Mănăstirea Golia din Iaşi – unde istoria se împleteşte cu dragostea pentru Dumnezeu şi frumos

Simbol istoric al oraşului Iaşi, mănăstirea Golia este una dintre multele mănăstiri ale oraşului care oferă celor care îi trec pragul, odihnă şi încîntare. Chiar în zona Tîrgu Cucu, aproape de linia de tramvai, după ce treci de turnul cu clopotniţă şi boltă, mănăstirea apare ca o fortăreaţă în faţa vizitatorului. Ea are hramul Înălţarea Domnului.

Este înconjurată de un zid înalt, cu turle la colţuri, iar zidurile din incintă au o înălţime de 9 m şi o grosime de peste 1 m, cu un brîu de sprijin în interior, pe care cîndva se patrula. Zidul împrejmuitor este ridicat de pe vremea lui Vasile Lupu iar turnurile din colţuri (bastioane) sînt adăugate de Gheorghe Duca. Arată ca o fortăreaţă tipic medievală. Vechea biserică a fost ctitorită de logofătul Ioan Golia, apoi între anii 1650-1653, Vasile Lupu o reface dar nu apucă să o termine. Finalizarea ei va veni abia în anul 1660 cînd Ştefăniţă, fiul lui Vasile Lupu termină lucrările. A fost construită oarecum diferit de alte mănăstiri, pentru că se deosebeşte în totalitate de specificul bisericilor ortodoxe moldoveneşti, atît ca formă de construcţie cît şi ca arhitectură.

În prezent, Mănăstirea Golia face parte din patrimoniului cultural naţional şi este unul dintre cele mai importante ansambluri monumentale din zona Moldovei. Chiar de curînd, după mulţi ani de muncă, mănăstirea și-a recăpătat strălucirea. S-au refăcut cei aproape 2.500 de metri pătrați de pictură, s-au reabilitat 59 de strane, iar uşa din pridvorul bisericii, care datează din vremea domnitorului Vasile Lupu a fost şi ea complet restaurată.

Printre obiectele de preţ se remarcă policandrul aflat în pronaos şi patru sfeşnice în faţa altarului, donaţii ale lui Vasile Lupu.

Uşile de acces spre pridvor şi spre pronaos sînt înconjurate de o frumoasă sculptură în marmură, cu stema Moldovei în partea superioară a portalului.

În incintă se mai păstrează şi astăzi o casă cu coloane din secolul al XVIII-lea, unde a locuit temporar şi Ion Creangă cît a fost diacon la Golia. Aproape de turn se află şi o cişmea de pe vremea lui Alexandru Moruzi.

Pictura iniţială este opera unui meşter pe nume Matei. Ea a fost refacută în 1754, cînd s-au făcut mari reparaţii la biserică. Două reprezentări votive în partea de apus a pronaosului îi înfăţişează drept ctitori pe domnitorul Ieremia Movilă şi familia Golia spre nord, iar spre sud este reprezentată familia voievodului Vasile Lupu. O mare parte din pictură a fost refăcută mai tîrziu în anul 1838.

Mănăstirea are şi o icoană a Maicii Domnului, considerată făcătoare de minuni. Despre această icoană scrie vestitul Paul de Alep: „Icoana Maicii Domnului este foarte veche; este o operă de artă; în jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii Domnului; mâinile şi braţele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna Ecaterina, soţia lui Vasile Lupul a cheltuit mult în cinstea icoanei, căci fiul ei, voevodul Ştefan, căzând bolnav de boală grea, a fost adus înaintea acestei icoane şi pe dată s-a vindecat. În cinstea acestei icoane arde neîncetat o candelă de argint aurit”.

Informaţiile culese de profesorul Matei Cazacu arată că Vasile Lupu avusese un prim băiat, Ioan, care era născut „schilod” şi care, prin urmare, nu putea domni. La rugăciunile sale şi ale doamnei Ecaterina către Maica Domnului, cuplul a avut un nou fiu, Ştefan. Drept mulţumire, a fost construită o nouă biserică la Golia (biserica actuală) şi au fost îmbrăcate cu aur braţele şi mâinile Maicii Domnului de pe icoana de la Golia.

După cum consemnează episcopul Melchisedec, la icoana făcătoare de minuni de la Golia veneau mai ales „epilepticii şi alienaţii, care alergau aici spre vindecare prin rugăciune, pentru a cărora primire şi întreţinere monastirea avea deosebite încăperi”.

Iconografia Mănăstirii Golia este deosebită. Icoanele împărăteşti ce îi înfăţişează pe Maica Domnului şi pe Mîntuitorul Hristos sînt foarte frumoase.

Arhitectura ansamblului mănăstiresc, masivitatea construcţiilor şi frumuseţea lor au fost motive de apreciere şi admiraţie din partea unor personalităţi importante care au avut prilejul să viziteze mănăstirea.

Astfel, în anul 1652, Arhidiaconul Paul de Alep, mare cărturar şi om de cultură, cu prilejul vizitei ce-o face aici ca însoţitor al Patriarhului Macarie al Antiohiei, îşi exprimă admiraţia faţă de stilul fără pereche al arhitecturii întîlnite aici, iar clopotniţa este apreciată ca fără de asemănare prin alte ţări. Este de asemenea apreciată în mod deosebit de Petru cel Mare, în anul 1711, cînd a vizitat Iaşiul.

În incinta mănăstirii este îngropată şi Eufrosina Calimachi.

Soţia prinţului Alexandru Calimachi, născută Cantacuzino a murit la Paris la 15 august 1875, dar trupul ei a fost adus în Moldova şi înhumat în interiorul mănăstirii Golia din Iaşi, unde odihnesc mai mulţi Cantacuzini, strămoşi de-ai săi.

Mănăstirea este deschisă toată ziua. Programul liturgic de fiecare zi este: de luni pînă vineri de la ora 5.30 se face Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile 1, 3, 6, Sfînta Liturghie, Trisaghionul celor adormiţi, iar începînd cu ora 16.00 se face Ceasul 9, Vecernia şi Pavecerniţa.

Sîmbăta la ora 18 are loc în plus faţă de celelalte zile şi Privegherea. Duminica la ora 7.30 încep Ceasurile, Acatistul Mîntuitorului şi Sfînta Liturghie, iar de la ora 16, Vecernia, Pavecerniţa şi Paraclisul Maicii Domnului.

Dacă sînteţi în trecere prin oraşul Iaşi, neapărat trebuie să vizitaţi acest loc foarte frumos, această bijuterie istorică, Mănăstirea Golia. Chiar la sfîrşitul acestei luni, pe 25 mai, de Înălţarea Domnului va fi hramul mănăstirii şi vor veni pelerini din toate colţurile ţării.

Sursa poze: portofoliu personal

Facebook Comments