Înaintea lui Alexandru Macedon, se pare că dacii au cucerit … India!

Această informaţie este transmisă de un cronicar al lui Alexandru cel Mare şi care  descrie atît locurile, obiceiurile unor popoare întîlnite în drumul spre India cît şi unele date istorice legate de acele locuri. Este vorba de Anabasis Alexandri, cartea VIII,  Indica. Traducerea în engleza a acestei lucrări aparţine lui Tr. E. Iliff Robson, anul 1933. Această carte cuprinde 43 de paragrafe iar în unele din ele se face referire la trecutul Indiei şi populaţiei acesteia. Deşi nu se face referire în texte prin dominaţia  „dac” sau „Dacia”, e bine să se facă unele precizări spre clarificare:

– În Dacia era venerat şi poate fi considerat zeu local reprezentativ Dionysos. Acesta  s-a născut pe teritoriul Daciei. Era un lucru firesc în acele vremuri ca popoarele să fie denumite după ceea ce era singular şi specific lor,  chiar dacă acel popor se autonumea diferit de cum îl numeau alţii! Ex: goţii – numele vine de la…Gott – Dumnezeu, aşa cu îl chemau în limba lor. Dar puteau avea şi alte denumiri, în funcţie de cei care îi cunoşteau. Astfel, se presupune că numele dacilor vine de la… „daka”, cum se numea sabia lor încovoiată, unică în acele timpuri. De aici vine şi cuvîntul dagger – folosit în engleza şi franceză – un cuţit de luptă. Grecii îi numeau cu respect pe daci „Dionisieni” întrucît acesta era zeul reprezentativ al dacilor, Dionisos, născut pe aceste meleaguri, ca de altfel şi Apollo, Artemis… împrumutaţi apoi şi de mitologia greacă şi romană.

Anabasisi Alexandri, Indica cuprinde 43 de paragrafe detailate, în care se descriu locurile pe unde a trecut  Alexandru cel Mare, dar şi istoria, geografia sau obiceiurile populaţiilor din acele zone, în acest caz, India.

Mai jos, aliniatele din paragrafele care se referă la dacii Dionisieni şi impactul lor asupra istoriei, culturii şi tradiţiei Indiei, aşa cum sunt scrise în carte:

“…The Nysaeans are not an Indian race; but part of those who came with Dionysus to India; possibly even of those Greeks who became past service in the wars which Dionysus waged with Indians; possibly also volunteers of the neighbouring tribes whom Dionysus settled there together with the Greeks, calling the country Nysaea from the mountain Nysa, and the city itself Nysa. And the mountain near the city, on whose foothills Nysa is built, is called Merus because of the incident at Dionysus’ birth. All this the poets sang about Dionysus; and I leave it to the narrators of Greek or Eastern history to recount them …”

” … Nyseeni nu sînt de rasă indiană (anterior se aminteau alte triburi locale indiene) ci parte din cei ce au venit în India cu Dionisienii, posibil chiar şi acei greci care au rămas  după terminarea serviciului militar şi al războiului, pe care Dionisienii l-au purtat cu indienii posibil şi voluntari ai triburilor învecinate pe care Dionisienii i-au aşezat acolo alături de greci. şi numind apoi ţinutul (ţara) respectiv Nysaea, după numele muntelui Nysa. Şi muntele alăturat, la poalele căruia e construită cetatea este numit Merus din cauza că acolo s-a întîmplat naşterea lui Dionysos *( Meru – în sanscrită – axa lumii, – axis mundi în latină). Toate acestea poezii le-au cîntat despre Dionysos; las în seama povestitorilor din Grecia sau răsăritului (ei ) (Dacia ! India)  să le enumere  … “

”… Before Alexander, too, there is a considerable tradition about Dionysus as having also invaded India, and having subdued the Indians; about Heracles there is not much tradition. As for Dionysus, the city of Nysa is no(w) mean memorial of his expedition, and also Mount Merus, and the growth of ivy on this mountain then the habit of the Indians themselves setting out to battle with the sound of drums and cymbals; and their dappled costume, like that worn by the bacchanals, of Dionysus. But of Heracles the memorials are slight … “

„… Înaintea lui Alexandru, de asemenea e o traditţe vastă despre Dionisienii  care au invadat India şi i-au subjugat la fel pe indieni; despre Heracles (adică greci ) nu e prea multă tradiţie. Cît despre Dionisieni, cetatea Nysa este acum un memorial al expediţiei lor militare şi de asemenea Muntele Merus şi creşterea faimei lui, ca şi obiceiul însuşi al indienilor care se pregătesc de bătălie în sunetul timpanelor şi al tobelor, cît şi îmbrăcămintea lor drapată ca acelea purtate de  bacanalele lui Dionisos, (este fără îndoială izbitoare asemănarea între costumele tradiţionale balcanice – româneşti – cu iţari , brâu şi cămeşoaie încreţită, şi costumele tradiţionale bărbăteşti indiene, chiar şi în ziua de azi!). Cît despre Heracles (greci ) influenţele sînt mici…”

 “…The Indians, he says, were originally nomads, as are the non-agricultural Scythians, who wandering in their waggons inhabit now one and now another part of Scythia; not dwelling in cities and not reverencing any temples of the gods; just so the Indians also had no cities and built no temples; but were clothed with the skins of animals slain in the chase, and for food ate the bark of trees; these trees were called in the Indian tongue Tala, and there grew upon them, just as on the tops of palm trees, what look like clews of wool. They also used as food what game they had captured, eating it raw, before, at least, Dionysus came into India. But when Dionysus had come, and become master of India, he founded cities, and gave laws for these cities, and became to the Indians the bestower of wine, as to the Greeks, and taught them to sow their land, giving them seed. It may be that Triptolemus, when he was sent out by Demeter to sow the entire earth, did not come this way; or perhaps before Triptolemus this Dionysus whoever he was came to India and gave the Indians seeds of domesticated plants; then Dionysus first yoked oxen to the plough and made most of the Indians agriculturists instead of wanderers, and armed them also with the arms of warfare. Further, Dionysus taught them to reverence other gods, but especially, of course, himself, with clashings of cymbals and beating of drums and dancing in the Satyric fashion, the dance called among Greeks the ‘cordax’; and taught them to wear long hair in honour of the god, and instructed them in the wearing of the conical cap and the anointings with perfumes; so that the Indians came out even against Alexander to battle with the sound of cymbals and drums….”

“… Indienii, spune el, au fost originar nomazi, aşa cum sînt şi neagricultorii sciţi care rătăceau în căruţele lor şi locuiau cînd într-un loc, cînd în altul din Sciţia, fără să construiască cetăţi (aşezări fortificate) şi nevenerînd nici-un templu al zeilor şi ei umblau îmbrăcaţi cu pieile animalelor ucise în vînătoare iar drept hrană mîncau scoarţă de copaci. Aceşti copaci erau numiţi în limba indienilor Tala, pe care îi  creşteau în vîrful palmierilor care seamănă ca fuiorul de lînă. Ei mai foloseau drept hrană orice altceva ar mai fi putut prinde, şi mîncîndu-le apoi crude – cel puţin aşa se întîmpla înainte de venirea Dionisienilor în India. Dar după ce au venit Dionisienii şi au devenit  stăpînii  Indiei , au clădit cetăţi şi au dat legi pentru aceste cetăţi, şi au devenit pentru indieni mai buni decît vinul. Aşa cum au fost şi pentru greci, i-au învăţat pe ei să aibă grijă de pămînt, să-l cultive, dăruindu-le seminţe. Şi dacă ar fi fost Triptolemeus, atunci cînd a fost trimis de zeiţa Demetra să aibă grijă de întreg pămîntul, nu ar fi putut face mai mult pentru ei (pentru indieni). Sau poate înaintea lui Triptolemeus, acest Dionysos oricine ar fi fost, a venit în India şi le-a dat indienilor seminţele plantelor domestice, apoi Dionisienii pentru prima dată  au înjugat boii la plug şi i-au făcut pe majoritatea indienilor agricultori în loc de nomazi, şi i-au înarmat pe ei de asemenea cu arme de război. Mai departe, Dionisienii i-au învăţat pe ei să venereze alţi zei, dar în mod special pe Dionysos, lovind timpanele unele de altele şi bătînd tobele în dansuri în stil satiric numit după greci, căci printre ei, cordacs (dacs – este evidentă referirea la daci, probabil brîul dacilor sau hordacs – „hora dacilor” ), şi i-a mai învăţat să poarte părul lung în onoarea zeului Dionysos şi i-a instruit să poarte căciuli conice (aidoma dacilor, şi azi la ţară căciulile din blană de oaie sunt conice), şi să se înmiresmeze cu parfumuri, astfel încît indienii au ieşit la bătălie chiar şi înaintea lui Alexandru cel Mare în sunetul timpanelor şi al tobelor.”

Sursa: George Valah Blog

Facebook Comments