Arhive frumusețile patriei

Cetatea medievală de la Florești (Cetatea Fetei) se găsește nu departe de limita de vest a orașului Cluj, pe teritoriul administrativ al comunei Florești, pe Dealul Lazului – aprox. 600 m înălțime. Vizibilitatea ei este perfectă spre valea Someșului Mic, între Gilău și Cluj.

Cetatea Florești a fost semnalată accidental, iar prima lucrare care i-a fost dedicată aparține lui Kelemen Lajos, numită: „A szászfenesi Leánzvár” în publicația „A Hirnök”, Cluj nr.10 din 15 mai 1923. Fügedi Erik a stabilit ca termen post quem de construcție, anul 1282. Atunci, la sfârșitul sec.al XIII-lea, episcopii de Alba Iulia au înălțat-o pentru a avea o bază puternică în fața domeniului călugărilor benedictini din Cluj-Mănăștur. Între anii 1307-131 cetatea a fost uzurpată din proprietatea episcopiei de către puternicul Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei. Apoi, un timp oarecareas, înainte de anul 1331, cetatea a fost guvernată de castelani regali.

Sfârșitul cetății s-a presupus a fi Răscoala de la Bobâlna – 1437, însă mai realistă este opinia abandonării ei anterioare, respectiv după ce a fost construită noua cetate episcopală de la Gilău. Acest din urmă eveniment a a vut loc cândva între anii 1373 și 1428.

Ultima menționare documentară a cetății este legată de un proces din anii 1370-1373, în care a fost implicat unul din castelanii cetății, împreună cu cnezii români din Gîrbău.

În urma cercetărilor arheologice, nu de mare amploare, din perioada anilor 1990-1991, conduse de profesorul A.A.Rusu, s-a făcut și prima ridicare topografică riguroasă a cetății. În acest fel s-au determinat formele încă vizibile și exacte ale elementelor de fortificare, împreună cu dimensiunile lor. Partea centrală a cetății este amenajată pe culmea cea mai înaltă a dealului și se prezintă sub forma unei elipse cu diametrul mare orientat vest-nord-vest – este-sud-est de 60 m, iar cel mic de 35 m.

S-a constatat și „ciuruirea” masivă a cetății de către căutătorii de comori, fapt ce rezultă, vizibil și azi, un așa zis tunel ce a dat naștere legendei tunelului ce leagă cetatea de biserica de la Calvaria din cartierul Mănăștur – Cluj.

Ruina păstrează încă înălțimea măsurabilă de 6,75 m. Grosimea zidului a fost străpuns până la lățimea de 4,40 m, fapt ce denotă că zidul nu provenea de la un turn, ci mai curând de la un simplu zid-scut, menit să escarpeze șanțul de apărare și să întărească terasa platoului central. Zidurile de piatră cu grosimi de până la 4 metri, sunt o raritate în arhitectura militară transilvană a secolelor XIII-XIV.

Cetatea a avut două faze de construcție: prima de lemn, iar a doua din piatră.

Cercetările arheologice au scos la iveală artefacte și urme de locuire din epoca bronzului, eventual Hallstatt, din antichitatea clasică (dacică, sec.I p.Ch.) și evident, epoca medievală. Printre artefactele descoperite amintim: fragmente de ceramică medievală pentru uz gospodăresc – gătit și depozitarea hranei și a apei, ceramică fină – cenușie, unelte, accesorii de cavalerie și arme. Totalitatea pieselor metalice întregesc imaginea caracterului strict utilitar-militar al cetății de la Florești, pentru cei aproximativ 150 de ani de funcționare.

Sursa: A. A. Rusu, Cetatea medievală de la Floreşti (jud. Cluj) (Cercetări arheologice din anii 1990-1991), în Ephem. Napocensis, III, 1993, p. 281-298.

Legende

Legenda care dă numele cetăţii vorbeşte despre faptul că în timpul invaziilor tătare, o fată din sat a fost prinsă de tătari și, în ciuda torturilor, nu a dezvăluit locul în care se ascunseseră oamenii din sat. În amintirea ei, cetatea ar fi fost numită Cetatea Fetei. Pe seama acestui loc, ȋnsă, s-au dezvoltat mai multe legende. O alta spune că în cetate ar trăi şapte zâne, care dorm în paturi împletite din pânză de păianjen şi cărora albinele le-ar aduce miere. Altă legendă vorbeşte despre un fecior din sat care ar fi mers după lemne în pădure împreună cu tatăl său. S-ar fi iscat o furtună, iar feciorul nu s-a mai întors în sat. Lumea l-a crezut mort, dar el a apărut după câţiva ani spunând că a rămas slugă la Cetatea Fetei, la zâne.