Greşelile frecvente făcute de părinţi în educarea copiilor

Odată cu începerea şcolii, se intensifică anumite probleme cu care se confruntă părinţii. Aflăm direct de la un psiholog, Constantin Cornea, Psihoterapeut la Clinică Psievolution, care sunt greşelile frecvente făcute de părinţi în educarea copiilor, în funcţie de vârsta lor.

Copiii la vârsta preşcolară:

–    Timpul petrecut cu copiii, care de cele mai multe ori este mult prea puţin.

–    Alegerea unor persoane fără o educaţie aleasă pentru a sta cu aceştia.

–    Încercarea dezvoltării copilului mult peste vârsta acestuia.

–    Programul inadecvat sau haotic de: somn, joacă, alte activităţi sociale.

–    Diferenţele pe care le pot face între copii: care este mai deştept, mai rapid…

–    O altă exagerare este cea legată de masă, să mănânce tot, sau tot felul de regimuri ori alimente care nu atrag copiii.

–    Obligarea copilului să facă un sport – care poate fi excesiv şi nu neapărat conform cu abilităţile înnăscute ale copilului.

–    Oferirea de jucării, dulciuri sau tot felul de premii/recompense care ţin doar de cheful copilului sau doar că să demonstreze că sunt părinţi buni. Copilul trebuie să primească în funcţie de ceea ce oferă.

–    Laudele exagerate sau jignirile exagerate.

–    Timpul prea lung petrecut cu privitul la televizor sau joacă pe tabletă, PlayStation.

–    Acum pot apărea pentru prima dată: furtul de jucării de la alţi copii sau bătaia cu alţi copii.

Soluţii:

–    Copiii ar trebui să aibă un program corect de masă şi somn.

–    Să nu exagereze cu activităţile educaţionale care sunt peste nivelul lui de vârstă, pentru că asta îl poate plictisi sau îi poate crea o aversiune faţă de grădiniţă.

–    Mâncatul tot din farfurie poate declanşa mai târziu bulimie sau anorexie.

–    Recompensele să fie stabilite în funcţie de anumite cerinţe pe care copilul să le îndeplinească, şi abia apoi să primească ceea ce cere.

–    Să aibă foarte mare grijă la modelul de comunicare, de afecţiune, de suport sau înţelegere pe care îl vede copilul între părinţii lui. Acestea sunt primele cărămizi ale caracterului copilului.

–    Dacă află de furtul unor jucării sau bătai cu alţi copii, părinţii nu ar trebui să creadă că odrasla lor e nevinovată, ci să încerce să descopere cu adevărat ce şi cum s-a întâmplat.

Copiii la vârsta şcolară:

–    Din nou programul de: joacă, masă, somn, activităţi sociale, sport.

–    Controlul exagerat al temelor sau lipsa controlului.

–    Angajarea mai multor profesori de: matematică, limbi străine pentru a-i medita.

–    Intervenţiile multiple care se fac la învăţătoare pentru a  avea grijă de copil.

–    Lipsa de interes în privinţa mediului de prieteni format din: colegii de clasă, vecini sau neamuri. Sunt cei care le pot oferi modele negative de educaţie.

–    Chiulul de la şcoală sau sport.

–    Petrecerea a prea mult timp pe calculator sau alte jocuri asemănătoare.

–    Timpul prea lung petrecut afară fără supraveghere.

–    Acum pot apărea comportamentele imitative legate de vicii cum ar fi: alcoolul, fumatul, drogurile.

Soluţii:

–    Să înveţe copilul cu un program cât mai strict şi clar legat de lecţii, joacă, activităţi sociale sau sport.

–    Controlul temelor pentru acasă. Să aibă grijă să nu facă ei temele copiilor, doar să îi spravegheze

–    Să încerce să fie la curent cu prietenii noi şi cu lucrurile noi pe care propriul copil le învaţă.

–    Să ţînă legătură cât mai apropiată cu învăţatoarea şi să ia măsuri imediat ce sunt anunţaţi de anumite deviaţii comportamentale indiferent că vorbim de: chiul, teme nefăcute, lipsa de atenţie în clasă.

–    Să vorbească cât de des pot cu propriul copil pentru a-l câştiga că prieten şi pentru a află adevărata lume interioară a acestuia.

Copiii în preadolescenţă:

–    În primul rând cele legate de sexualitate: încep căutările de informaţîi, de fotografii sau poate avea loc chiar primul act sexual.

–    Prima mare dragoste, una sau mai multe.

–    Legăturile cu prietenii sunt foarte puternice şi astfel pot apărea comportamentele antisociale, bătăi, furturi, lipsa de acasă, consum de alcool, ţigări sau droguri.

–    Problemele cu şcoala cum ar fi: chiulul mai des, lipsa interesului pentru învăţat, lipsa dorinţei de a face mişcare.

–    Timpul petrecut cu jocurile pe calculator creşte.

–    Poate apărea dependenţa de reţelele de socializare.

Soluţii:

–    În primul rând legătura cu dirigintă trebuie să fie foarte strânsă pentru a află de absenţe, despre cât şi cum învaţă.

–    Discuţii cu copilul pentru a află ce îl frământă şi încercarea de a-i cuceri prietenia (dacă nu am făcut asta până acum)

–    Discuţii cu copilul despre persoană pe care o place şi încercarea de a-l sprijini ( financiar sau că şi suport afectiv)  şi de a-i oferi timp să vorbească cu iubita lui.

–    Încurajarea copilului să facă sport, îl poate ajută foarte mult să descarce din energia pe care o are.

Concluzia psihologului este simplă:

Indiferent în care perioada a vieţii se află părinţii şi copiii, atunci când cei din urmă urmează să între la grădiniţă, şcoală sau liceu să nu uităm următoarele:

– Au nevoie mai mult de spirjin şi înţelegere decât de sfaturi

– Să păstrăm o legătură apropiată cu lumea copiilor noştri: visele lor, prietenii lor, dorinţele lor. Să încercăm să le oferim în funcţie numai de ce oferă şi ei la schimb.

– Experienţele părinţilor pot fi destul de departe de cele ale propriilor copii

– Nici o bonă sau guvernantă nu poate înlocui un părinte

– Pregătirea mult peste vârsta copilului îl va face să se simtă superior, să se plictisească în prima fază pentru că ulterior să îi fie greu să păstreze diferenţa de pregătire faţă de propriii colegi.

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.