Iubirea în prietenie şi prietenia în iubire

Întrebare de o sută de puncte: poţi să te îndrăgosteşti de prietenul tău cel mai bun şi să simţi ceva deosebit pentru dânsul? Da. Şi îl poţi iubi foarte mult chiar fără să îţi dai seama.

O fată a fost singură foarte mult timp. De fapt nu chiar singură ci aproape singură. A avut relaţii eşuate, ultima fiind un dezastru total. Era tristă că nu a întâlnit un bărbat potrivit şi că nu are un iubit lângă ea.  La o petrecere s-a întâlnit cu un prieten pe care îl ştia mai bine de zece ani, au dansat şi s-au simţit bine împreună. Unul din prietenii de acolo a făcut o glumă şi le-a spus că se potrivesc şi că ar fi bine ca să formeze un cuplu. Probabil că abia în acel moment au înţeles că pot fi împreună, s-au văzut cu alţi ochi. Astăzi sunt căsătoriţi, se iubesc foarte mult şi aşteaptă un copil.

Din prietenie se nasc cele mai frumoase poveşti de dragoste. Cui îi spunem cele mai intime gânduri? Bineînţeles că celui mai apropiat prieten, el este alături de noi în cele mai importante momente, el ne place aşa cum suntem cu totul, de aceea ne acceptă aşa cum ne prezentăm, ne primeşte în inima lui. Ne întrebăm; prietenia este o etapă superioară sau inferioară iubirii? Iubeşti la fel de mult un prieten ca şi pe un iubit, importantă este conştientizarea iubirii, în planul prieteniei ea poate curge de la sine, ca o conştientizare netrezită, iar în planul unei iubiri pasionale de cele mai multe ori e conştientizarea trezită. Prietenia porneşte de la sentimente de afinitate, complementare, compatibile, sensul spre care se îndreaptă orice om în prietenie este unul real pozitiv; un prieten bun sau pe care tu îl consideri bun, are multe în comun cu tine, de aceea îţi place să mergi cu el la plimbare, să vizionezi un film, să dormiţi unul la altul, etc. Unii oameni afirmă că din marile prietenii se nasc marile iubiri, nu am înţeles niciodată această frază. Ce apare la început între doi oameni, prietenia sau iubirea? Cred că iubirea este la baza tuturor lucrurilor. Iubirea în forma ei simplă înseamnă prietenie, şi atunci care e forma complicată, o să ne întrebăm? Nu vorbim de o formă complicată ci mai degrabă de o formă conştientizată. Prieteni poţi avea mai mulţi şi te poţi înţelege bine cu ei, într-o relaţie armonioasă, însă alegerea pentru o relaţie de viitor, o faci doar cu unul dintre ei. Rămân la convingerea că din iubire apar marile prietenii, chiar dacă uneori nu se realizează acest lucru. Scânteia prieteniei este fulgerătoare, îţi poate plăcea un om de prima oară şi în scurt timp să fie cel mai bun prieten al tău, e clar că acolo a fost o scânteie de iubire, pe care cu greu o putem percepe la acest mod. Omul vrea delimitări, vrea să ştie clar de unde începe şi se termină un lucru, eu zic, prea multă bătaie de cap, lucrurile trebuie lăsate să curgă de la sine. Fluxul iubirii poate fi mai puternic, mai lin, poate avea constanţă sau nu, poţi fi prieten cu zece oameni şi doar pe unul dintre cei zece să îl alegi pentru o relaţie care să depăşească stadiul de prietenie, sau să rămâi cu toţi la fel, doar prieten.

*

O cunoştinţă avea un prieten bun din copilărie, se înţelegeau foarte bine şi chiar au învăţat împreună la câteva şcoli. Interesant că în momentul alegerii facultăţilor la care să studieze, amândoi au ales la fel, dar fără să vorbească dinainte. Ambii au simţit că doar acea facultate li se potriveşte. Ea s-a îndrăgostit în timpul studiilor de un băiat care se pregătea să încheie facultatea şi îi povestea prietenului din copilărie multe din aventurile pe care le trăia cu iubitul ei. Bineînţeles că acesta asculta şi suferea pentru că o iubea de mulţi ani, dar nu îndrăznea să deschidă un subiect clar despre ei doi, fiind şi timid, nu îşi explica de ce ea nu înţelegea situaţia fără ca el să îi spună în faţă că o iubeşte. M-am întâlnit cu ea şi am întrebat-o ce mai face şi ce s-a mai întâmplat cu prietenul ei din copilărie. Ea foarte dezinvoltă povestea că sunt şi acum prieteni dar noutatea era un iubit nou apărut în viaţa ei. I-am pus o întrebare fără să realizez că o va pune aşa de mult pe gânduri. „Iubitul tău te cunoaşte mai bine decât prietenul tău din copilărie?”. După câteva luni o aud că vrea să se mărite, dar nu cu iubitul ci cu prietenul ei bun care i-a stat alături ani de zile. Nici nu realizase că el era de fapt cel mai potrivit băiat pentru a-şi întemeia o familie. Am întrebat-o de ce a renunţat la iubitul din facultate şi mi-a răspuns că el nu o cunoştea bine şi că iubirea lor nu era atât de puternică.

Un caz fericit, s-ar spune, pentru că alegerea ei a fost una înţeleaptă. Te înţelege mai mult cel care te cunoaşte mai bine. Doar acel prieten care te ştie bine, te poate ierta şi poate să îţi fie alături în momente importante. Un prieten pe care îl ai de mulţi ani valorează mult pentru suflet.

Prietenia în sine are un rol important, omul nu este niciodată singur, el are întotdeauna cel puţin un prieten bun. Dacă nu are, atunci înseamnă că există o problemă majoră în toate structurile sale. Dacă auziţi de un om care nu are prieteni, înseamnă că acel om are probleme de sănătate la un nivel superior. Sigur ceva nu este în regulă cu el, iubirea nu pătrunde în structurile sale, nu o primeşte pentru că se închide singur. E bine de ajutat un asemenea om, poate fi trimis la un preot blând care să îl deschidă spre iubire. Un om fără prieteni în cele mai multe cazuri este un om fără credinţă, implicit fără iubire pentru semenii lui.

Prietenia şi iubirea nu stau pe planuri diferite, ele se îmbină şi se armonizează, iubeşti şi eşti prieten în acelaşi timp. Nu e neapărat necesar să cauţi elemente diferenţiate între prietenie şi iubire. Am auzit de multe ori replici de genul, soţul meu este prietenul meu cel mai bun sau copilul spune despre mamă că ea este o prietenă bună pentru el. Îţi iubeşti mult mama sau soţul sau iubeşti mult pe cineva care îţi este aproape, asta înseamnă şi prietenie; de fapt termenul de prietenie se mai poate traduce şi apropiere, prieten – apropiat, cineva compatibil cu sufletul tău. Bineînţeles că nu poţi fi prieten cu toată lumea, mă refer, cu sensul de apropiat, dar cu cei pe care îi consideri prieteni e bine să fii prieten cu ei în deplină cunoştinţă de cauză. Mântuitorul a fost prietenul tuturor, acesta este un exemplu bun de urmat.

Să rămânem la prietenie

Şi dacă prietenul apare în viaţa ta într-un moment potrivit, atunci când eşti singur sau puţin demoralizat, în sufletul tău este sărbătoare. Lucrurile nu mai sunt ca înainte, ai deja pe cineva nou alături, poţi experimenta o nouă relaţie, de obicei, apar schimbări în sufletul tău şi timpul capătă o nouă dimensiune. A împărţi prietenia cu cineva  înseamnă să împarţi cuvinte, experienţe, suflet, iubire. Unii oameni nici nu îşi dau seama că un bun prieten poate fi doctor de suflet. Când eşti trist apelezi la un prieten care te ascultă şi încearcă să te ajute să treci acel moment greu, el este în acel moment o punte pe care tu poţi trece în linişte.

Poate că nu realizezi ce important este să fii conştient de dorinţa prietenului tău în necaz. Ai  o mare responsabilitate atunci când îi dai un sfat, discuţia cu el poate avea repercusiuni fericite dar şi nefericite. De aceea e bine să ne alegem prieteni limpezi în gândire, care să ne ajute şi să ne dea cele mai potrivite sfaturi în toate problemele pe care le avem. De sfatul pe care îl dai prietenului tău depinde o alegere a lui, o alegere unică la care poate sau nu să se întoarcă. Consider că atunci când ne depăşeşte o problemă şi nu putem să dăm un sfat potrivit unui prieten, să nu îl dăm, putem încerca să alinăm suferinţa prin cuvinte potrivite dar sfaturile să le lăsăm pe seama unui specialist.

O doamnă de 40 de ani, căsătorită, avea probleme cu soţul, în căsnicia ei apăruse un fel de indiferenţă, cel puţin aşa credea ea. Prietena ei din facultate încerca să îi explice că cea mai bună variantă este o discuţie serioasă cu el. Exista şi posibilitatea ca trecerea anilor să fie o problemă, durata lungă de trai în comun. Pentru ea lucrurile păreau foarte clare, soţul nu o mai iubeşte şi se gândea chiar la varianta unui divorţ, în opinia ei, această indiferenţă a lui era intolerabilă. Sfatul prietenei a cântărit mult, urmându-l a descoperit că soţul o iubea dar de ceva timp avea un complex. Soţia lui era frumoasă şi suplă, el se îngrăşase nu foarte mult şi avea şi un început de chelie. Problema era de cu totul altă natură. Se închise într-o cochilie şi parcă nu mai voia să comunice cu nimeni, nici pe departe indiferenţă ci mai degrabă o schimbare de atitudine din cauza acestui complex. La discuţia care au avut-o, ea a început să râdă, pur şi simplu nu se gândise că soţul ei va gândi vreodată în felul acesta. Ea îl iubea mult şi nu o interesa dacă chelia lui, ci inima lui aşa cum i-a dăruit-o la început.

Observăm în acest caz o bună atitudine pe care a avut-o prietena doamnei de a o îndruma să aibă o discuţie, chiar dacă ea era hotărâtă să deschidă un divorţ. Poate că nu se ajungea acolo. O discuţie tot ar fi avut loc, dar contează mult  timpul când a avut loc această discuţie,  în momentul în care toate lucrurile erau întregi, ca să mă exprim aşa, nu în momentul în care era dat un ultimatum. Să presupunem că soţul ar fi avut un şoc dacă soţia lui deschidea o discuţie serioasă de divorţ, el nu s-ar fi gândit în acel moment decât la complexul lui, şi şi-ar fi asumat această despărţire fără să îi spună nimic ei. Nu ar fi avut curajul să intre într-o discuţie de parare. Sau, ar fi întrebat motivul şi lucrurile s-ar fi lămurit dar el ar fi rămas cu ceva în suflet, o uşoară teamă de ceva necontrolat. E mai bine în acest caz că s-a întâmplat aşa.

Sfaturile în prietenie pot fi date cu foarte multă uşurinţă, dar nu în toate cazurile ele pot fi şi bune. Nu e simplu deloc să cauţi cheia potrivită a unui sfat bun, atâta timp cât între doi oameni s-a consumat o parte din viaţa lor, o parte din sufletele lor au ars în iubirea pe care şi-au dăruit-o. Cel mai greu este să ieşi dintr-un ceva greşit, o relaţie, prietenie, căsătorie, ceva ce tu singur cu liber arbitru ţi-ai ales. Şi cel mai greu peste asta este să primeşti cu uşurinţă sfatul cuiva apropiat de a întoarce brusc toată linia destinului, de a te opri. Plecarea din ceva, oprirea, schimbarea, are loc în timp. Nu poţi să îi spui prietenului tău, încetează cu această relaţie azi, pleacă, rupe, poate fi cel mai distructiv sfat, e ca şi cum i-ai pune o sabie deasupra capului dându-i şi o stare de frică că ceva iminent în sens rău i se poate întâmpla dacă nu se opreşte. De aceea se spune în popor că cel mai greu lucru este să dai sfaturi, pentru că nu poţi şti ce este în sufletul prietenului tău, nu ştii cât este el de pregătit să îţi asculte sfatul mai ales dacă este unul zdrobitor.

Să încercăm să fim prieteni buni, prieteni cu suflet pentru cei pe care îi considerăm prieteni şi să ştim să ne oprim la timp să nu facem pe înţelepţii acolo unde limita trece de puterile noastre, să fim doar buni cu cei apropiaţi şi să scoatem dintr-o situaţie oricât de rea ar părea ea la suprafaţă şi partea bună a lucrurilor. Să cântărim bine orice cuvânt, sfat, căci aceasta este o mare virtute.

Să mai rămânem câteva clipe la  prietenie

Îl iubeşti pe prietenul tău? Poţi fi sigur că şi el te iubeşte pe tine. Mi-am adus aminte de întrebarea clasică şi plină de inocenţă care era la modă în anii 80; vrei să fii prietena mea? Sună atât de bine şi atât de frumos. E foarte greu să te exprimi, vrei să fii iubita mea, mai simplu şi mai de efect este partea cu prietenia, căci iubirea dă tonul dar şi sperie în acelaşi timp. Nu poţi să spui dintr-o suflare, vreau să fiu iubitul tău, asta poate da şi o tentă sexuală, chiar dacă nimeni nu vrea asta, sau să spui că îţi saltă inima în piept şi că trebuie atunci repede să ştii dacă persoana pe care ai ales-o vrea şi ea să fie cu tine.

Jocul prieteniei şi al iubirii este acelaşi joc, are frumuseţea lui incontenstabilă. Aceşti termeni de prietenie şi iubire se pot confunda foarte uşor când persoanele implicate sunt de sex opus. Dacă ai un prieten lumea te întreabă, este prieten sau iubit ?. Delimitarea cred, apare numai când implicarea poate fi şi de natură fizică, cele două părţi pot susţine că au trecut de la stadiul unei legături simple la una complicată, aşa cum scriam mai sus. Cele mai multe persoane prietene le întâlneşti de acelaşi sex, asta în proporţie de 90%. Fetele cu fetele, băieţii cu băieţii. Sunt şi cazuri de prieteni de sex opus dar mai rare. De ce aşa puţine? Revin la ceea ce am scris în deschiderea primului capitol din prietenie, te poţi îndrăgosti foarte uşor de prietenul tău şi este frumos, nimeni nu spune că nu este, dar se trece bariera de prietenie în sensul că apropierea fizică intră în capitolul iubirii şi numai al ei. Poţi fi prieten cu iubitul tău după sau în timpul în care eşti şi iubit, sigur că poţi, dar nu eşti doar prieten, aici e delimitarea. Acum e la modă să te iubeşti fizic înainte de a fi prieten, adică înainte de a te cunoaşte. Este un lucru bun sau rău ? nu se poate spune că este rău sau bun. Depinde mult ce doreşti de la persoana pe care ai întâlnit-o. Dacă nu doreşti nimic cert, atunci relaţia se poate consuma numai într-o singură noapte, dacă vrei să te cunoşti cu partenerul tău atunci poţi consuma o relaţie pe o durată mult mai amplă de timp, o iubire – prietenie inocentă care se va transforma în timp într-o iubire – prietenie fizică. Deci, prietenia şi iubire se pot îmbina. Dar tot iubirea dă startul. În prietenie este iubire? Este. În iubire este prietenie ? Este. Dar, să nu uităm că numai una o poate delimita pe cealaltă, numai într-un singur caz. Vorbim despre iubirea – prietenie inocentă simplă, care poate rămâne numai în această formă, fără să mai vorbim de iubirea ca şi relaţie fizică în care putem găsi şi prietenie. Dar nici una nu o poate exclude total pe cealaltă.

Când spui că mama ta este şi prietena ta sau mătuşa, tatăl, cineva din familie, sună firesc. Dar când spui iubitul meu este şi prietenul meu parcă sună ceva mai bizar, deşi este mult adevăr în această propoziţie. Când cel de lângă tine este iubitul dar şi prietenul tău, înseamnă că relaţia este foarte solidă. Poţi discuta mult mai multe şi poţi cere sfatul lui în problemele care te frământă, el îţi este aproape, te înţelege, nu îţi este teamă să îi spui diverse lucruri pentru că ai încredere în el. Mai mare încredere poţi avea într-un iubit care îţi este şi prieten decât în iubitul pe care îl ai de ceva timp şi nu îl cunoşti aşa de bine. Cred că relaţia de iubire care are o oarecare vechime, ani să zicem, se transformă într-o relaţie de prietenie, aceasta fiind relaţia completă. Se estompează şi teama care se poate crea la începutul relaţiei. Când nu îţi mai este teamă că el te poate părăsi din n cauze, atunci înseamnă că poţi să îi spui mult mai multe din ce te frământă. Se ştie bine că la începutul unei relaţii se spun mai puţine lucruri din trecut sau familie. Cu timpul, când partenerii se cunosc, discuţiile se aprofundează şi mai ales după cunoaşterea ambelor familii lucrurile devin mai uşor de abordat. Deci, o iubire – prietenie fizică solidă înseamnă o bună cunoaştere a partenerului. Buna cunoaştere dă startul pentru o încredere solidă. Şi toate acestea la un loc însumează o relaţie fericită.

Tu poţi alege unde te opreşti, important este să fii conştient de alegerile tale, să fii limpede, să ştii în fiecare moment al vieţii tale ce vrei cu adevărat de la omul pe care l-ai întâlnit. Există şi cazuri când partenerii nu s-au înţeles. Dacă ei au pornit de la o relaţie de prietenie platonică şi apoi fără un timp prealabil de cunoaştere au trecut la cea sexuală, riscul destrămării a fost mare. Sau cele mai dese cazuri când partenerii au pornit din prima zi de la o relaţie exclusiv sexuală şi apoi şi-au dorit să fie prieteni. În ambele cazuri pot exista reuşite dar şi eşecuri.  Important este să nu laşi lucrurile să îţi scape de sub control, să ştii şi tu şi partenerul tău în ce fel de relaţie vă implicaţi.

Iubirea în prietenie şi prietenia în iubire – pe înţelesul tuturor este forma în care Dumnezeu îşi manifestă iubirea Lui în tine, îşi manifestă prietenia pe care ţi-o oferă din plin fără rezerve, dăruindu-ţi totodată şansa de a evolua în aceste două concepte, de prietenie şi de iubire, unite. Poate fi Dumnezeu prietenul tuturor? Da, poate fi, doar a acelora care îl iubesc şi îl au prieten; dacă tu l-ai ales prieten pe El poţi fi sigur că ţi-ai făcut un prieten care îţi poate oferi cea mai sinceră şi de nădejde mână atunci când eşti în necaz. Dumnezeu este un prieten special, un vas din care curge dăruirea infinită.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici