Kyōto-Gosho – Palatul Imperial din Kyōto

119

Kyōto-Gosho – – în traducere, Palatul Imperial din Kyōto s-a aflat la nord-vest de locul actual cu mai mult de o mie de ani înainte ca să fie distrus de un incendiu, în 1788. A fost refăcut complet în 1790, dar a ars iar în 1954. Cel din prezent, mai mic, a fost ridicat în anul următor, pe un loc nou.

Folosit încă la ceremonia de încoronare a împăratului, palatul se remarcă prin simplicitatea arhitecturii sale la scară monumentală. Avînd draperii maiestuoase dar simple, din mătase şi pînze fine pictate, interioarelor le cam lipseşte atmosfera. Măreţia sobră arată utilizarea sa numai la ceremonii de cea mai mare importanţă.

Clădirea principală include printre alte săli, Shishin-den (sala de mese pentru Ceremonii de stat), Seiryō-den (reşedinţa obişnuită a împăratului), Ko-Gosho (Camera curţii), Go-gakumonjo (Studiul Imperial sau Biblioteca), şi un număr de reşedinţe pentru împărăteasă, aristocraţi de rang înalt şi oficiali guvernamentali.

 

 

Poarta principală din faţă – sud, parte a Palatului are un acoperiş din lemn de chiparos, şi este susţinută de patru piloni. Această poartă era folosită în ocazii rare, cînd împăratul primea diplomaţi sau demnitari străini, precum şi pentru ceremonii importante ale statului.

Mai există o poartă pe partea laterală, separată de Palat printr-un gard, pictată în purpuriu şi acoperită de dale, ce duce la sala unde se ţineau ceremonii importante ca; încoronarea unui împărat sau instalarea prinţului moştenitor.

Aceasta are 33 de metri cu un stil arhitectural tradiţional, cu un acoperiş fronton şi şolduri. Pe fiecare parte a scării sale principale au fost plantaţi copaci ce au devenit celebri şi sacri; un cireş (sakura) pe partea de est, la stânga, şi un copac Tachibana (o specie sălbatică de copac cu citrice verzi necomestibile) pe partea de vest. Centrul Shishin-den este înconjurată de un Hisashi (hol lung, subţire, ce înconjoară aripa unei case a unui aristocrat, în arhitectura tradiţională a perioadei Heian (794-1185). În cadrul acestui spaţiu este o deschidere largă, pe care inspectorii o străbăteau pe secţiuni, ce duce la sala principală a tronului. Tronul în sine, numit takamikura este aşezat pe un podium octogonal, cinci metri deasupra podelei, este separat de restul camerei printr-o perdea. Uşa glisantă unde împăratul era ascuns vederii se numeşte kenjō, şi are pictată pe ea 32 de sfinţi chinezi, care au devenit modelele primare pentru toată pictura din perioada Heian (794-1185). Seiryō-den se află la vest de Shishin-den, cu faţa spre est.

Are un acoperiş tot cu şolduri şi frontoane din lemn de chiparos. Iniţial acesta era un loc în care împăratul îşi conducea afacerile sale personale, dar acum este folosit pentru diverse reuniuni şi întâlniri.

În centru se află o zonă în care împăratul se odihnea, iar pe partea estică este o sală în care se aşezau demnitarii şi aristocraţii. Pe partea de nord este o zonă care se închidea în cazul în care împăratul dormea peste noapte acolo; mai târziu, împăraţii au început să o folosească ca reşedinţă oficială. Partea de vest era sala de mic dejun a împăratului, şi conţinea, de asemenea, toaletele, în timp ce partea de sud a fost folosită ca deţinătoarea Arhivelor Imperiale. Această zonă are picturi ale maeştrilor din Şcoala Tosa (fondată de Tosa Yukihiro (sec al XV-lea, pictor la curtea imperială), şi consacrată puţin mai tîrziu de Tosa Mitsunobu (1434-1525, şeful biroului de pictură imperial din perioada shogunatului Muromachi – Ashikaga (1333-1573); stilul şi tehnica de a picta a acestei şcoli s-au numit yamato-e şi erau bazate pe tradiţii chineze mult mai timpurii, deja asimilate în cultura japoneză).

Terenul din jurul palatului are peisaje elegante în Grădina cu iazuri – Oike niwa, ce face parte dintr-unul dintre cele mai frumoase parcuri publice din Kyōto, căutat în special în aprilie cînd înfloresc cireşii.

Sursa foto: GoJapanGo.com

Facebook Comments