Mai există România? Ce mai fac românii în (și cu) țara lor?

Dilema, potrivit unei zise anecdotice, auzită nu mai știu când și unde, este definită așa:

”Să ai o ață vârâtă prin corp, un capăt să iasă pe gură și celălalt pe anus. La capătul de la gură să fie un căcat, iar la celălalt de la anus, un penis.  Oricum ai trage, ori o iei ”în dos”, ori mănânci căcat”

Dilema românilor a fost PE CINE SĂ ALEAGĂ!…

Au ales pe Iliescu și s-au fript… Apoi pe Constantinescu și iar s-au fript… După care au trebuit să aleagă dintre doi răi pe unul deja cunoscut: Iliescu… Apoi? Salvarea lui ”trăiți bine” a durat două mandate și …s-a văzut binele…! A venit dilema Ponta/Iohannis și, cu diversiunea diaspora, a învins cel din urmă și… iar se vede marea dezamăgire!

Uimirea mea este că oamenii îi plâng pe rând pe: Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu… deși toți aceștia, pentru care s-a reinventat nostalgia, au contribuit substanțial la suferințele oamenilor și anularea unui viitor.

Guvernele perindate vreme de 28 de ani, preponderent feseniste sau emanații feseniste, au creat pas cu pas sisteme de stat în favoarea Puterii și a opresiunii oamenilor. Sub masca privatizării au distrus puțina industrie, că doar nu toată era perimata,  care ar fi putut totuși să ne asigure independența economică. Oamenii din aceste guverne erau odraslele foștilor securiști sau marionete servile. Tot acestea au ticăloșit intelectualitatea, corupând-o. De prea multă vreme nu mai are țara nici un intelectual vertical.

Pe rând, reforma la reformă la reformă la.. n la puterea 10… au destabilizat așa: agricultură, justiție, apărare, sănătate, educație, cultură și, cel mai rău, au făcut posibilă promovarea celor mai incompetenți oameni în rolurile de decizie, au înființat agenții și tot felul de structuri căpușă. Au consumat miliardele împrumutate… distrugând totul.

Cel mai mult s-a cheltuit pe administrativ. Cât a costat țara administrarea ei în 28 de ani? Cât a costat țara protecția socială? Dar finanțarea aparatul coercitiv și a serviciilor de informații? A cui au fost în ultimii 28 de ani aceste servicii, cui au servit?

Fiecare guvern instalat începea ”numirile de partid” la toate nivelurile, începea să încalce Constituția, și să pretindă cotizații și sponsorizări de la mediul privat. Să guverneze aparent haotic însă haosul era foarte bine dirijat!

Economia românească privată de după 89 aparține emanaților (securiștilor) iar celor curajoși de după, li s-au cerut pe toate căile ”drept de șmecher” la negru… Vrei să faci afaceri și nu dai șpaga la Puternici? Imediat toate structurile de control, cu toate legile ambigue apărute peste noapte, veneau să te amendeze de trei ori pe zi până închideai baraca!

Plătești șpaga corect, substanțial și cât mai des? Ok. Poți face oricâtă evaziune vrei, poți să te joci de-a afacerile cu returnări de tva, poți să faci import sau export cum vrei dar ai grijă, șpaga crește exponențial!… Poți avea acces la licitații cu Statul dar grijă mare, aici altă șpagă, separat!…

După două decenii de afaceri la acest ritm, ajungi să fii un important om de afaceri cu cifre de afaceri colosale dar, în realitate, partea ta este infimă, restul pleacă la Partid și când nu mai poți cotiza la același nivel sau nu te mai supui, hopa… faliment, pușcărie… fuga în Serbia, Sud-America… sau coasta Africii…

Baroneala românească este toată bazată pe evaziune, furt, înșelăciune, concurență neloială, jecmăneală, licitații cu statul, jocuri și manevre, spălări de bani, droguri, arme, ș.a. Cei cu ștaif au devenit din senin proprietari de terenuri agricole și de păduri, castele și fabrici pe care brusc le-au vândut străinilor…

Cine muncește cinstit în mediul privat din România, este menținut în sărăcie lucie și datorii enorme… Unica lui mângâiere, salariile de mizerie pe care le poate da… uneori nici pe acelea…

Protestele au fost mereu induse în funcție de interesele unora sau altora, dar niciodată finalizate în favoarea protestanților, niciodată folositoare oamenilor de rând…

Când se cerea căderea vreunui guvern, apăreau imediat armatele de ”propagandiști” care motivau gloata să iasă în stradă și să urle ce li se cerea… iar gloata se visa revoluționară!… Jos, Sus, Hoții…!

O mare și frumoasă cucerire au avut-o companiile corporatiste. Au deschis lanțuri de supermarketuri distrugând, ca oriunde în lume, micii negustori, adică sutele de mii de negustori rămași de căruță… Produsele doar din import, cât mai chimizate și multe contra-făcute, de slabă calitate. Profitul iese afară din țară iar noi, mândri că facem cumpărăturile la ei… Cumpărătorul are produse mai ieftine la supermarket? Dar de unde!… Mai scumpe…

Tot corporațiile au fost servite cu orice și-au dorit din economia românească și resursele ei. Sistemul bancar românesc câte bănci cu capital doar românesc mai are?

România are o economie care duduie și uimește Europa!

Și totuși omul de rând este din ce în ce mai sărac. Au crescut salarii și pensii dar și prețuri…

Pentru că duduiala aia este a străinilor, profitul nu este al țării, ci doar exploatarea ei. Ce mai produce România și pentru cine?

Cine a dat înlesniri fiscale corporațiilor și de ce? Cum se numește asta dacă nu subminarea economiei și subminarea siguranței naționale? Aha, sfânta șpagă! Păi cum așa? Țările occidentale corup sau sunt corupte? NUUUU! La ei se numește LOBBY!

Când nu au fost distruse pe loc, prin furt, îmbogățind foștii securiști, au fost vândute marile capacități energetice și industriale străinilor care, minune, au cărat echipamentele și le-au montat în fabricile din țările lor, apoi, au dat la fier vechi ce mai rămăsese aici… Unde pleacă fierul vechi și pe cât?

Oameni fără muncă, oameni pe calea exodului, oameni sclavi odată propriului guvern și apoi străinilor…

În România nu au existat după 89 partide politice, ci doar găști calificate pline cu infractori. Cine nu poate fi acuzat că a gustat din trupul suferințelor țării, poate fi acuzat de complicitate, a fost acolo la putere și nu a schimbat nimic.

Dilema: cu cine o să voteze mâine românii? Cu unii noi care cică nu au mai furat!

Ăștia noi găsesc mâine terenurile agricole vândute la străini, deci adio reforma agricolă. Găsesc nicio fabrică, adio reforma economică prin care să nu mai importăm. Găsesc datorii la FMI și oriunde, de miliarde, cheltuite pentru bunăstarea poporului!!! Găsesc tratate internaționale semnate și contracte, defavorabile României…

Așadar, penultima dilemă: Mai există România? Dacă geografic și politic da, a cui este? Ce mai fac românii cu țara lor?

Ultima dilemă: ce naiba să mai vreau de acum încolo?

Ar fi putut să ajungă aceste rânduri la cel puțin 2018 pagini pline cu amărăciunile produse de băieții deștepți bietei Românii, dar… le știți deja. Rău este că habar nu am ce ar trebui făcut.

Și când te gândești: Ce țară frumoasă și bogată! Ce oameni minunați și de neam străvechi! Ce români de geniu și neasemuit de frumoși! Ce trecut de jertfă și ce viitor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.