Fericirea depinde de noi

Iertarea

alone-1538079Definiţia iertării, este diferită, în funcţie de situaţiile create... Iertarea este o binecuvântare cerească, prin ea ne eliberăm sufletul de povara gândurilor negative.
Pentru mine iertare înseamnă eliberare. Sunteţi siguri aţi iertat o situaţie sau o persoană, în momentul când, reamintindu-vă, rămâneţi calmi şi echilibraţi.
De cele mai multe ori este mai uşor -i iertăm pe cei ce ne-au greşit decât pe noi înşine. ne amintim versul rugăciunii Tatăl nostru ,,Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri„.
Dacă Dumnezeu ne-ar ierta greşelile noastre, doar în măsură în care noi suntem în stare iertăm greşelile semenilor noştri, noi am fi mulţumiţi?
Dumnezeu, atunci când iartă, şterge cu buretele tot ce-am greşit, în momentul în care ne-am recunoscut greşelile şi ne-am întors la El cu toată inima. El ne-a iertat. Noi putem ierta? Este spre binele nostru. Nimeni nu spune întoarcem şi celălalt obraz, este suficient spui celuilalt ce simţi şi dacă nu înţelege -i întorci spatele şi ţi vezi de drum.
Orgoliul rănit este cauza cea mai des întâlnită pentru neiertare, o considerăm lipsa de respect, vrem plătim cu aceeaşi moneda. Neiertarea aduce cu ea stare de tensiune, boli. Nu vorbiţi despre supărările trăite prelungiţi durata lor.
M-am lovit în viaţă de câteva situaţii care m-au făcut înţeleg iertând îmi recapăt liniştea şi armonia. Făcând practică la un curs, am avut ocazia cunosc persoane cu probleme psihice. Era acolo o femeie cu probleme de memorie în urmă unui şoc emoţional. Îi murise soţul în accident. În fiecare seară cam la aceeaşi ora îşi amintea situaţia şi retrăia şocul respectiv. Acelaşi lucru se întâmplă cu psihicul nostru, retrăind momentele neplăcute ale unei trădări, înşelătorii, jigniri. Paragonând situaţiile, primul gând a fost. Suntem masochişti, ne place ne chinuim cu bună ştiinţă.
O altă lecţie de viaţă mi-a fost dată de Divinitate. Puştiului meu de 7 ani, îi cumpărasem prima lui bicicletă şi el… a lăsat-o lângă un gard viu. Trecând pe acolo cu maşină un vecin, snob şi ,,firmat”, a călcat pe roată bicicletei. Bine-nţeles, tamtam şi gălăgie… urlete şi acuzaţii până i-am demonstrat zgârietura aia cât unghia de mică, de pe portiera maşinii, era de fapt noroi. N-am lungit vorba, i-am întors spatele (blagoslovindu-l în taină cu oarece dulcegării şi trimiteri la origini) luândumi copilul de mâna, ne-am îndepărtat. Printre lacrimi m-a întrebat: şi bicicletă mea? răspunsul a fost: Dumnezeu e sus şi vede. N-am făcut nici 10 metri şi am auzit o bufnitură… snobul băgase marşarier şi buşise maşina din spate. Nu m-am bucurat…
Concluzia… Are Dumnezeu un contabil de invidiat, mult mai bun decât ura şi răzbunarea noastră. Aduce orice balanţa în zero… Este suficient ne încredinţăm Lui. Eu zic: Viaţa este un bumerang, aduce înapoi ceea ce dămAşadar aveţi grijă de acţiunile, gândurile şi sentimentele voastre. Daţi iertare… primiţi iertare, iubire daţitot iubire primiţi. Dar despre asta vorbim dată viitoare.

Nicoleta Barbu

Facebook Comments
DISTRIBUIȚI
Articolul următorSănătatea, cât o ai…