Guta – tot ce trebuie să ştim despre această boală (continuare)

3

Evolutie (continuare din articolul trecut, îl puteți citi aici: Guta, tot ce trebuie să știm despre această boală)

Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar.
– atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
– atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
– atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.

Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
– niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
– hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.

Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
– cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului – atacul gutos
– degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
– intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
– intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
– odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.

Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
– intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
– persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.

Stadiul 4: guta tofica cronica.

Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
– in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
– la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul radacinii urechii
– daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
– datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar intalnit in clinica

Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
– durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
– articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Medici specialisti recomandati

Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
– medicul de familie
– medicul generalist (medicul de medicina interna)
– medicul reumatolog
– ortopedul.

Expectativa vigilenta

Durerea si disconfortul aparute odata cu atacul de guta, pot fi atenuate prin administrarea antiinflamatoriilor nonsteroidiene (AINS) si prin repaus fizic corespunzator, pana la disparitia simptomelor. Este utila de asemenea utilizarea compreselor calde sau a ridicarii membrului afectat.
Cu toate ca si aspirina este un medicament antiinflamator, nu este utilizat in atacul de guta. Aspirina poate chiar agrava evolutia gutei prin schimbarea brusca a concentratiei serice de acid uric.

Consultul medical de specialitate este necesar chiar si dupa atenuarea durerii cauzate de atacul de guta. Acidul uric acumulat la nivelul articulatiilor poate irita tesuturile periarticulare si poate produce leziuni grave, distructive la acest nivel. Medicul specialist poate prescrie medicamente care pot scadea nivelul acidului uric in sange si sa se previna astfel de complicatii neplacute.
Investigatii

Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru formularea diagnosticului.

Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
– istoricul medical si examenul clinic general
– teste care pot masura nivelul acidului uric seric
– teste care pot masura nivelul acidului uric in urina

Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.

Tratament – Generalitati
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia.
Tratament initial
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
– antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
– colchicina
– corticosteroizi
– ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
– agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
– allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
– colchicina este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.

Pentru prevenirea atacurilor recurente, sunt recomandate urmatoarele:
– scaderea in greutate (in cazul pacientilor cu guta, supraponderali) si mentinerea unei greutati normale. Este utila in acest scop adoptarea unei diete hipolipemiante (cu putine grasimi). Cu toate acestea, o dieta cu un continut caloric mic, poate creste concentratia acidului uric in sange si poate declansa un eventual atac de guta.
– evitarea consumului de alcool, pentru ca acesta inhiba eliminarea renala a acidului uric, facilitand astfel acumularea acestuia la nivelul organismului. Berea, care are un continut ridicat in purine, poate fi considerata mai nociva decat alte tipuri de alcool.
– evitarea dietelor bogate in carne si a dietelor cu produse marine (alimente bogate in purine), care pot creste concentratia acidului uric in sange
– administrarea anumitor medicamente poate scadea eliminarea renala a acidului uric cu facilitatea acumularii acestuia la nivelul organismului. Acestea includ medicatia diuretica (care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului), adimistrarea de niacin sau aspirina. Este important ca orice pacient cu guta sa consulte un specialist inaintea utilizarii unor tratamente medicamentoase complementare
– exercitiul fizic regulat si evitarea sedentarismului.

Majoritatea pacientilor cu guta necesita administrarea medicatiei care scade nivelul acidului uric in sange. Unele persoane pot sa-si controleze nivelurile de acid uric prin mentinerea unei greutati normale, adoptarea unei diete corespunzatoare si evitarea consumului de alcool si a medicamentelor care cresc concentratia acidului uric in sange sau scad eliminarea renala a acestuia.

In cazul pacientilor cu guta care nu au simptome, dar au niveluri crescute de acid uric in sange, nu necesita tratament specific. Trebuie retinut insa ca pacientii cu acid uric extrem de crescut in sange trebuie investigati pentru a identifica eventualele leziuni renale sau articulare. Nivelul acidului uric trebuie monitorizat de medicul de familie pana la revenirea la normal a concentratiei acestuia.
Tratament de intretinere
Orice persoana cu guta care a avut un atac si care nu urmeaza nici un tratament, are un risc mare sa dezvolte atacuri recurente de guta si in viitor. Telul tratamentului de intretinere este acela de a scadea acidul uric din sange si de a preveni atacurile recurente. Este importanta de asemenea identificarea cauzei care a determinat un nivel crescut de acid uric (hiperuricemia).

Medicul specialist va evalua starea generala de sanatate a pacientului si va stabilii tratamentul corespunzator fiecarui caz in parte. Evitarea unor factori precum consumul de alcool, dieta necorespunzatoare, sedentarismul si obezitatea, pot scadea riscul aparitiei gutei si a recidivelor atacurilor acesteia.
Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
– antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
– colchicina
– corticosteroizi
– ACTH
Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
– agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
– allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
– colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Tratament in cazul agravarii bolii
Guta este de obicei tratata cu succes prin administrarea medicatiei care diminueaza simptomele si care scade nivelul acidului uric in sange. Daca guta nu este tratata timp de 10 ani, putem spune ca aceasta devine o boala cronica (simptome cronice, recidivante), care poate afecta ireversibil articulatiile sau rinichiul. Cristalele de acid uric se acumuleaza intraarticular si periarticular sub forma unor noduli duri, denumiti tofi gutosi. Tratamentul stadiului tardiv al gutei include administrarea obligatorie a medicatiei specifice.

Pentru diminuarea durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de guta, se recomanda administrarea de:
– antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), precum ibuprofenul, naproxenul sau indometacinul. Este recomandata evitarea aspirinei pentru ca aceasta poate schimba brusc nivelurile acidului uric si poate agrava simptomele.
– colchicina
– corticosteroizi
– ACTH

Pentru prevenirea atacurilor recurente de guta se pot administra anumite medicamente care scad concentratia acidului uric in sange:
– agenti care grabesc eliminarea renala a acidului uric
– allopurinol, care scade productia acidului uric endogen (la nivelul organismului)
– colchicina, este deseori prescrisa de medicul specialist pentru a prevenii recurentele in prima luna de tratament.
Tratamentul pentru eliminarea tofilor gutosi include administrarea allopurinolului, care poate scadea dimensiunea tofilor, pana la disparitia acestora.
In cazuri rare este necesara realizarea unei interventii chirurgicale in cazul tofilor care poate cauza diformitati.

Tratament ambulator (la domiciliu)
Guta este o boala inflamatorie a articulatiilor, care apare dupa ani de zile in care pacientul are o concentratie sanghina crescuta de acid uric. Acidul uric se depoziteaza la nivelul articulatiilor si este responsabil de simptomele specifice bolii. Pacientii diagnosticati cu guta, necesita urmatoarele:
– diminuare disconfortului si dureri cauzate de atacul de guta
– repaus al articulatiei pana la terminarea atacului (peste 24 de ore dupa disparitia durerii)
– ridicare segmentului afectat
– aplicarea locala a unei comprese calde. Daca acest lucru nu ajuta se poate incerca aplicare locala a unei pungi cu gheata.
– administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), cu evitarea aspirinei care poate inrautatii simptomatologia.

Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos al gutei este impartit in doua categorii. Din prima categorie fac parte medicamentele care atenuaza simptomele secundare atacului de guta: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie). Odata cu atenuarea simptomelor (dupa 2-4 saptamani) este administrata medicamentatia specifica capabila sa scada concentratia acidului uric sangvin si sa previna atacurile recurente de guta.
Medicatia care are ca si scop scaderea acidului uric seric nu se administreaza decat odata cu disparitia atacului de guta. Administarea acestuia in timpul atacului poate agrava simptomatologia prin mobilizarea rezervelor de acid uric din alte regiuni ale organismului.
Durata tratamentului medicamentos depinde in primul rand de severitatea si frecventa atacurilor recurente, precum si de valorile acidului uric in sange. Cu cat sunt atacurile mai frecvente si valorile acidului uric in sange mai ridicate, este necesara administrarea unui medicament de durata.
Tratamentul atacului de guta
Este posibil ca atacul de guta sa survina pe parcursul administrarii medicatiei specifice hipouricemiante, in acest caz nu este indicata oprirea tratamentului pe durata atacului.
In cazul pacientilor cu guta carora li s-a prescris un tratament specific (probenecid sau allopurinol), dar care nu au urmat tratamentul, au un risc mare de recidiva a simptomelor. In acest caz nu este recomandata administrarea medicamentatiei decat dupa remiterea atacului.

De retinut! Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea tratamentului.
– pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia simptomelor.
– AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul atacului de guta
– deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
– aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
– atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai grav.

Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente. Exista mai multe studii medicale care au ca si scop descoperirea unor noi tratamente pentru guta.

Noile medicamente tind sa fie mai eficiente si cu mai putine efecte secundare:
– losartanul, este un medicament folosit in tratamentul hipertensiunii arteriale, face parte din clasa medicamentelor care inhiba enzima de conversie a angiotensinei si are de asemenea si efect hipouricemiant (scade nivelul acidului uric in sange)
– fenofibratul, este un medicament care este folosit in tratamentul hipolipemiant (scade grasimile din sange, trigliceridele si lipidele cu densitate mica). Fenofibratul are de asemenea ca si efect si eliminarea renala accentuata a acidului uric, scazand astfel nivelul seric al acestuia.
– oxidaza urica pegilata, este un produs farmaceutic aflat deocamdata in studiu, care are capacitatea de a scadea nivelurile serice da acid uric, prin transformarea acestuia in molecule usor absorbabile
Tratament chirurgical
Guta este de obicei tratata cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante precum si prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric (tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea articulara si tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).
Alte tratamente
Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
– ciresele si unele plante („ghiara diavolului”), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
– acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
– acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).

Profilaxie

Profilaxia gutei are o importanta mai mica, deoarece majoritatea persoanelor sunt asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
– administrarea corecta si regulata a tratamentului specific pentru guta, pentru a preveni recurentele acesteia
– scaderea in greutate
– abordarea unui stil de viata sanatos, cu o dieta corespunzatoare si exercitiu fizic regulat.
De retinut! Este important ca dupa un atac de guta sa se consulte un medic specialist care poate sa identifice cauzele care au dus la aparitia gutei. Acesta va realiza de asemenea si o evaluare a sanatatii generale si va identifica factorii de risc pentru guta, precum stilul de viata necorespunzator, unele afectiuni sau administrarea unor medicamente. Majoritatea specialistilor vor astepta 2-4 saptamani de la debutul atacului de guta, pana sa inceapa administrarea medicatiei specifice pentru guta.

Este recomandata aceasta abordare, deoarece administrarea precoce a medicatiei poate determina dislocarea depozitelor de acid uric din alte zone ale organismului, cu cresterea nivelului seric de acid uric si agravarea simptomelor.
In cazul in care inflamatia articulara este accentuata si este situata la nivelul unei articulatii mari, medicul specialist poate efectua o aspiratie evacuatorie care poate astfel diminua simptomele.

Majoritatea persoanelor afla ca au niveluri crescute ale acidului uric doar dupa primul atac de guta, cu toate acestea este importanta monitorizarea bolii pentru a prevenii recurentele si complicatiile tardive. (doc.ro)

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.