În vreme ce în țările dezvoltate se aruncă milioane de tone de alimente iar pe masa omului die rând se află astăzi ceea ce acum un secol aveau doar regii, o mare parte a planetei se confruntă cu o sărăcie inimaginabilă, greu de văzut în imagini darămite la fața locului sau să o ”experimentezi”.
Dezvoltarea unor țări este legată și de producția de armament, nu doar de sistemele lor de producție și distribuție. Armament cu care amenință apoi alte țări, exploatându-le resursele și menținându-le sub pragul de sărăcie tocmai pentru a le exploata și mai ușor. Puterea în geopolitica mondială mereu s-a bazat pe colonialism, jaf și cucerirea și asuprirea în diversele ei forme, militare sau nu.
Pentru ca unele țări să aibă alimentele sau produsele industriale ieftine, sunt nevoite alte țări să înoate în cea mai gravă sărăcie. Iată mândria civilizației, bucuria de trăi într-o țară dezvoltată cu prețul vieții a milioane de oameni din țările menținute în sărăcie și conflicte.
Foametea la nivel global – alarmă în 51 de țări: zonele cele mai afectate din Asia de Sud și din Africa sub-sahariană
Acesta este rezultatul raportului Cesvi: „Migrația și malnutriția sunt două probleme strâns legate”
„În 51 de țări ale lumii, nivelurile de malnutriție sunt foarte îngrijorătoare: aproximativ 124 de milioane de persoane suferă de foame acută, în timp ce 151 de milioane de copii sunt afectați de stagnarea creșterii și 51 de milioane de oameni prin viață degradantă, în mizerie”.
Atunci când se subliniază indicele global de foame 2018 (GHI) prezentat la Milano de către Cesvi, nu se face pentru act pur statistic, ci pentru a sensibiliza lumea bogată.
La nivel general, foametea rămâne o problemă serioasă: zonele cele mai afectate sunt Asia de Sud și Africa, la sud de Sahara.
Conform GHI 2018, dintre cele 79 de țări cu un nivel alarmant al foametei, doar 29 vor atinge obiectivul de „Zero Hunger“, stabilit de Organizația Națiunilor Unite, până în 2030. În Africa sud-sahariană există o rată de malnutriție de 22%, datorat condițiilor climatice nefavorabile, instabilitatea politică și conflictele prelungite.
Printre țările în care malnutriția este alarmantă sunt: Zimbabwe (46,6%) și Somalia (50,6%). Tot în Africa Sub-sahariană sunt țările cu cea mai mare rată a mortalității infantile sub 5 ani, începând cu Somalia (13,3%), Ciad (12,7%) și Republica Centrafricană (12,4%), în această ultimă țară nivelul de foame este definit ca fiind „extrem de alarmant”.
Tot acestea sunt regiunile din care pleacă mii de migranți care aleg Europa ca destinație în căutarea unei vieți mai bune.
Vestea bună – Într-o imagine generală, încă îngrijorătoare, GHI 2018 evidențiază totuși faptul că foametea a scăzut începând cu anul 2000, indicând o îmbunătățire tangibilă a vieților a milioane de femei, bărbați și copii.
Unele țări, inclusiv Angola, Etiopia și Rwanda, care au înregistrat niveluri extrem de alarmante de foame în 2000, înregistrează acum o reducere a procentelor de cel puțin 50%. În plus, 27 de țări din Asia de Sud și Africa sub-sahariană au reușit să atingă un nivel moderat de foamete: printre ele, se numără Gabon, Ghana, Mauritius, Senegal, Africa de Sud și Sri Lanka. Chiar și Bangladesh și Etiopia, în ciuda nivelurilor încă serioase, au înregistrat o scădere a sărăciei și a malnutriției în ultimii ani.
„Lumea a făcut progrese substanțiale în combaterea foametei, dar într-o încă nu suficient de rapidă pentru a atinge obiectivul fixat pentru 2030. Zero Hunger Index Hunger Global conține un mesaj clar – a spus Daniela Bernacchi, CEO al Cesvi- este nevoie de eforturile combinate ale diferiților actori, inclusiv comunitatea internațională, guvernele naționale și societatea civilă, pentru a aborda criza alimentară din lume, unde situația este încă alarmantă, dar ca răspuns la situația de urgență nimic nu este suficient, trebuie să mărim investițiile și promovarea programelor de dezvoltare pe termen lung în regiunile cele mai critice. Foamea este un pericol persistent care amenință viața a milioane de oameni, dintre care mulți trăiesc drama deplasărilor forțate, refugierea”.
Foametea și migrația – 68,5 milioane de persoane din întreaga lume sunt forțate să-și părăsească locurile natale, inclusiv cele 40 de milioane de persoane strămutate intern, 25,4 milioane de refugiați și 3,1 milioane de solicitanți de azil. Raportul prezentat de Cesvi subliniază faptul că foametea este adesea o cauză și o consecință a deplasării: „Migrația forțată și foametea sunt două probleme strâns legate care afectează cele mai sărace regiuni ale lumii și care sunt marcate de conflict”
Combaterea problemei – GHI din 2018 definește câteva orientări pentru a face față efectelor foametei și a migrației forțate: sprijinirea politicilor care vizează evitarea conflictelor și construirea păcii la toate nivelurile; să se răspundă situației de urgență cu acțiuni umanitare pe termen lung pentru a combate insecuritatea alimentară, promovând, de asemenea, dezvoltarea comunităților locale, deoarece majoritatea fluxurilor migratorii durează ani de zile; ajutorarea oamenilor forțați să migreze.
„Trebuie să ne concentrăm asupra refacerii economice a comunităților locale prin intervenții specifice. Cesvi împlinește acest angajament de peste treizeci de ani, suntem activi în peste 20 de țări și în situațiile cele mai critice, unde foametea amenință viața a milioane de oameni, la fel ca în Somalia, o țară afectată de una dintre cele mai grave sărăcii de zeci de ani. În 1991, anul de prăbușire a statului, în Somalia au existat mai mult de 1,5 milioane de persoane deplasate intern, în timp ce un alt milion de oameni acum trăiește ca refugiat în regiunea Cornul Africii.
GHI 2018 arată că lupta împotriva foametei globale este un angajament comun și o provocare din ce în ce mai complexă și mai urgentă și mai complexă „.
Ce am putea face fiecare dintre noi? Elimina risipa, reduce consumismul, reîntoarce la vechile valori, respecta și ajuta în toate modurile pe cel flămând, conștientiza faptul că nu se știe cum viața ar putea răsturna scara și să fim noi cei de acolo, de jos…! Când să ajutăm, cât sau cum? Întreabă-ți inima când îți imaginezi, (încearcă asta chiar acum) în fața ochilor tăi un copil gata să moară de foame… Apropo, tu ai luat micul dejun?
Și nu trebuie să mergi până în Africa pentru ca să ajuți, posibil să fie chiar lângă tine cel flămând, la fel de posibil este să te lași angrenat în marile misiuni specializate de ajutorare a țărilor sărace la care să donezi cât poți sau chiar să mergi cu ei…
De regulă suntem foarte generoși însă… dăm tot celor care au deja, nu-i așa?
