Începe să mulțumești…


Corina F. Vatavu prin corespondență 

Trăim într-o epocă în care ne plângem de orice.
Da, ne plângem de orice! Că nu avem timp, că plouă, că nu găsim un loc de parcare, că șeful e ursuz, că politicii sunt corupți și hoți, ne plângem de prețurile mari, de taxe, că nu mergem în vacanță, că mâncarea e sărată sau nu, că e frig, că e cald… pentru orice. Ce-ar fi dacă nu ne-am mai compătimi atât? Ați observat că atunci când o persoană începe să vorbească despre nenorocul lui cu o altă persoană, aceasta începe să confirme și să se ajungă chiar la un fel de ”întrecere” care e mai ghinionist? Dacă ne văicărim, să nu ne așteptăm să se schimbe faptele, acțiunile noastre, însă se va schimba starea noastră internă, vom fi mai melancolici, mai triști, mai apatici.
Să lăsăm la o parte toate aceste ”dileme” și să începem să trăim.
O soluție bună ar fi să… mulțumim. La început poate fi greu, pentru că suntem supărați, pentru că nu găsim nimic pentru ce mulțumi, pentru că pare ciudat, poate pentru că pare inutil. Știm cu toții că începutul în orice demers e partea cea mai dificilă, de aceea se poate începe cu lucrurile simple. De exemplu, să mulțumim că ne-am trezit dimineața, pentru hainele pe care le avem, pentru casele calde în care trăim, pentru persoanele din jurul nostru care ne iubesc, pentru hrană, pentru obiectele pe care le avem și pe care le folosim.
Putem mulțumi pentru trecut, pentru prezent (că nu suferim, pentru că avem mâini și picioare, pentru că nu suntem bolnavi) și pentru viitor. Să încercăm să facem din a mulțumi o acțiune personală și originală, să o facem din toată inima și să nu devină o obișnuință. Pentru că aceste obișnuințe sunt mecanice, fără energie, însă făcând cu voință și concentrați, rezultatul e fantastic… rezultatul e fericire.
Dacă ne plângem mereu, vom avea parte mereu de insatisfacții, dacă ”semănăm” recunoștință, vom ”culege” recunoștință… să ne folosim puțin fantezia.
Străbunii noștri știau asta dintotdeauna… e simplu.
Doar pentru că e atât de simplu, noi nu credem, credem că soluțiile la problemele noastre trebuie neapărat sa fie complicate.
Simplitatea – să începem să vedem frumusețea în tot: privind un copac, o floare, ploaia, iarba, persoane, animale, cerul… Frumusețea nu o găsim doar în apusul soarelui în Hawaii sau Cascada Niagara, frumusețea e peste tot în jurul nostru, într-o ceașcă de cafea aburind, în reflexul luminii dată de vitrina unui magazin… Frumusețea într-un pahar de apă, într-un râu, într-un ocean, dar și într-o simplă baltă. Frumusețea e în noi, fiindcă suntem făcuți din apă și viața făcută din frumuseți. Să deschidem ochii și să vedem aceste frumuseți sublime.
Indiferent de ce ți se întâmplă, începe să mulțumești și nu vei regreta.

Facebook Comments