Mama i-a smuls tastatura, fiul de 19 ani s-a aruncat de la etajul cinci – sindromul Hikikomori

După o luptă de convingere, eșuată, mama i-a smuls tastatura calculatorului din mâinile sale și el, tânăr de 19, a sărit de la etajul cinci al casei.

S-a întâmplat în Mirafiori, Torino. Băiatul este acum în stare foarte gravă la spitalul CTO din Torino. Băiatul trăia în simbioză cu PC-ul, suferea de sindromul Hikikomori, care literalmente înseamnă auto-izolare.

Potrivit Corriere Torino, băiatul în vârstă de 19 de ani nu mai ieșea din casă de câțiva ani. A încetat să mai studieze pentru o vreme și nu a fost niciodată în căutarea unei munci.

Locuiește cu mama într-o locuință socială. Tatăl a plecat de acasă cu mult timp în urmă, în timp ce sora și-a construit o viață alături de logodnicul ei. „El stătea pe calculator de dimineață până în noapte și mereu mama i-a spus să se oprească, uneori ea ridica mâinile asupra lui”, a spus un vecin. Sâmbătă, 29 iunie, a fost doar una dintre certurile, deja obișnuință, între cei doi.

Acum, tânărul este spitalizat cu un prognostic rezervat, are traume multiple: față, craniu, vertebre.

„El nu se mai înțelegea bine cu mama sa, era deprimat și avea nevoie de tratament, dar nu cred că mama l-ar fi putut asigura”, a explicat un alt vecin. ”Nu știu dacă la 19 ani poți muri așa. Și eu am un fiu de 23 de ani și mereu mă cert cu el de la același necaz. Când mă gândesc, mă apucă plânsul”.


Internetul este o sursă de oportunități, dar și de riscuri pentru sănătate, în special cea a tinerilor.

În mod constant creștere fenomenul în care sunt cuprinși noi dependenții de tehnologie,  confruntându-se cu așa-numita „retragere socială”, un termen care derivă din traducerea Hikikomori.

Fenomenul apare prima dată în Japonia. În japoneză termenul „Hikikomori” înseamnă „retragere”, și a fost ales de Dr. Tamaki Saito, director al spitalului Sofukai Sasaki din Tokyo, un spital care 70% salută pacienții adolescenți și tineri până în 25 de ani.

Termenul Hikikomori 引きこもり o 引き籠もり indică un disconfort foarte grav de izolare socială extremă care afectează adolescenții (dar nu numai) închiși în camere cu o singură conexiune: lumea virtuală.

Experții avertizează asupra fenomenul Hikikomori apărut la dependenții de tehnologie: în acest din urmă caz, cei care sunt victime ale acestor noi forme de dependență de Internet manifestă exact greutățile oricărei vechi dependențe (necesitatea de a fi pe PC sau pe net, disconfort extrem în cazul de incapacitatea de a se conecta sau de a fi pe net, etc) și, prin urmare, se îndepărtează de orice ființă vie din jurul său.

În cazul Hikikomori, fenomenul ar părea a fi rezultatul unei „alegeri personale auto impuse” de a se izola de lumea reală și de a face parte din lumea virtuală ca o formă de apărare față de vreo situație de nemulțumire sau incapacitate de a rezolva vreo situație reală.

Pentru persoanele afectate de acest disconfort, utilizarea internetului este o consecință și nu o cauză de izolare. Dintr-un anumit punct de vedere, Internetul este un avantaj pentru Hikikomori, deoarece le permite să mențină (deși virtual) relații cu alte persoane. De fapt, bolnavii de hikikomori aleg să nu utilizeze nici măcar internetul în starea de izolare totala.

În cercetarea sindromul se încearcă să se identifice o serie de simptome în plus față de izolarea socială clasică, deja sunt notate: depresia, incomunicabilitate, tulburări obsesiv-compulsivă. În cazurile severe, cei cu sindromul acesta trăiesc cu ușile încuiate, abandonând orice activități externe, inclusiv muncă sau școală, uneori exclud chiar și comunicarea prin Internet.


Fnomceo – Federația italiană a ordinului medicilor – ridică alarma cu privire la patologie, declarând că instituțiile italiene nu par să poată oferi îngrijire în mod adecvat, în ciuda prezenței în realitatea socială a acestor probleme, cu o expansiune clinică care crește pe zi ce trece.

Cel mai adesea, foarte tinerii afectați de boală reușesc să participe la mediul educațional ca un fel de obligație, și apoi se izoleze de lumea reală pentru a se cufunda pe deplin în cea virtuală.

Alteori izolarea este mult mai severă. Una dintre formele emergente de disconfort, care este adesea confundat cu diferite situații psihopatologice, ar fi dependenta de internet.

Primul pas în abordarea și prevenirea acestui fenomen este de a acționa prin cunoașterea a ceea ce este Hikikomori.

Fenomenul de Hikikomori, care în limba italiană poate fi numit retragere socială, poate afecta pe oricine, deși cei mai expuși la riscuri sunt, după cum se vede, adolescenții.

Există factori de risc reali, caracteristici care se recunosc mai mult la victimele Hikikomori.

Statisticile autorităților japoneze de sănătate vorbesc despre 90% dintre pacienții de sex masculin.

Adevărata problemă cu un afectat de Hikikomori este o rușine profundă, care nu se limitează la a nu fi capabil de a avea un loc de muncă la fel ca oamenii normali, dar care devine un sentiment de rușine profundă difuzat pe scară largă.

Ei cred că nu merită, nu sunt potriviți pentru fericire. Aproape toți tinerii au remușcări că au trădat așteptările părinților lor. Acest lucru este deosebit de evident într-o societate extrem de competitivă, cum ar fi Japonia. Chiar și în Italia, societatea este obișnuită cu împingerea spre înaltă performanță a așteptărilor tinerilor, alimentate de către cei adulți, sunt frustrați de o realitate care se manifestă diferit de cea idealizată, cum le pare cea virtuală.

Presiunea culturală, pe de o parte, așteptările atât de mari încât acestea pot zdrobi persoana, pe de altă parte, reprezintă aspectele centrale ale acestei tulburări.

În Italia s-a notat o mare majoritate a victimelor ca fiind de parte masculină, deși raportul este uneori dezechilibrat. Un alt factor de risc ar părea a fi acela al fiului unic, celor care nu au frați sau surori. Chiar și în acest sens se studiază răspândirea fenomenului în Japonia și studiile confirmă acest factor de risc.

Experții notează la cei afectați de sindrom o anumită hipersensibilitate și o introspecție naturală, caracteristici care sunt însoțite de prezența unui ideal de perfecțiune și tendința de a stabili ei înșiși scopul și de a atinge vreo înaltă performanță, neatinsă fiind, atunci apare un sentiment profund și distructiv de …eșec personal.

Salvezi viața copilului tău învățându-l să piardă și să o ia de la capăt sau alt drum…

Facebook Comments