”mamă, tu nu înțelegi chiar nimic!” – poveste la fir de iarbă

Mămico știi firul ăla de iarbă pentru care mă certai că mă murdăresc jucându-mă pe jos în fața casei?

– Nu puiul mamii, este așa de multă iarbă, cum să țin minte un fir?

Ba nu este așa de multă! Și niciuna nu este ca firul meu! Dar dacă l-a mâncat puiul de rățușcă?

– Care pui de rățușcă? Noi nu avem rățuște, de unde ai scos-o?

– Atunci, nu știu, poate că a plecat.

– Puiul de rățușcă?

– Nu, firul de iarbă. Uff! mamă, tu nu înțelegi chiar nimic?

– Lasă dragule, luăm gazon de la supermarket și punem în vasul acvariului, și așa tati nu mai aduce alți peștișori. (băiețelul îmbufnat, făcu semn dezaprobator din cap) – Hai să ne jucăm de-a ceva, de-a ce vrei tu, încercă mama să-l distragă.

Și așa, porniră să se alerge unul pe celălalt  prin toată casa până când obosiră. După două ceasuri bune de somnic (sau poate patruzeciși… de ani, timpul este doar o percepție, nu-i așa?…) frecându-și ochii, rosti în gol – mămica plecase departe, să caute probabil firul acela de iarbă… și nu-l mai auzea.

– Mămico, mi-e așa de tare, tare, tare dor de firul ăla! – își fixă privirea spre tavan – Ce-o fi făcând el acum pe acolo unde o fi? Mamă, știi? Calea Laptelui este de vină. Vaca Domnului l-o fi păscut…  (Să fi fost doar un ecou rătăcit?)

De undeva foarte de sus, cobora o luminiță verde crud. Amurgise.

Orice sugestie sau comentariu ne-ar ajuta să îmbunătățim ziarul. Iar dacă poți considera articolul interesant și demn să îl afle și alții, te rugăm să îl distribui, ai aici mai jos butoanele anume.   Mulțumim.

Facebook Comments