Kinkaku-ji – Pavilionul de aur

Kinkaku-ji – numit şi Pavilionul de aur, sau Cerbul din grădina templului este un templu zen budist din Kyōto. Shogunul Ashikaga Yoshimitsu (1358-1408) a dobîndit casa de la un nobil şi a transformat-o în casa lui de odihnă, Pavilionul de Aur (1397). Dorinţa lui fost ca după moartea sa, această casă să fie transformată în templu. În anul 1950, un călugăr a dat foc pavilionului şi acesta a ars din temelii. Acest incident l-a inspirat pe Yukio Mishima (pseudonimul lui Kimitake Hiraoka, 1925-1970, poet, dramaturg, regizor de film şi actor japonez), în faimosul său roman „Kinkakuji”. Structura actuală a pavilionului datează din anul 1955. Se spune că e o copie exactă a fostului pavilion, deşi unii susţin că învelişul din frunze de aur al lui este mult mai strălucit şi mai extins decît al celui original, şi asta mai ales după restaurarea finală din 1990. Pavilion de Aur este o clădire cu trei etaje şi a fost un model important pentru Ginkaku-ji – Pavilionul de Argint. Pavilionul încorporează trei stiluri distincte de arhitectură: Shinden, Samurai şi Zen, în special pe fiecare etaj. Primul etaj, numit Camera Apelor Dharma este mai pronunţat în stilul Shinden-zukuri, amintindu-ne de stilul rezidenţial al aristocraţiei imperiale din perioada Heian (794-1185). Este conceput ca un spaţiu deschis, cu verande adiacente şi foloseşte lemn natural nevopsit şi ipsos alb. Acest lucru ajută la accentuarea peisajului din zonă. Cei mai mulţi dintre pereţi sunt realizaţi din obloane, care pot fi manipulate de către o persoană, în aşa fel încît să permită o anumită cantitate de lumină şi aer în pavilion. Etajul al doilea, numit Turnul de undele sonore este construit în stilul războinicilor aristocraţi, sau buke-zukuri. Există un sentiment de siguranţă care este dat de uşile glisante din lemn şi ferestrele cu zăbrele. Acest etaj este format dintr-o sală Buddha şi un altar dedicat zeiţei Kannon. Al treilea etaj este construit în tradiţionalul stil Zen cunoscut sub numele de zenshū – butsuden – zukuri. Clădirea este acoperită cu un bronz phoenix ca ornament. Acoperişul este din stuf în forma unei piramide. Partea exterioară este o reflecţie a interiorului. Elementele naturii ca; moarte, religie sunt formate împreună pentru a crea această conexiune între pavilion şi intruşii din exterior.

Pavilionul de Aur este situat într-o grădină magnifică Kaiyu-shiki-teien, cu un peisaj în stilul go-round (adică unde se merge rotund). Printre atracţiile grădinii găsim un pin pitic care are peste 600 de ani şi a fost foarte îndrăgit de Yoshimitsu. Forma lui este deosebită, copacul fiind înclinat perfect ca o jumătate dintr-un acoperiş. Apoi, cascada Dragonului sau Toryumon este o cascadă mică cu o piatră mare în mijloc şi are o legendă interesantă. Acest bolovan simbolizează un crap care se luptă să înoate în amonte. În vremurile de demult se spunea că orice crap care se lupta să înoate într-o cascadă devenea dragon. Asta înseamnă că omul poate schimba prin puterea lui cursul vieţii şi poate depăşi obstacolele care îi ies în cale. Pavilionul se extinde pe un iaz, numit Kyoko-chi care reflectă clădirea şi are zece insule mici. Tipologia Zen este văzută prin compoziţia rocilor care împreună cu plantele sunt aranjate într-un mod specific de reprezentare a locurilor celebre din literatura chineză şi japoneză. O punte mică de pescuit – tsuri-dono este ataşată la partea din spate a clădirii pavilionului, permiţînd unei bărcuţe să fie ancorată acolo. În mijlocul iazului este o movilă numită „Shirohebi no Tsuka”. Şi această movilă are o legendă. Ashikaga Yoshimitsu, al treilea shogun în epoca Muromachi a avut mai multe amante şi se spune că una dintre acestea a fost geloasă pe celelalte şi s-a aruncat în iaz, devenind astfel un şarpe alb. Yoshimitsu a construit un monument din piatră alb în forma unui şarpe în amintirea ei. Acesta este motivul pentru care unii japonezi cred că şarpele alb este simbolul geloziei. Legenda pare diferită de realitate, şarpele fiind zeitatea gardian care apăra familia Hosokawa, cea care a deţinut acest domeniu înainte.


Cel mai mare ostrov din iaz îl reprezintă insulele. Cele patru pietre care formează o linie dreaptă în iazul de lîngă pavilion sunt destinate să reprezinte pînzele ancorate pe timp de noapte, cu destinaţia spre Insula vieţii veşnice în mitologia chineză. Puţine privelişti sînt mai frumoase decît Kinkaku-ji, mai ales cînd copacii din jurul lui au deosebitele culori ale toamnei. Fiind unul dintre cele mai faimoase locuri de vizitat din Japonia, el atrage anual cei mai mulţi turişti.

Sursa foto: Masahiro Makino

Facebook Comments

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.