Justiția ca spectacol – delicvenţa şi ”retribuţia” ei socială

hoții sunt la putere
criminalitatea statului

Scurt eseu, despre fapta, delicvenţa şi retribuţia ei socială, în anumite societăţi civile.

Fără pretenţii de profesionalism (sunt doar un inginer, moralist, şi nicidecum un jurist) o mi permit tentez a emite câteva judecaţi laice cu speranţa voi putea atrage atenţia unor co-naţionali asupra unor stări de fapte.

I. Există reguli nescrise ale interacţiunii dintre călău(i) şi victima(e), dintre jefuitor(i) şi jefuit(i). Actul criminal poate fi desăvârşit doar dacă agresorul reuşeşte supună sau înșele victima. Reflexul clinic normal al victimei este evident acela de a nu se lăsa omorâtă, siluită, bătută, jefuită. Cu atât mai mult cu cât identitatea atacatorului(rilor) este cunoscută ca atare.

mafia politicăScara la care se aplică aceste principii e validă începând cu furtul găinilor din coteţ de către o vulpe şi terminând cu furtul unei ţări, de către baronii Cabalei internaţionale.

Din punct de vedere moral şi juridic, actul de agresiune al agresorului este condamnabil. Din punct de vedere psihologic actul victimeie(lor) care nu opun rezistenţă, este de asemeni condamnabil din punct de vedere moral.
(din partea familiilor, a concetăţenilor şi a conaţionalilor victimei(lor) în cauza. Fiindcă, prin extensie, toţi aceştia au fost/ sunt/vor fi afectaţi de efectele şi de psihoza actului criminal consumat).

Cu cât mulţimea victimelor potenţiale este mai intrasingenta faţă de mulţimea potenţialilor agresori, din punct de vedere preventiv, cu atât riscul relativ al agresiunilor, furturilor, crimelor va fi mai redus. Deşi vinovat din punct de vedere moral şi legal este făptaşul, e clar o uşile, porţile deschise sau neferecate invită la furt, iar picioarele larg desfăcutela sex. Concluziile le tragem fiecare dintre noi.

II.
Referitor la recuperarea morală a delicvenților şi reintegrarea lor socială, am câteva observaţii, voit subtile.

a) Scenariul A: Făptaşul a înfăptuit actul delicvent. A fost prins cu promptitudine. A fost judecat drept. A fost condamnat corect (posibil cu suspendare – în context cu gravitatea faptei şi cu istoricul de făptuitor). Condamnarea a fost executată. Făptaşul şi-a însuşit morala (inclusiv acea a riscului comiterii faptei). Făptaşul a fost recuperat şi re-integrat (parţial sau total) din punct de vedere social. Semn bun pentru normalitatea societăţii în speţă, nu-i aşa?
b) scenariul B (foarte probabil de la…”BALCANIC”?):

Fapatasul a înfăptuit primul delict. Nu a fost prins. (Semn rău pentru normalitatea societăţii în speţă, nu-i aşa?). Făptașul a înfăptuit al doilea delict. Din nou nu a fost prins! (Semn rău pentru normalitatea societăţii în speţă, nu-i aşa? Societate… trezește-te!). Făptașul a înfăptuit al treilea delict. Din nou nu a fost prins! (Semn al dracului de rău pentru normalitatea societăţii în speţă, mai ales a… INSTITUŢIILOR ABILITATE. Putem suspecta sunt incompetente, inerte, insensibile sau , din varii motive ÎNCHID OCHII…!). Făptașul a înfăptuit o serie de delicte. Din nou nu a fost prins! (Semn indubitabil normalitatea societăţii în speţă e groggy, şi INSTITUŢIILE ABILITATE SUNT ÎN MOD EVIDENT COMPLICITARE, din varii motive economico-politico-sociale).

Când nimeni nu se mai aşteptă (din aceleași varii motive economico-politico-sociale) INSTITUŢIILE ABILITATE primesc ordin (dinăuntru, „de afară„) „descopere” faptele comise de făptuitor (de obicei vor fi divulgate în mod public doar o parte dintre ele, astfel încât făptaşul poată fie „avut la mânaîn continuare. poată fi „jucat” aşa cum vor SERVICIILE COMPLICITARE şi CABALA BARONILOR LUMII!). Şefa INSTITUŢIILOR ABILITATE e încoronată caregina balului„!

Arestarea „făptaşului” (urmând a fi „dovedit ca atare”) este de preferinţă publică, demonstrativă şi spectaculoasă, cu agenţi mascaţi, cătuşe şi vehicole blindate. Deodată el devine un potenţial Charles Manson! „Făptaşul” este ţinut în arest pe durate record (la şi/sau peste limita legalităţii, timp în care, conex sau nu cu faptele comise, este stors de tot ce ştie, până la laptele care l-a supt de la sa…!, cu cratimă!)

mascatApoi, i se deschid mai multe procese deodată şi judecarea lor se prelungeştead nauseum (timp în care, liber, făptaşul îşi trăieşte în continuare viaţa de lux, pe meridianele lumii). În funcţie de interesele de moment ale Cabalei baronilor lumii şi a gradului de teroare socială ce trebuie proiectat asupra populaţiei, posibil ca făptaşul fie drastic condamnat (dacă nu a co-operat la colaborarea cu „globalizatorii”) sau, în mod paradoxal şi DEMONSTRATIV (!), chiar şi… premiat cu vreo distincţie inter/naţională, în cazul în care a co-operat.
Chiar şi dacă va fi condamnat cu executare, aceasta va fi disproporţionat de scurtă raportat la faptă iar prejudiciul(iîle) create sunt de regulă… ne-recuperate. Atât pe parcursul detenţiei cât şi după eliberare, făptaşul este tratat nu ca un delicvent, ci mai mult ca o victima a instituţiilor şi serviciilor abilitate (deşi acestea îşi asumă o AURĂ JUSTIŢIARĂ IMPLACABILĂ ŞI GLORIOASĂ) sau chiar ca un adevărat erou al luptei împotriva acestora (postura care, în contextul general, face un oarece sens).

Apoi, făptaşul este eliberat (cu sau fără executare). Deşi OCUPĂ ÎN CONTINUARE FUNCŢII PUBLICE sau/şi POZIŢII DE INFLUENŢĂ PUBLICĂ, asupra capului său vor plana în continuare ameninţarea unor posibile verdicte defavorabile viitoare (a unor procese aflate deja pe rol, sau potenţiale).

Din punct de vedere social, moral şi legal, în tot acest talmeşbalmeş, făptuitorul are un statut ambiguu, oscilând între criminal şivictimă. Evident el nu va fi nici recuperat şi nici re-integrat din punct de vedere social.
Va fi doar CONFUZIONAT, la fel ca societatea care l-a format şi căreia îi aparţine.
Justiţie politicăpracticată la un nivel de jenăla limitele superioare ale imaginaţiei! Între timp, presa aservită şi agenţii mercenari ai Cabalei mondiale, ridică în slăvi sitemul justiţiar naţional, INSTITUŢIILE ABILITATE şi pe REGINA BALULUI (business aşa uzual, tot ce-i dezastruos trebuie aclamat public, tot ce-i benefic şi constructiv trebuie blamat până la eradicarea completăTrăiască Republica!)

UNDE e corect tragem linia între culpabilitatea delicventului şi culpabilitatea societăţii care i-a permis se manifeste plenar şi nestingherit…? De reflectat.

WELCOME TO THE BALCANS…

John S – Toronto, Canada

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

vă rog adăugați un comentariu
introduceți numele aici