Englezul care cultivă 500 de tipuri de alimente comestibile cu doar câteva ore de muncă pe lună
Departe de a urmări viziunea americană a „valurilor de grâu-chihlimbar”, acest fermier din sud-vestul Angliei a cultivat timp de 20 de ani peste 500 de tipuri diferite de alimente în ceea ce pare a fi o pădure temperată.
Cunoscută sub numele de „agrosilvica”, grădina lui Martin Crawford este sălbatică, dar blândă, o pădure capabilă să producă tone de alimente cu doar câteva ore de muncă pe lună.
Personajul principal află cauza pustiirii satelor, a dezrădăcinării, și se mărturisește cititorului.
Totodată, caută o posibilă vindecare, soluție pentru redobândirea respectului față de pământ și credință.
„Ceea ce considerăm normal în producția de alimente nu este deloc normal”, explică Crawford într-un scurt National Geographic despre frumoasa sa grădină forestieră.
„Plantele anuale sunt foarte rare în natură, însă majoritatea câmpurilor noastre agricole sunt pline de acestea. Ceea ce este normal este un sistem forestier sau semi-forestier”.
Cuvântul „sistem” aici este important, deoarece în timp ce fermierii obișnuiți încearcă să izoleze părți ale sistemelor naturale pentru un control complet …
(o tactică care a avut până acum un succes nedovedit) succesul grădinii Crawford depinde de faptul că este o complet funcțională și un ecosistem complex.
Întoarcerea la normalitate
Crawford explică în videoclip și în cartea sa Creating a Forest Garden, că este nevoie de șapte straturi: copaci înalți, copaci mici, arbuști, plante perene, acoperire a solului, culturi de rădăcini și viță de vie.
Acestea ar putea fi culturi pentru producția de alimente, dar și ceea ce el numește plante de sistem, cele care ajută la distribuția azotului sau la acumularea de minerale sau altele care atrag specii de polenizatori sau care mănâncă dăunători.
În plus, cultivă plante utilitare precum cele destinate țesutului de fibre, producției de coșuri, plante medicinale și plante destinate și cherestelei valoroase. Are chiar și tufe de fructe îmbinate experimental în atelierele sovietice din epoca Războiului Rece.
„Poate părea puțin copleșitor, există atât de multe specii diferite”, recunoaște el. „Nu ar trebui să lăsați acest lucru să vă împiedice să începeți un proiect, deoarece nu trebuie să știți totul pentru a începe, ci doar începeți, plantați niște copaci și mergeți de acolo.”
În cele din urmă, însă, sistemele agrosilvice devin atât de mari și atât de perene, încât elimină în mod natural majoritatea muncii asociate agriculturii sau grădinăritului.
Întrucât totul este acolo pentru a rămâne, nu este nevoie să arăm și să creștem solul, să adăugăm gunoi de grajd, îngrășământ sau azot.
Bolta naturală va păstra umezeala în tufișuri, ceea ce înseamnă că nici nu va mai fi nevoie să vă udați grădina în cele din urmă.
Un sistem mai durabil
Această lipsă de presiune pentru prelucrarea solului elimină una dintre modificările majore în utilizarea terenului asociate cu emisiile de carbon. „Evident, când ari solul, o încărcătură de carbon intră în aer”, explică Crawford într-un alt film din ferma sa.
În plus, eliberează micronutrienți și expune ciuperci, bacterii și alte microorganisme vitale la lumina soarelui, adesea ucigându-le, reducând biodiversitatea particulelor de sol. Potrivit goodnewsnetwork.org/martin-crawford-grows-500-species-in-his-forest-garden
Dar adevărata sustenabilitate a unui sistem agrosilvic vine din diversitatea sa de specii.
„Nu creșterea treptată a temperaturilor dăunează plantelor, ci creșterea evenimentelor extreme”, explică el în film. „Având un sistem foarte divers ce se întâmplă în acel moment, majoritatea culturilor tale se vor descurca bine, unele vor eșua, altele s-ar putea descurca cel mai bine”.
Acest lucru este foarte important, explică Crawford, deoarece în următorii 30 de ani fermierii vor fi în mod constant amenințați de vremea în schimbare și vor trebui să poată identifica rapid ce specii de fructe și legume sunt capabile să reziste acestor amenințări.
O mișcare globală în creștere
Agrosilvicultura plantează rădăcini solide și crește puternic în familiile de fermieri din Europa și America de Nord. Unii încearcă chiar să ducă practica la plantațiile de palmieri de ulei din tropice.
La începutul acestui an, GNN a raportat că 59,400 mile pătrate de teren (15,4 milioane de hectare) sunt utilizate în prezent în Europa pentru agrosilvicultură, din care 15,1 milioane sunt grădini agrosilvice pentru animale, în timp ce…
…în Statele Unite, Recensământul agriculturii din 2017 a găsit peste 30.000 de ferme folosind practici agrosilvice, în state la fel de diverse precum Texas, Virginia, Oregon, Missouri și Pennsylvania.
„În Marea Britanie, în special, fermierii nu știu prea multe despre copaci, iar pădurarii nu știu prea multe despre agricultură. Iar agrosilvicultura, care este cam la jumătatea distanței dintre cele două, pare, prin urmare, destul de dificilă oamenilor ca fermierii, deoarece nu se simt confortabil cu copacii, deci aceasta este o problemă potențială”, a speculat Crawford într-un film, în grădina sa, în 2010.
Poate că au nevoie. Sistemele agrosilvice pot produce cantități variate dintr-o mare varietate de alimente; natura lor tridimensională compensează lipsa potențialului productiv al unei ferme tradiționale.
Cu toate acestea, agricultura ecologică, care este adesea speculată ca o alternativă eficientă, ar necesita în medie cu 500% mai mult teren pentru a hrăni Marea Britanie cu randamentele actuale, în timp ce…
…ele produc acel nedorit 170% mai multe gaze cu efect de seră din cauza a necesității de a utiliza terenuri de peste mări, de a folosi îngrășăminte și de a importa diferența de pierdere a producției.
