Impozitarea bacșișului la restaurante și baruri, în România

Impozitarea bacșișului oferit de clienți angajaților din restaurate, baruri sau alte firme HoReCa îi nemulțumește în continuare pe patronii români din domeniu, care cer noi prevederi.

În prezent la controalele ANAF în restaurante și baruri, „există riscul  ca veniturile din bacșiș distribuite angajaților să fie considerate venituri de natura salarială” – se plâng patronii de restaurante și baruri membri ai patronatului HORA.

Ca venit de natură salarială, bacșișul ar fi astfel taxat cu:

  • 10% impozit pe venit
  • 25% contribusții la asigurările sociale (CAS)
  • 10% contribuții la sănătate (CASS)
  • 2,25% contribuție asigurătoare de muncă. CITEȘTE AMĂNUNTE RELEVANTE PE STARTUP

ISTORIA BACȘIȘULUI: potrivit strirpesurse Dar de unde a pornit notiunea de bacsis?

Conform sursei, chiar de la britanici, in secolul XVII. Initial, era o practica a aristocratilor, care obisnuiau sa ofere mici cadouri celor din clasele inferioare, scrie ziare.com

SUA – In SUA, bacsisul a ajuns importat din Europa, in secolul XIX, adus fiind de bogatasii americani recent intorsi din vizita. Tema bacsisului e una amplu dezbatuta si in prezent in America, existand atat pareri pentru, cat si contra.

Insa bacsisul a fost adoptat, iar numai in 2007 se estimeaza ca 42 de miliarde de dolari au ajuns doar la angajatii din restaurante.

China – In China, insa, la fel ca in multe alte tari asiatice, nu exista aceasta cultura, a „atentiilor”. De altfel, timp de zeci de ani bacsisurile au fost interzise, considerandu-se ca sunt un gen de mita.

Nu se lasa bacsis la restaurant decat in situatia in care e vorba de localuri destinate clar turistilor straini. La hotel se lasa „atentii” doar daca sunt frecventate de straini (si doar celor care cara bagajele).

Japonia – In Japonia, „atentiile” sunt acceptate doar in anumite situatii: nunti, inmormantari si alte astfel de evenimente speciale. Altfel, se poate intampla ca „beneficiarul” sa se simta chiar jignit, insultat de-a dreptul.

Aici e impamantenita ideea ca serviciile trebuie sa fie cele ideale de la bun inceput. Chiar si atunci cand sunt acceptate „atentiile”, exista un protocol care trebuie urmat – banii sunt pusi in plic si reprezinta o forma de multumire si respect.

Pesonalul din hotel este intotdeauna scolit sa refuze politicos bacsisul.

Franta – In Franta, bacsisul este inclus prin lege in nota de plata inca din 1955. Totusi, nu e neobisnuit sa se lase si chelnerului, de exemplu, ceva.

Practica e insa tot mai rar intalnita in randul celor tineri. Un sondaj din 2014 arata ca 15% dintre francezi nu dau niciodata bacsis, un numar dublu fata de anul anterior.

Africa de Sud – In Africa de Sud bacsisul se refera, de obicei, la banii lasati dupa ce ti-ai parcat masina. Intr-o tara cu un somaj atat de mare – 25% – foarte multi cetateni se ofera sa ajute soferii sa gaseasca un loc de parcare si chiar sa le pazeasca masina. Un serviciu ce se poate dovedi util, daca iei in considerare faptul ca zilnic se fura aproape 140 de vehicule, dupa cum arata cifrele de anul trecut.

Un astfel de serviciu se plateste cu echivalentul unui dolar si nu e pentru moment fiscalizat in vreun fel.

Elvetia – In Elvetia se lasa bacisis in majoritatea situatiilor. De obicei, se rotunjeste suma de pe nota, inclusiv la hotel sau la coafor. Totusi, sa nu uitam ca tara are unele dintre cele mai mari salarii minime din lume. Chelnerii, de exemplu, castiga echivalentul a mai bine de 4.000 de dolari lunar. Prin urmare, personalul nici nu e atat de dependent de bacsis ca in SUA, de exemplu.

India – In multe dintre restaurantele din India bacsisul e trecut pe nota, asa ca de obicei nu mai trebuie lasat nimic chelnerului. Daca acesta nu apare pe nota, atunci eticheta cere sa se lase in plus 15 – 20% din suma.

Sunt insa si localuri unde, la intrare, se stipuleaza clar faptul ca nu trebuie lasat bacsis.

Un studiu din 2015 a aratat ca indienii sunt printre cei mai generosi cu bacsisurile din intreaga Asie, fiind intrecuti doar de Bangladesh si Thailanda.

Singapore – Aici pot fi lasate mici atentii la hotel, restaurant si taximetrist, dar politica tarii e impotriva acestei practici.

Egipt – Egiptul este o tara unde bacsisul e inglobat in cultura. Numit de localnici „baksheesh”, este lasat atat chelnerului, cat si angajatului de la benzinarie, care alimenteaza masina.

Bacsisurile sunt binevenite intr-o tara unde somajul e de peste 10%.

Iran – Si in Iran bacsisul e parte din cotidian. Niciodata nu va fi respins.

Rusia – In timpul regimului sovietic, bacsisul nu era permis, dar, din 2000 incoace, s-au schimbat si aici lucrurile. E numit de localnici „chayeviye”, care s-ar traduce „de un ceai”.

Totusi, cei in varsta pot refuza sa primeasca bacsis, considerandu-l o jignire.

Argentina –A rasplati chelnerul pentru o friptura gustoasa nu va duce la probleme in Argentina. Asta, desi bacsisul a fost scos in afara legii in 2004 si, teoretic, e ilegal atat in restaurant, cat si in hotel.

Chiar si asa, circa 40% din veniturile unui chelner provin din bacsisuri.

1 COMENTARIU

  1. In Anglia, Scotia, Irlanda, dar si iun alte tari, am auzit ca si in Grecia, exista un bol unde clientii multumiti pot lasa cat vor. Exista asa ceva si in SUA.
    La noi, aceasta impozitare este abuziva, poate fi considerata o dubla impozitare. Suma respectiva a fost odata impozitata la sursa, cu ea nu se cumpara nimic, si atunci, daca nu se transforma in bunuri ori servicii, cum naiba sa-l impozitezi?Dar, ANAF ia de la cei mici si multi pentru ca sa acopere faptul ca nu ia de la cei putini si de undse ar incasa sume uriase.

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.