Înţelegerea sistemului imunitar este crucială în medicină – Există două componente ale sistemului imunitar: sistemul imunitar înnăscut şi sistemul imunitar dobândit. Ambele sunt esenţiale în apărarea organismului împotriva bolilor şi ele acţionează în moduri diferite.
Sistemul imunitar înnăscut – Sistemul imunitar înnăscut reprezintă prima linie de apărare împotriva unei infecţii și el constă din ţesuturi celulare specifice cum ar fi cele ale pielii şi ale mucoasei sistemului gastrointestinal. Acestea reprezintă o barieră fizică care opreşte pătrunderea agenţilor patogeni (infecţioşi) în corpul nostru.
De asemenea, sistemul imunitar înnăscut conţine celule care atacă orice agent patogen care intră în corpul nostru. Celulele macrofage, limfocite și granulocite neutrofile pot recunoaşte agenţii patogeni și-i pot ucide.
Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut nu reuşeşte întotdeauna să distrugă agenţii patogeni. Acesta este momentul în care a doua linie de apărare a organismului intră în acțiune.
Sistemul imunitar dobândit – Sistemul imunitar dobândit este mai evoluat decât sistemul imunitar înnăscut. Acesta foloseşte metode diferite pentru a distruge agenţii patogeni în funcţie de tipul acestora. Există trei tipuri principale de celule care sunt asociate cu sistemul imunitar dobândit: celulele B, celulele T helper (ajutor) şi celulele T killer (criminal).
Celulele B generează anticorpi. Anticorpii sunt molecule de natură proteică care sunt capabile să se lege de anumiţi microbi şi pot preveni intrarea acestora în organism sau se pot lega de unele toxine care sunt produse de anumiţi agenţi patogeni şi neutralizează efectul acestora. Anticorpii pot, de asemenea, „marca” microbii astfel încât celulele să-i poată distruge mai uşor.
De asemenea, anticorpii au posibilitatea de a trece prin placenta, astfel încât pot proteja fătul împotriva bolilor până când sistemul imunitar al acestora se maturizează.
Celulele T helper, aşa cum o sugerează și numele acestora, ajută celelalte celule ale sistemului imunitar. Acestea ajută celulele să poată identifica și ucide agenţii patogeni. De asemenea, ele ajută celulele B să producă tipul corect de anticorp pentru a lupta cu un anumit agent patogen.
Celulele T killer secretă anumite substanţe chimice pentru a ucide celulele infectate. Viruşii nu se pot reproduce în afara unei celule, astfel încât aceştia invadează celulele corpului.
Anticorpii nu pot pătrunde în interiorul celulei şi, în consecinţă, celulele T killer ucid întreaga celulă pentru a împiedeca reproducerea virusului. După ce celula a fost ucisă, celulele sistemului imunitar înnăscut vin şi curăţă resturile.
Sistemul imunitar dobândit poate memora agenţii patogeni, astfel încât acesta poate reacţiona mult mai rapid şi mai intens la acţiunea viitoare a agenţilor patogeni pe care i-a recunoscut.
De multe ori chiar nu ştim când am fost supuşi acţiunii unui agent patogen. De aceea, în general, ne îmbolnăvim de boli precum pojarul doar o singură dată în viaţă. Acesta este şi motivul pentru care ne vaccinăm: întărirea sistemului imunitar dobândit.
Prin vaccinare, sistemul imunitar este supus acţiunii unor agenţi patogeni într-un mod care nu ne face rău, astfel încât acesta să poată recunoaşte agentul patogen. Atunci când suntem expuşi în mod real acţiunii unui agent patogen, care a fost recunoscut de sistemul imunitar, sistemul imunitar dobândit reacţionează foarte rapid şi nu ne îmbolnăvim.
Vaccinurile sunt doar o modalitate de a întări sistemul imunitar. Există tot mai multe dovezi că o dietă bogată în fibre influenţează, de asemenea, sistemul imunitar. Cu toate acestea, efectul indus de administrarea unor suplimente de vitamine, cum ar fi vitamina C sau D, asupra sistemul imunitar nu este încă foarte bine înţeles.
Când sistemul imunitar nu funcţionează corect
Uneori sistemul imunitar răspunde într-un mod inadecvat acţiunii agenţilor patogeni. Alergiile, cum ar fi rinita alergică („febra fânului”), conjunctivita alergică, astmul alergic sau eczema alergică (cunoscută şi ca dermatita atopică), sunt cauzate de un răspuns al sistemului imunitar la acţiunea unui agent invadator care nu provocă boli.
Bolile autoimune, cum ar fi lupusul, scleroza multiplă şi diabetul de tip 1, apar atunci când sistemul imunitar atacă tocmai celulele corpului nostru pe care le consideră străine. Ironia este că tocmai sistemul imunitar care ar trebui să ne apere de boli devine cauza reală a bolilor!
Înţelegerea sistemului imunitar este crucială în medicină. Noi vaccinuri sunt în curs de pregătire pentru a îmbunătăţi răspunsul sistemului nostru imunitar împotriva agenților patogeni.
De asemenea, sunt concepute noi tratamente ale cancerului care utilizează sistemul imunitar pentru a distruge celulele canceroase şi noi tratamente ale alergiilor grave şi bolilor autoimune cu scopul de a modifica anumite aspecte specifice ale sistemului imunitar, fără însă a afecta capacitatea noastră de a răspunde acţiunii agenţilor patogeni periculoşi.
Printr-o tot mai bună înţelegere a sistemului imunitar, vom putea concepe tratamente şi terapii pentru o varietate tot mai mare de boli.
