În loc să mă alăptez, am mâncat crud sânul mamei…!

Dacă nu am înțeles nici acum că pandemia a amânat sfârșitul lumii noastre și moartea Pământului, și că va trebui să redimensionăm foarte multe atitudini și să ne schimbăm modul de viață, mai degrabă decât mai târziu vom fi serviți cu un cataclism în toată regula.

redeveniti prunci
alaptare
Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Pământul, cu prilejul măsurilor de izolare pricinuite de pandemie, răsuflă un pic mai ușurat de povara poluărilor iar asta nu va rămâne fără consecințe pozitive.

Odată ce aerul, apele, solul, sunt mai puțin otrăvite, acestea se însănătoșesc și însănătoșirea se va reflecta ca răspuns în gustul și puterea de vindecare a alimentelor.

Vom redescoperi adevăratul gust și potențial al tuturor produselor agricole și nu doar atât. Natura în întregul ei ansamblu este armonizată să ne dea viață, să ne asigure sănătatea.

Marea parte a bolilor și a virusurilor care le provoacă sunt doar consecințele otrăvirii planetei, sunt un efect și nu un accident genetic întâmplător.

Dimineața, deja observăm de la fereastră voioșia păsărelelor, plantelor, aerul mai hrănitor și toate astea din păcate vor sfârși când se va reîncepe modul de viață așa-zis normal.

Lecția oferită de această pandemie se pare că puțini o vom înțelege și-i vom aplica învățămintele. Nu vrem să înțelegem în ruptul capului că de dragul civilizației moderne am distrus planeta.

Este ca și cum prunci fiind, în loc să ne alăptăm, am mânca, așa crud, sânul mamei cu totul…!

Ne este foarte greu în această perioadă de izolare fiindcă nu suntem obișnuiți să stăm cu noi înșine, cu cei cărora le zicem convențional ”dragi”, nu suntem obișnuiți să locuim în spațiul nostru numit acasă și pentru care, chipurile, am muncit și muncim să îl avem.

În loc să fim bucuroși că avem un răgaz de a sta în pace și să medităm la cine suntem cu adevărat și ce aspirații avem, cădem în depresii.

Am avut ocazia acum să facem cunoștință cu noi înșine dar și cu cei dragi pe care mai mereu i-am ignorat, le-am dedicat prea puțin din timpul nostru, mereu preocupați de altceva, noi spuneam că de muncă… dar nu numai de asta.. era buimaca dar aroganta rătăcire în labirintul unei societăți croite împotriva vieții.

O societate a supraviețuirii și nu a viețuirii.

Ni se păreau știrile de prin lume despre nenorociri doar știri și atât, fără să ne stârnească nimic profund în suflet și fără să ne mâine la vreo faptă bună… ziceam în sinea noastră acel ”bine că nu e la noi”.

Dar iată că a venit și la noi urgia și… iarăși nu am învățat nimic?

Măsurile de izolare se vor ridica, virusul acesta teribil va dispărea așa cum a venit.

Ne vom întoarce la muncă, la plimbare oriunde, vom umple șoselele de trafic, ne vom înghesui prin stațiile de metrou, vom umple magazinele, teatrele, sălile de spectacole, stadioanele, barurile și restaurantele, hotelurile, plajele, vom trăi cu disperarea regăsirii vieții avute înainte de izolare.

La început poate că vom fi un pic timizi, derutați, iritați de aglomerația de care un pic ne-am dezobișnuit.

Vom polua din nou aerul, apele, solul, fiindcă vor reporni fabrici și surse de poluare. Apropo, în aceste vremuri cât am stat acasă, apa nu am încetat să o poluăm, dimpotrivă.

UN EXEMPLU DE PERVERSITATE: Circulă în Italia pe televiziuni un spot publicitar la un detergent care pretinde că economisește apa, fiindcă el ar fi mult mai eficient, ei bine, dar chiar otrava eficienței este mai periculoasă decât consumul apei.

Dacă am cheltui de zece ori mai multă apă și deloc acel detergent sau altul, ar fi o binefacere pentru Pământ, fiindcă apa în exces se va întoarce la noi prin circuitul ei dar mai curată.

Folosim prea multe produse chimice otrăvitoare în orice, alimente, menaj, vestimentație, distracție, muncă…

Sunt destule soluții nepoluante dar nu avem cultura necesară folosirii lor fiindcă interesele comerciale ne educă să consumăm tocmai ceea ce este dăunător vieții noastre și Planetei iar noi numim asta …civilizație…

Dacă nu am înțeles nici acum că pandemia a amânat sfârșitul lumii noastre și moartea Pământului, și că va trebui să redimensionăm foarte multe atitudini și să ne schimbăm modul de viață, mai degrabă decât mai târziu vom fi serviți cu un cataclism în toată regula.

Ce va trebui să facem? Să găsim o nouă viziune socială, un alt mod de producție, o altă structură dată conceptului de civilizație și de progres.

Progresul nostru nu poate fi regres Pământului, ci împreună cu el, deci și Pământul să progreseze.

Suntem din ce în ce mai convinși că noi suntem Dumnezeul vieții noastre și că de noi depinde orice.

Ei bine, așa să fie… dar neapărat trebuie să ne asumăm această postură și să ne comportăm ca atare, ca dumnezei creatori și milostivi față de întreaga viață și tot ceea ce o susține.


Un mic virus ”a răsturnat căruța” numită civilizație, măcar de-ar fi numai acest virus, mai sunt mii de alte cauze ale căror efecte le resimțim deja… acumulate ele înseamnă pași hotărâți spre sfârșitul lumii.

Deci nu Dumnezeu Tatăl ne pedepsește. El doar se roagă în genunchi la noi oamenii să nu ne mai distrugem, să nu mai stricăm opera Sa, să ne alăptăm de la sânul Cerului fără să ne mai înfigem vorace dinții…

Societatea de mâine ne așteaptă să fim mai responsabili, foarte atenți la gesturi, la ce consumăm, pentru ce cheltuim sudoarea, ce ne hrănește și cum, ce ne distrează și cum și ce ne educă și cum.

Va trebui să schimbăm înțelesul de avere, de bani, de Putere, de politică, de educație, de civism, să cerem aleșilor cu fermitate ceea ce într-adevăr trebuie, nu doar să-i votăm și apoi să-i lăsăm să decidă orice. Asta ar însemna implicare și nu pretenție arogantă.


La ce ești gata să renunți pentru binele zilei de mâine și la ce nu?

Dacă această zi, astăzi, este arca lui Noe iar tu ești alesul să urci, ce ai lua cu tine dintre lucrurile de ieri?

Meditează, cum să fii tu Dumnezeu, mulțumește acestui virus chiar dacă a luat din viață sute de mii de suflete ca preț acestei lecții foarte dure.

Facebook Comments

Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here