburile găsite acolo, au sfârșit astăzi lamentabil în generații lipsite de perspectivă și cu un orgoliu american care …nu le mai servește la nimic.
Popoarele europene vestice, în sânul cărora s-au născut cele mai nobile idei și producții culturale civilizatoare, umanismul, liberalismul, avântul științelor, filozofiile moderne, ș.a.m.d., inspirați din toate celelalte civilizații antice, parcurgând toate modurile de producție născocite în cinstea Măriei Sale, Zeului Ban, au sfârșit astăzi erodate și pustiite de orice aspirație, pradă unui migraționism deloc întâmplător…
Restul popoarelor, măcinate de o istorie rapace și ucigașă, fie din interior sau din afară, au privit atât Europa, cât și America drept o salvare prin modelul lor așa-zis al libertății… cedând tradițiile lor și dezrădăcinându-se.
Îndemnarea omului să-și caute cu îndârjire fericirea și instituționalizarea chestiunilor spirituale au fost primele mari erori ale umanității, alăturându-li-se și această manie a orgoliului…
Mândria este considerată în unele credințe ca fiind marele păcat și, totodată, tocmai aceste credințe afișează o enormă mândrie de sine, închinând totul Banului și Puterii de decizie asupra destinelor oamenilor.
Nicio filozofie din antichitate sau din epocile emancipării și nici măcar noile tehnologii, progresul tehnologic, cu atât mai puțin credințele, nu au izbutit să facă din om o ființă conștientă de sine, o ființă mai bună. Au reușit doar să încropească sisteme de înrobire, de dezspiritualizare, de îndemn la autodistrugere și toate acestea nu oricum, ci cu un enorm orgoliu.
Educația a oferit modele greșite copiilor: vitejii criminali ai umanității au fost mereu dați exemplu pozitiv cu faptele lor odioase apoi, ne-am mirat că toate aceste generații oscilează între instincte violente și lașitate dar nicidecum spre adevăratul umanism și grijă față de viață, de viața în întregul ei planetar.
Am crescut cu modele de criminali și totodată mi se cerea să nu fur, să nu lovesc, să nu ucid… ci să fiu supus unor sisteme abstracte… cu o lașitate demnă de …orgoliu!
Anarhia nu este sentimentul care mă îndeamnă să scriu aici, anarhia pură se află la vârful sistemelor, acolo sus nu există lege, ci doar voință de neclintit în apărarea sistemelor cu orice preț, cu prețul vieții mele.
În toate orânduirile civilizațiilor ultimilor șapte mii de ani nu au prevalat decât Puterea, Averea, Proprietatea, obținute prin crimă și jaf, inventându-se îndulcitorul, consolarea, instituția laudei crimei, instituția orgoliului și a nepăsării față de tot ceea ce ar fi trebuit să fi fost prioritate: viața pe planetă.
La ce îți servește să te împăunezi ca fiind urmașul marilor geți, ziși și daci, dacă nu mai ai astăzi absolut nimic din valorilor acestora, din spiritul acestora, din credința lor?
Să fii orgolios că ești de sânge dac însă închinându-te unui zeu evreu adus la tine de un imperiu criminal și pervertit este pură nebunie.
Să fii orgolios că ești european și să rătăcești în sistemele Puterilor Oculte, lipsind spiritul tău de ultima fărâmă de umanism și de aspirație la înțelepțire… este pură sinucidere.
Mândria francezului, spaniolului, olandezului, portughezului, și mai ales a englezului – colonialismul prin care au strâns averi; mândria neamțului transformarea lui în robot limitat în sistemul industrial; mândria evreului și arabului goana după aur prin negustorie sau șiretlicuri; mândria rusului duritatea și lipsa oricărei forme de compasiune…
Mândria românului? Răbdarea, îndurarea, suportarea să-i fie permanent jefuite ținuturile… rătăcirea, exodul… dezrădăcinarea și… cel mai grav, paradoxul, orgoliul auto-disprețului… Mândru de a-și da la gioale singur, mândru de a lovi și disprețui pe cel de același neam.
Au fost popoare cotropitoare care au jefuit pământurile geților și urmașilor lor: cele antice, apoi cele din primul mileniu de creștinism, apoi otomanii… rușii, nemții… acum, a venit rândul și românilor să-și jefuiască propria casă și să ducă totul plocon, degeaba, Puterilor Oculte. Cel mai aprig se dovedește a fi taman românul în a-și jefui țara…
Orgoliul ”noi suntem români / noi suntem pe veci aici stăpâni” este o ironie macabră, o autoironie deznădejduitoare… Oriunde în lume se adună românii, se îndeamnă unii pe alții la orgoliu atunci când sunt în pauză la datul la gioale unul altuia…
Unora le este rușine cu apartenența fiindcă alții așa vor, pentru a-i determina să fie cât mai umili, altora le este exagerat orgoliul apartenenței, crezând în manipulările că ar fi cei care au inventat coada la cireașă!…
Globalizarea a început prin globalizarea prostiei, orgoliului și supușeniei față de sisteme când, firesc, ar fi trebuit să înceapă cu un orgoliu nou, cel al apărării vieții tuturor oamenilor, al salvării umanismului pur în detrimentul abolirii Puterii Zeului Ban.
Un zeu care nu iubește viața este un zeu malefic. Un orgoliu care nu servește păcii este prostie.
Un orgoliu fără fundament, este amăgire… Orgoliul de a fi român fără să fac nimic pentru românii mei, în mod pur altruist, este deșertăciune sau o scuză lașității, o scuză neputințelor… să nu zic și o escrocherie!
Sinuciderea unui popor începe prin alimentarea unui orgoliu prostesc în lipsa credinței și iubirii de neam.
A fi patriot astăzi înseamnă doar să urli că ești, fără nicio faptă, fără niciun alt gest de dovadă concretă și folositoare neamului.
Politica a rămas în zilele noastre fără urmă de politicieni, doar haite de golani și de marionete de unică folosință, prostituați de-o tură… două, ca apoi… să dispară în negura uitării cu sarsanaua neîndeajuns de plină.
Educația viitorului: întoarcerea la valorile primordiale, de la începuturile umanității, când nu exista proprietate, nici schimbul, nici producția… și, de acolo, să-și croiască pe o nouă viziune socială, o nouă orânduire, nici liberală, nici comunistă, nici oligarhica sau despotică… ci una pur în slujba vieții dincolo de orice, abolind orice formă de orgoliu așa cum… lipsit de orgoliu, închei cu gândul că …este foarte posibil să nu am dreptate în niciun cuvânt scris aici.
