”Italienilor nu le place de români!” – o fi chiar așa?

ramanii din italia

Mai mereu, oriunde pe Pământul ăsta, mentalitățile greșite ale oamenilor sunt propagate prin mass-media, filme, spectacole, cărți, acțiuni și manifestații. Apoi, încet-încet, de la om la om, în familie, la muncă, la școală, pe stradă sau în mijloacele de transport, circulă idei, opinii, bârfe iar oamenii, din firescul lor instinct al dreptății, al mândriei, al apărării unor valori, chiar dacă nu sunt realmente valori. Nimeni nu se naște …cu mentalități!…

Toate națiile de pe Terra însumează Lumea. Noi sunt Lumea, unii mai suntem și Oameni, alții doar Lume!…

În sânul oricărei comunități întâlnim oameni de înaltă calitate sufletească, de mare caracter, de maximă capacitate profesională, artistică, morală, religioasă, și, totodată, inevitabil, contrastul: delincvenți, violenți, prepotenți, ignoranți, avizi, mincinoși, leneși, cu caracter îndoielnic, debili sufletește sau mintal. Niciun popor nu este scutit de acest amestec de tipologii și de faptele lor cotidiene sau rare însă fenomenale sau …dezastruoase.

Am făcut această introducere fiindcă voi aborda un subiect extrem de delicat: calitățile migranților.

Fiecare migrant, indiferent de unde provine, în noua țară unde a ajuns, este privit ca un intrus sau posedând un fel de handicap: ”nu e de-al nostru”!…

Niciun om care emigrează, chiar dacă este o somitate sau o celebritate, nu va scăpa de această marcă: ”străin”.

Dacă ne-am născut pe un petic de Pământ, prin naștere, acel petic devine proprietatea noastră în toate sensurile cuvântului?

Etnia, poporul, prin cultura acumulată în vreme, prin tradiții, s-a obișnuit să marcheze granițe și să considere arealul respectiv al lor. În cazul în care unul iese din ”țarc” este privit ca un paria și invers, cine intră, și nu este născut acolo, este privit ca un intrus, un străin, indiferent ce ar face el bun sau rău.

Bun sau rău – Să luăm exemplul cel mai la îndemână, Italia, doar fiindcă poporul român a ales să emigreze preponderent în această țară.


”Italienilor nu le place de români!”o fi chiar așa? …Dacă da, cum oare se întâmplă că aceiași italieni, care nu suportă românii, le dau de muncă, le dau în chirie casele, îi ajută să învețe limba și obiceiurile locului, îi servesc la bar sau la magazine ca pe oricare client, și așa mai departe?


Vedeți, totul pleacă de la modul cum privești ceva: la general sau în mod particular.

Atenție, aici mass-media are terenul de bătaie și insinuează, inoculează manipulări, în funcție de cum le dictează acei care o plătește. Fiindcă presa este eminamente sclava banului și nu al adevărului, excepțiile confirmă regula!

Dacă am privi statistic câți delicvenți la mia de locuitori are fiecare popor, etnie, cumunitate de emigranți, și totodată dacă am privi și capacitatea de integrare, de calificare și dorință de muncă, România stă foarte bine față de alte țări din care au emigrat valuri masive.

În Italia, mass-media a pus farurile pe toate faptele negative și le-a stins când a fost vorba de cele pozitive. Tot așa au pățit și emigranții italieni în alte țări, tot așa sunt tratați în România emigranții altor popoare, ce ne miră?

Nu este posibilă o triere la graniță, să intre în Italia doar somitățile, creierele cele mai ascuțite, oamenii cei mai buni, care să și accepte muncile refuzate de italieni, să și accepte salariile așa cum sunt, casele și chiriile așa cum sunt, condiția de ”străin” la care sunt supuși, prin orice privire aruncată asupra lor.

Migrația înseamnă un val de oameni de toate categoriile posibile. Unii se integrează, alții nu, alții fac fapte josnice. Dar NU există popor de delicvenți și popor de sfinți!…

Naționalismul este alimentat în mod sistematic de către forțe interesate și cade în capcana lui doar o foarte mică parte din populația indigenă, doar cei care au suferit ca victime de pe urma delicvenților, ignoranții, ba chiar proprii delicvenți, simțindu-se amenințat prin concurență terenul lor infracțional.

Majoritatea unui popor se manifestă deschis față de alt popor, diferențele le face mass-media care exploatează, după cum le servește, când planul general, când pe cel particular al întâmplărilor, al proceselor și fenomenelor sociale.

Italienilor nu le este frică sau scârbă de români, sunt conștienți că și în poporul lor sunt oameni de joasă speță, mai întâi consideră că deja le este suficient să aibă proprii lor delicvenți și ar da orice să scape de ei, nicidecum să importe alții proaspeți!… pe de altă parte, parcă e mai bine să-ți dea o palmă fratele decât un străin!

Românii, în majoritatea lor covârșitoare, sunt oameni muncitori și capabili, calificați, rabdă cu supușenie condițiile găsite, se adaptează ușor, se integrează bine, fiindcă provin dintr-o cultură foarte asemănătoare, nu sunt diferențe violent contrastante în chestiunile spirituale și morale.

Dar, atunci când proprii migranți români discriminează ori fac să sufere pe conaționalii lor, aici în Italia, lucrurile capătă un gust teribil de amar. Și din păcate astfel de stări se întâmplă și la italienii plecați în alte țări, se ”mănâncă” între ei!…

Românii din Italia, fiindcă este cea mai numeroasă comunitate migrantă, au ocupat mai toate sectoarele muncii, fiindcă sunt bine calificați sau deschiși la minte să învețe o meserie nouă, au voința și practicitatea muncii, sunt îndemânoși. Nu avea cum să lipsească și de la capitolul ...negative!… Ei bine, mass-media taman aici bate fierul, ”românii fac doar rău”, ” italienilor, nu-i așa că ați vrea să plece în țara lor?

Ce s-ar întâmpla dacă românii chiar s-ar reîntoarce în țara lor? Nimic. Vor veni alte popoare sau nu. Și polonezii cu iugoslavii au fost relativ recent în valuri masive în Italia și acum s-au retras în țările lor și Italia nu a dispărut din cauza asta de pe hartă!…

Problemă ar fi dacă s-ar retrage toți românii într-un timp foarte scurt, să zicem un an de zile. Economia Italiei ar resimți catastrofal plecarea românilor. S-ar crea dezechilibre nu doar economice, ci și sociale grave.

Privind imaginea românilor în Italia,  soluția este răbdarea, și ca fiecare român să își apere propria lui imagine cu cinste, cu puterea exemplului pozitiv, nicidecum cu negarea conaționalilor răufăcători, ci negarea doar a faptelor lor. Nu cu o bătălie de mentalitate contra italienilor, mentalitatea se schimbă odată cu imaginea. Când un italian este naționalist, este dreptul lui să fie. Când nu este naționalist este bun și acceptă nediscriminatoriu pe români, așadar, tot astfel să fim și noi, nediscriminatorii față de naționaliștii lor care, în realitate, sunt ca număr de neglijat față de cei buni.

Integrarea este o chestiune absolut individuală, imaginea la fel. Suma imaginilor fiecăruia dintre noi este ca o cămașă albă dar… pe care, la un moment dat, s-a găinățat o cioară… este firesc să se vadă mai întâi pata, oricât de mică, decât imaculatul rest al cămășii…

Putem spăla cămașa prin fapte, prin modul nostru de a fi de zi cu zi.

Așadar, este extrem de păguboasă reacția unor români contra italienilor presupus naționaliști, va naște o contra-reacție și mai mare și de data asta justificată.

Nu este vorba de ”capul plecat sabia nu-l taie”, ci de modelul de om pe care am vrea să-l respecte în noi oricine din lumea asta. Și nimeni nu te respectă dacă ești dezbinat ca popor sau bătăios la el acasă! …Iar dacă n-am mai suporta și nu ne-ar mai conveni, lumea-i largă … de ce-am sta aici?

Atenție cum privești și tu lucrurile: la modul general sau la cel particular?

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici