Întărâtă-i, Drace!

Întărâtă-i, Drace! 

Dacă are dreptate unul sau altul nici nu mai contează. Semnele democrației stau în dispute. Dar când disputele ocolesc interesul țării, ele se numesc altfel.

Nu a fost după 1989 vreun politician necontestat iar asta arată cumva și intenția de democrație, dar nici nu avem vreo dovadă că vreun politician a făcut și altceva în afară de a apăra interesele sale și ale clicii din care face parte, să nu spunem și despre cei din umbra partidelor.

Bâjbâiala și vorbăria fără temei, incompetența, reaua-voință, diversiunea, au lăsat legile fie să curgă tacit, fie ciuntite, iar cele cât de cât necesare să fie uitate prin sertare.

Între timp lefurile aleșilor și numiților au curs și mai curg, mandatele expiră, dacă nu survin anticipate, interesele găștilor lor sunt protejate oricum, omul de rând așteaptă… Ce?

La ultimele alegeri, câștigate de PSD, opoziția, unindu-se, a însemnat o  majoritate decisivă preluării puterii.

Au promis fiecare sau împreună un program de guvernare. Oamenii au recăpătat răbdarea bună, așteptând miracolul ”non-pesedist”!

Noua putere s-a văicărit de greaua moștenire și a făcut împrumuturi colosale și scumpe iar banii au astupat găuri vechi și guri noi flămânde, însă, altceva nimic, investiții timide și ”pas cu pas”-ul din presupusul program de guvernare s-a dovedit a fi spre înapoi, dacă nu mai rău, în gol.

Vina pandemiei, vina moștenirii, vina omului de rând că ”pretinde” respect, vina țării că se vrea guvernată și strică pacea noii puteri care încă nu are habar ce este cu ea pe lumea asta…

Foștilor haștagiști rezist le-a venit rândul să pună țară să reziste la bolmojala și incompetența lor.

Pesediștii habar nu au avut să guverneze, darămite să stea în opoziție, au șezut după alegeri larvar sau vegetativ, în vreme ce partidul isteric (și nu istoric) PNL, a simulat oarece seriozitate…

PNL, un partid rămas mic din toate punctele de vedere și cu aproape niciun liberal adevărat în compoziția lui, s-a văzut nevoit să suporte mofturile colegilor de coaliție la nefăcutul datoriei asumate, guvernarea.

În sânul mic, aproape bubă, al PNL, s-a iscat pofta de putere iar disputa ORBAN-CÂȚU a făcut să iasă la iveală adevăratul caracter al ăstor pretins politicieni… Întărâtă-i, Drace!

A venit ca un colac mucegăit peste pupăza leșinată prăpăstiosul proiect care ofensează cu nerușinare numele marelui Anghel Saligny și șubreda căruță a coaliției s-a dus în râpă…

Deja căruța avea caii, să nu spun altfel, unul hăis și altul cea!

Detaliile le aflați de pe surse media dacă deja nu sunteți la curent cu mâzga politicii românești.

Acum, ce ar mai fi de făcut?

Să vină anticipatele? Criză prelungită de guvern? Pierderea altor șanse, luni de zile și miliarde de lei? Sloganul România este neguvernabilă să aducă dictatura militară? Președintele complice sau uneltitorul din umbră, cel care-i întărâtă, să fie suspendat?

Revenirea pesediștilor la putere aliați cu ”trădătorii” coaliției? Un guvern PNL-PSD?

Probabil, unica soluție ar fi izgonirea din țară a tuturor politicienilor indiferent de culoare sau dacă au fost unși ori nu pe la Putere…!

Este de necrezut faptul că în România nu mai există niciun om serios, cu credință față de țară, cu moralitate, cu pricepere și competențe și pe care românii să-l suie la Putere.

Este de necrezut faptul că impostorii ăștia chiar pot face orice, oricum, oricând, ducând în derizoriu orice concept politic, orice simț al răspunderii.

Este inadmisibil să fie plătiți de la buget vagabonzii ăștia doar pentru a distruge…

La ora actuală nicio formațiune politică din România nu și-a dovedit că ar merita încrederea românilor.

De peste 30 de ani diversiunea și joaca de-a guvernarea a îmbogățit ciocoii și a sărăcit cumplit țara, a dus la dezolare, deznădejde, exil…

Nu mai există nicio rușine în sufletul uscat al politicienilor noștri. Nu mai este nicio fărâmă de frică pentru sfârșitul răbdării gloatei.

Întărâtă-i, Drace! este o diversiune, o metodă, o politică de stat, un blestem pe capul bietului român de rând.

Și culmea, asta în vreme ce avem mai multe biserici decât spitale! Avem biserici dar nu mai avem credință. Avem și spitale dar nu mai avem pacienți, ci doar clienți!…

Avem așa de mulți ”n-avem” încât nici exodul nu ne mai salvează, nici rămânerea, poate doar focul!

Oamenii de rând care s-au tot învrăjbit sau care încă se învrăjbesc din pricina politicienilor nu mai au de ce, nu le rămâne decât să se unească între ei și să izgonească muștele astea care stau pe farfuria lor…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here